3r-29/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 3r-29/16 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, A. Bostan DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Satybaldieva Inoiat împotriva Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2015, prin care apelul declarat de către Natalia Guma în interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a fost restituit ca fiind depus de o persoană care nu este în drept să declare apel, c o n s t a t ă: La 29 ianuarie 2015, Satybaldieva Inoiat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al MAI cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că prin decizia nr. 262/14/DR din 15 decembrie 2014, emisă de Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al MAI, i-a fost respinsă cererea de azil. Decizia i-a fost comunicată la 30 decembrie 2014. Susţine reclamanta că este născută la 05 mai 1994 în Uzbekistan şi provine dintr- o familie mixtă kârgâzo-uzbecă, este creştină-penticostală de religie, deţine cetăţenia Kîrgîzstanului. Menţionează că a intrat în Republica Moldova legal, la 16 octombrie 2009, împreună cu părinţii şi familia sa, iar la data de 16 octombrie 2009 părinţii săi au depus la Direcţia refugiaţi o cerere de azil, însă la 22 martie 2010, prin decizia Direcţiei refugiaţi le-a fost respinsă cererea de azil.

Ulterior, prin hotărârea din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Chişinău a anulat decizia Direcţiei refugiaţi din 22 martie 2010 şi a dispus acordarea protecţie umanitară, pe motiv că în aprilie 2010 în Kîrgîzstan a izbucnit un conflict intern, care a degenerat în răsturnare de guvern, demiterea preşedintelui, violenţe interetnice şi interconfesionale, dezordini în masă. Mai invocă că prin decizia Direcţiei Refugiaţi din 27 noiembrie 2012, nu le-a fost prelungită protecţia umanitară, pe motivul că circumstanţele care au stat la baza acordării au încetat să existe. Părinţii comunicîndu-i că nu au contestat această decizie, deoarece au fost de acord cu ea şi într-adevăr, circumstanţele care au stat la baza acordării în 2010 a protecţiei umanitare, au încetat să existe.

Invocă reclamanta că în decizia din 27 noiembrie 2012 pârâtul nu a examinat posibilitatea acordării altei forme de protecţie, ci doar posibilitatea prelungirii/încetarea protecţiei umanitare, din a cărui motiv la 02 aprilie 2013, în conformitate cu prevederile art. 78 din Legea 270/18 decembrie 2008, părinţii săi au depus o nouă cerere de azil. Iar la 02 aprilie 2014, dînsa a depus de sine stătător o cerere de azil, prin care a solicitat acordarea statutului de refugiat din cauza temerii bine întemeiate de a fi persecutată, întreaga familie, pentru faptul că sunt uzbeci dar şi pentru apostazie (faptul că s-au convertit de la islam la creştinism-penticostal). A mai declarat la Direcţia refugiaţi că se teme de întoarcere în Kîrgîzstan şi pentru riscul să nu fie furată pentru căsătorie.

Ca motiv religios s-a invocat că după revenirea în 2004 din Uzbekistan, unde s-a născut, familia sa a fost nevoită să-şi schimbe permanent locul de trai. Imediat ce se afla că ei sunt creştini-penticostali, musulmanii localnici îi ameninţau. Motivul etnic remarcă că în perioada 2004-2009, când a locuit în Kîrgîzstan după revenirea din Uzbekistan, părinţii săi au făcut eforturi permanente pentru a fi documentaţi cu acte de identitate ale cetăţenilor kârgâzi. Doar din întîmplare au reuşit aceasta, după cinci ani de încercări. Oriunde nu ar fi locuit în Kîrgîzstan, erau urmăriţi şi persecutaţi pentru faptul că sunt penticostali şi pentru faptul ca sunt uzbeci. La fel, relatează că în caz de întoarcere în Kîrgîzstan, riscă să fie jertfa barbarului obicei „furtul miresei”.

Anual în Kîrgîzstan sunt furate 11800 de fete, 2000 din ele fiind violate. Invocă reclamanta că din simpla analiză a informaţiei din ţara de origine citate în decizia contestată, este clar că etnicii uzbeci sunt discriminaţi nu doar de populaţia kârgâză majoritară, dar şi de forţele de ordine, care nu pot fi ţinute sub control de către Guvern. Creştinii penticostali sunt o minoritate infimă şi marginalizată în Kîrgîzstan, iar persoanele care au abandonat islamul sunt persecutate pentru apostazie. Consideră reclamanta că aceste informaţii sunt suficiente pentru a-i acorda statutul de refugiat. Solicită anularea deciziei Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil nr. 262/14/DR din 15 decembrie 2014 şi obligarea Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil să-i acorde statut de refugiat.

