2rc-152/16 — Repunerea în termen a cererii de validare acreanţelor şi validarea creanţei

prima instanță: I. Muruianu dosarul nr.2rc-152/16 DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Olioterra”, reprezentată de administratorul Secrieru Liviu, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Avicola Roso SL” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015 prin care a fost respinsă din lipsa de temei cererea creditorului Societatea cu Răspundere Limitată „Olioterra” de repunere în termen și de admitere a creanței și respinsă ca fiind tardivă cererea creditorului către Societatea cu Răspundere Limitată „Olioterra” de admitere a creanței în sumă de 386519,60 lei în cadrul procesului de insolvabilitate a debitorului SA „Avicola Roso SL”, constată La 23 ianuarie 2012, SA „Avicola Roso SL” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată.

În motivarea cererii a invocat ca SA „Avicola Roso SL” are obligațiuni, scadența cărora a expirat, iar volumul actual de vînzări, rentabilității și curentului financiar, nu este în stare să achite suma totală a datoriilor la mai mulți creditori. Indică că SA „Avicola Roso SL” dispune de active, însă conform datelor contabile acestea sunt gajate către bănci, motiv pentru care nu pot fi folosite la stingerea datoriilor față de creditori, precum și la activitatea curentă.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 03 februarie 2012, a fost admisă spre examinare cererea introductivă înaintată de SA „Avicola Roso SL” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului SA „Avicola Roso SL” s-au aplicat măsuri de asigurare, fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu Purcel Igor, deținător al certificatului nr.13187 din 05 mai 2009, care a fost obligat să notifice părțile despre faptul că ședința este numită pentru 12 martie 2012 ora 10:00, în incinta Curții de Apel Bender (f d. 28- 30). Prin hotărîrea Curții de Apel Bender din 13 aprilie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SA „Avicola Roso SL”, r-1 Anenii Noi, s. Floreni, c/f 1002601002620, fiind desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate Purcel Igor, deținător al certificatului nr. 13187 din 05 mai 2009, eliberat de Academia de Administrare publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, și s- a dispus convocarea ședinței de raportare și validare a mărimii creanțelor pentru data de 28 mai 2012 ora 11:00, în incinta Curții de Apel Bender (f. d. 41-43).

La 22 decembrie 2014, reprezentantul SRL „Olioterra”, administratorul Secrieru Liviu, a înaintat o cerere cu privire la admiterea creanței, prin care a solicitat repunerea în termenul de prescripție, validarea și admiterea creanței în valoare de 386519.60 lei către SA „Avicola Roso SL”, includerea în tabelul preliminar a creanțelor creditorilor SA „Avicola Roso SL” a creanței în valoare de 386519,60 lei atribuite masei credale cu titlu provizoriu fără drept de vot (f. d. 129-130). Afirmă că este cunoscut cu art. 29 al Legii insolvabilității nr. 149 din 26 iunie 2012, inclusive statutul de drept a creanței, titularul de creanțe, perioada provizorie și modul de contestare, alin. (5)-(8). Concomitent a solicită constatarea insolvabilității debitorului și derularea procesului de insolvabilitate față de SA „Avicola Roso SL” din motiv că debitorul este în incapacitate de plată și supraîndatorare.

La 25 septembrie 2014 cauza a fost repartizată aleatoriu pentru a fi judecată la Curtea de Apel Chişinău (f. d. 84-85, Vol. 5). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015 a fost respinsă din lipsa de temei cererea creditorului Societatea cu Răspundere Limitată „Olioterra” de repunere în termen și de admitere a creanței și respinsă ca fiind tardivă cererea creditorului către Societatea cu Răspundere Limitată „Olioterra” de admitere a creanței în sumă de 386519,60 lei în cadrul procesului de insolvabilitate a debitorului SA „Avicola Roso SL” (f. d. 153-156).

La 26 noiembrie 2015, reprezentantul SRL „Olioterra”, administratorul Secrieru Liviu a declarat recurs împotriva încheierii instanței de insolvabilitate din 16 noienbrie 2015, solicitînd casarea încheierii contestate și validarea creanței creditorului SRL „Olioterra” faţă de debitorul SA „Avicola Roso SL” în proces de insolvabilitate în sumă de 386519,60 lei (f. d. 157). Susține recurentul că încheierea recurată este neîntemeiată şi urmează a fi casată de către instanța de recurs. Menționează că creanța recurentului s-a constituit în decembrie 2012, adică ulterior intentării procesului de insolvabilitate a intimatului, astfel, pe facturile fiscale în temeiul cărora s-a livrat produsele alimentare, s-a aplicat ștampila intimatului cu mențiunea ,,în proces de insolvabilitate”.