În cadrul dezbaterilor judiciare Satybaldieva Inoiat a depus o cerere suplimentară în care a invocat că în decizia contestată lipseşte atît cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil prevăzută de art. 42 a Legii nr. 270 privind azilul în Republica Moldova, cît şi informaţii precise şi actualizate din surse diferite despre situaţia generală din ţara de origine, impuse de art. 43, dar şi întemeierea autorităţilor competente pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii ţării de origine, cît şi pe cele care s-au desfăşurat ulterior părăsirii ţării sale de origine, care este obligatorie în virtutea prevederilor art. 48 al aceleiaşi Legi nr. 270. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 mai 2015, acţiunea a fost admisă, anulată decizia nr. 262/14/DR din 15 decembrie 2014 a Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al MAI şi obligată Direcţia refugiaţi a Biroului migraţiune şi azil al MAI să-i acorde Inoiat Satybaldieva statut de refugiată. La 20 mai 2015, Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil, prin intermediu reprezentantului Natalia Guma, a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia cu casarea integrală a hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2015, a fost restituită cererea de apel declarată de Natalia Guma în interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil, ca fiind depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel.

La 26 noiembrie 2015, Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi dispunerea examinării apelului înaintat de către Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil la data de 20 mai 2015. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că toţi reprezentanţii legali ai Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil, inclusiv şi Natalia Guma au reprezentat interesele acestei instituţii în instanţele de judecată, din anul 2003 pînă în prezent, doar în baza procurii indicate şi cu toate împuternicirile părţii în proces, prevăzute de art. 80 CPC al Republicii Moldova, conţinutul împuternicirilor procurilor a fost analogic cu procura dnei Natalia Guma.

Menţionează că în procura 5/4-192 din 15 ianuarie 2015 este indicat în mod expres împuternicirile părţii în proces, prevăzute de art. 80 CPC al Republicii Moldova, împuterniciri descrise detaliat în art. 81 CPC al RM, procura fiind semnată de către directorul Biroului migraţie şi azil. Afirmă că toţi reprezentanţii legali ai Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil, inclusiv şi Natalia Guma au reprezentat interesele acestei instituţii în baza acestei procuri în instanţele de judecată de nivelul I - Judecătoria sectorului Centru, mun. Chişinău, instanţele de judecată de nivelul II - Curtea de Apel Chişinău, şi inclusiv la Curtea Supremă de Justiţie, fapt confirmat de Jurisprudenţa care vizează Direcţia Refugiaţi.

Remarcă că în şedinţele de judecată şi procesele judiciare, niciodată nu a fost cerută anexarea la dosar a ordinului de angajare a reprezentantului Direcţiei Refugiaţi, după cum se menţionează în încheierea Curţii de Apel, fiind necesară doar procura valabilă în timp, prevăzută de art. 80 CPC al Republicii Moldova, iar dacă era necesar un astfel de act la solicitarea instanţei, Direcţia Refugiaţi avea să-1 prezinte. În acest context, relatează că la 20 mai 2015, cînd Natalia Guma în interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru a mun. Chişinău, aceasta era împuternicită în baza procurii nr.5/4- 192 din 15 ianuarie 2015, deţinînd funcţia de şef al Secţiei protecţie internaţională şi proceduri de azil şi şef-adjunct al Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil - unica autoritate publică responsabilă de domeniul azilului în Republica Moldova.

Consideră încheierea instanţei de apel din 10 noiembrie 2015, ilegală şi neîntemeiată, deoarece nu a fost examinată cererea de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru a mun. Chişinău, prezentată de către reprezentantul Biroului migraţie şi azil. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei. Din materialele cauzei nu rezultă că copia încheierii motivate a instanţei de apel din 10 noiembrie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la data de 27 noiembrie 2015, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 54). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 noiembrie 2015 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum denotă materialele cauzei, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 noiembrie 2015 a fost restituită cererea de apel depusă de către Natalia Guma în interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI, ca fiind depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel. La emiterea încheierii nominalizate instanţa de apel şi-a întemeiat concluziile pe prevederile art. 369 alin. (1) lit. d) CPC, care stipulează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel. Aici se va remarca că drept motiv pentru aplicarea acestor prevederi instanţa de apel a reţinut faptul că Natalia Guma depunând şi semnând apelul din numele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI, nu a prezentat şi împuternicirile sale în acest sens, întocmite în corespundere cu prevederile legale.

Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către de către Natalia Guma în interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI în lipsa împuternicirilor legale este justificată. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs remarcă prevederile art. 360 alin.(1) CPC care indică că, sînt în drept să declare apel: a) părţile şi alţi participanţi la proces; b) reprezentantul în interesul apelantului, dacă este împuternicit în modul stabilit de lege; c) martorul, expertul, specialistul şi interpretul, reprezentantul cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. În conformitate cu art. 365 alin. (3) CPC, cererea de apel se semnează de apelant sau de reprezentantul său.

În ultimul caz, la cerere se anexează documentul, legalizat în modul stabilit, care certifică împuternicirile reprezentantului dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire. Astfel, materialele dosarului denotă că la 20 mai 2015, Natalia Guma a depus din numele şi în interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 mai 2015, anexînd în confirmarea împuternicirilor sale procura nr. 5/4-192 din 15 ianuarie 2015 eliberată de directorul Biroului migraţie şi azil al MAI, prin car a fost investită cu toate drepturile părţii în proces, prevăzute de art. 80 CPC (f.d. 72, 142), însă care nu prevedea expres dreptul ultimei de a ataca hotărârea judecătorească, fapt ce contravine prevederilor art. 75, 80, 81 CPC.

Tot aici, este de menţionat că alte contracte de mandat sau procuri care să ateste împuternicirile de a reprezenta interesele şi în instanţa de apel, la depunerea cererii de apel, Natalia Guma nu a prezentat. Prin urmare, argumentele recurentului precum că în procura nr. 5/4-192 din 15 ianuarie 2015 eliberată pe numele Nataliei Guma sunt indicate în mod expres împuternicirile acesteia, prevăzute de art. 80 CPC, nu pot fi reţinute. Or, deşi la materialele dosarului sunt anexate copiile procurii, prin care Nataliei Guma îi sunt delegate împuterniciri de a apăra interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI în faţa instanţelor de judecată (f. d. 72, 142), pe lângă faptul că acestea nu sunt autentificate în mod corespunzător, ele nu prevăd nici dreptul ultimei de a ataca hotărârea judecătorească.

Pe cînd, art. 81 CPC expres indică că împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

La fel, şi prevederile art. 80 alin. (1) CPC stabilesc că împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege. Astfel, semnarea şi depunerea cererii de apel din 20 mai 2015 de către reprezentantul Guma Natalia, în lipsa unei împuterniciri legale de a exercita calea de atac în numele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI, nu întruneşte exigenţele legale imperative. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată drept corectă menţiunea instanţei de apel precum că la caz lipsesc împuternicirile legale ale reprezentantului Guma Natalia de a ataca hotărârile judecătoreşti din numele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI.

Ca consecinţă se atestă şi temeinicia soluţiei instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel, or, cum a fost remarcat supra, cererea de apel depusă din numele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI a fost semnată de către Guma Natalia care nu a fost împuternicită de către Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI în condiţiile art. 75, 80, 81 CPC pentru a contesta hotărârea judecătorească şi care nu este nici parte, nici participant la procesul în cauză, fapt ce atrage consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Nu constituie temei de admitere a recursului nici afirmaţia recurentului cu referire la faptul că pentru confirmarea împuternicirilor reprezentantului său nu este necesară prezentarea ordinului de angajare, fiind necesară doar procura valabilă în timp, prevăzută de art. 80 CPC, deoarece susţinerile în acest sens contravin prevederilor art. 75 alin. (2) CPC care direct indică că procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari.

Iar pe lîngă faptul că procura necesită a fi valabilă în timp, aceasta trebuie să corespundă exigenţilor prevederilor art. art. 80 alin.(1), 81 CPC, reflectînd în mod expres împuternicirile cu care reprezentantul persoanei juridice a fost delegat, în condiţiile cînd reprezentarea intereselor este o noţiune generală. În această ordine de idei sunt lipsite de sens şi alte critice aduse în susţinerea cererii de recurs, or cele constatate indică direct la abuzul Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI în drepturile sale procedurale şi eschivarea de la îndeplinirii actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural.

Totodată, se impun a fi remarcate la caz şi prevederile Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, şi anume, art. 46 § 1, prin care R. Moldova şi-a asumat angajamentul de a se conforma hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile la care sunt părţi şi a le invoca inclusiv în cazuri similare în vederea evitării unor altor încălcări de acelaşi gen. În aceste condiţii, admiterea spre examinare a apelului depus de către Natalia Guma, în interesele Direcţiei refugiaţi a Biroului de migraţie şi azil al MAI, împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 mai 2015, ca fiind depus de o persoană care