Susține recurentul că din motivul că nu a fost prevăzut un termen de achitarea a produselor livrate, în sensul art. 575 alin. (1) Cod civil, a înaintat intimatului la 29 iulie 2013 o pretenție cu solicitarea achitării datoriei în mărime de 386519,60 lei, care a fost recepționată în aceiași zi de către administratorul insolvabilității ÎI ,,Timoşin Maxim”. În acest sens afirmă că administratorul insolvabilității a fost în cunoștință de cauză despre creanța respectivă însă nu a dispus executarea acesteia, manifestînd astfel o atitudine de rea-credință faţă de recurent. Invocă că nu este de acord cu alegațiile lichidatorului intimatului susținute de către instanța de fond, precum că recurentul a omis termenul de prescripție de intentare a cererii de validare a creanței.

Cu referire la prevederile art. 140 din Legea insolvabilității, consideră că nu este prevăzut un termen de prescripție de intentare a cererii de validare a creanței în cazul creditorilor ce dispun de o creanță instituită ulterior intentării procedurii de insolvabilitate. Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea enunțată, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei. Instanța de recurs consideră că recurentul s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursul împotriva încheierii primei instanțe din 16 noiembrie 2015, la 26 noiembrie 2015 în termen (f. d. 157). În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de insolvabilitate şi restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. După cum denotă actele cauzei, 23 ianuarie 2012, SA „Avicola Roso SL” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea fondată.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 03 februarie 2012, a fost admisă spre examinare cererea introductivă înaintată de SA „Avicola Roso SL” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului SA „Avicola Roso SL” s-au aplicat măsuri de asigurare, fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu Purcel Igor, deținător al certificatului nr.13187 din 05 mai 2009, care a fost obliga să notifice părțile despre faptul că ședința este numită pentru 12 martie 2012 ora 10:00, în incinta Curții de Apel Bender (f d. 28- 30). Prin hotărîrea Curții de Apel Bender din 13 aprilie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SA „Avicola Roso SL”, r-1 Anenii Noi, s. Floreni, c/f 1002601002620, fiind desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate Purcel Igor, deținător al certificatului nr. 13187 din 05 mai 2009, eliberat de Academia de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova, și s- a dispus convocarea ședinței de raportare și validare a mărimii creanțelor pentru data de 28 mai 2012 ora 11:00, în incinta Curții de Apel Bender (f. d. 41-43).

Este cert și faptul că la data de 22 decembrie 2014, administratorul SRL „Olioterra”, Secrieru Liviu, a înaintat instanţei de insolvabilitate o cerere cu privire la repunerea în termen şi validarea creanţei faţă de debitorul SA „Avicola Roso SL”, drept temei al cererii invocînd că creanța la care pretinde în mărime de 386 519,60 lei rezultă din livrarea către debitor a producției agricole în luna decembrie 2012, după intentarea procedurii de insolvabilitate (f. d. 131). Soluţionând cererea respectivă, instanţa de insolvabilitate a dispus, prin încheierea din 16 noiembrie 2015 respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

Instanţa de recurs constată, însă, că încheierea dată este una neîtemeiată, fiind emisă cu aplicarea greşită a cadrului legal aplicabil speţei, fără a fi dată o apreciere corespunzătoare cererii supuse examinării, cât şi motivelor aduse în sprijinul acesteia, mai mult că aceasta este lipsită şi de putere de convingere, cît şi emisă cu încălcarea normelor de drept procedural. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu prevederile art. 76 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate.

Conform art. 140 alin. (1) şi (2 ) din Legea insolvabilității, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

Iar potrivit art. 145 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor; de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului; de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia; de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.

Din textul normelor enunţate este de este de înţeles că dreptul de a depune cerere de admitere a creanţelor apare doar în cazul cînd creditorul are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii. Aceleaşi reglementări sunt prevăzute şi de art. 42 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, care stabileşte că creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment.

Cu referire la normele de drept citate, se va reţine că, procedura de insolvabilitate faţă de SA „Avicola Roso SL” a fost intentată la data de 13 aprilie 2012, însă SRL „Olioterra” insistă că creanţa faţă de SA „Avicola Roso SL” în mărime de 386 519,60 lei, a apărut ulterior acestei date şi anume în decembrie 2012, drept dovada în acest sens invocînd facturile fiscale contrasemnate de ambele părţi, în temeiul cărora a livrat către SA „Avicola Roso SL” produse cerealiere (grîu), ultima aplicînd pe facturile fiscale şi ştampila cu menţiunea „în proces de insolvabilitate”.

Este de menţionat că din motivul că nu a fost prevăzut un termen de achitare a produselor livrate, în sensul art. 575 alin.(1) Cod civil, recurentul, la 29 iulie 2013, a înaintat debitorului SA „Avicola Roso SL” o pretenţie cu solicitarea achitării datoriei în mărime de 386 519,60 lei, pretenţia respectivă a fost recepţionată în aceiaşi zi de către administratorul insolvabilităţii ÎI „Timoşin Maxim”, care însă a rămas fără răspuns. În acest context al analizei este de observat că înaintând cererea de repunere în termenul de înaintare a creanţei, SRL „Olioterra” a menţionat că, creanţa pretinsă a fi validată, a fost formată după intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Avicola Roso SL”, precum şi faptul neînştiinţării din partea lichidatorului cu privire la situaţia creată la compania SA „Avicola Roso SL”, care, de altfel, a fost în cunoştinţă despre datoria formată faţă de întreprinderea sa, însă nu a dispus executarea acesteia.

Instanţa de insolvabilitate, însă, nu a supus examinării acestor argumente şi nu a stabilit temeinicia lor prin prisma normelor legale, dar într-un mod neînţeles a reţinut că toate alegaţiile reprezentantului SRL „Olioterra” cu privire la motivele de omitere a termenului şi cu privire la temeiurile de repunere în termen sunt irelevante şi lipsite de suport juridic, fără a intra în esenţa temeiurilor invocate de SRL „Olioterra” în vederea justificării cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanţei. Acest aspect necesită a fi verificat şi din motivul că cauza din speţă nu este ordinară situaţiilor cînd creanţă faţă de debitor a fost născută anterior datei deschiderii procedurii de insolvabilitate, iar creditorul din anumite motive solicită repunerea în termen de înaintare a creanţei prin prisma art. 145 al Legii insolvabilităţii.

Or, după cum rezultă din textul art. 2 a Legii de insolvabilitate, creditori ai masei sunt creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate şi se execută în prealabil, în mod curent, pe măsura apariţiei lor. În virtutea definiţiei menţionate, instanţa de recurs consideră în situaţia din speţă este admisibilă tratarea SRL „Olioterra” ca creditor al masei SA „Avicola Roso SL”, iar creanţa SRL „Olioterra” faţă de SA „Avicola Roso SL” ca o creanţă curentă. Nu este de neglijat nici faptul că Legea insolvabilităţii nu prevede un termen de prescripţie de intentare a cererii de validare a creanţei în cazul creditorilor ce dispun de o creanţă instituită ulterior intentării procedurii de insolvabilitate, respectiv şi acestui aspect urmează a fi dată o tratare corespunzătoare.

În situaţia descrisă, este evident că concluzia instanţei de insolvabilitate cu privire la respingerea cererii SRL „Olioterra” privind repunerea în termenul de validare a creanţelor faţă de debitorul SA „Avicola Roso SL” poartă un caracter neclar şi incert, or instanţa a respins cererea dată printr-o declaraţie generală, reflectând selectiv concluzii arbitrare, deşi era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate de solicitant cu privire la repunerea în termen. Sub aspectul celor relatate se constată că concluzia instanţei de insolvabilitate nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa încheierea instanţei de insolvabilitate şi a remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău ca instanţă de insolvabilitate, deoarece omisiunea dată nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Olioterra”, reprezentată de administratorul Secrieru Liviu.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Societății pe Acțiuni „Avicola Roso SL” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecarea cererii de repunere în termen şi de admitere a creanţelor formulate de Societatea cu Răspundere Limitată „Olioterra” față de debitorul Societății pe Acțiuni „Avicola Roso SL” în proces de insolvabilitate, de către acelaşi complet de judecată Decizia este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas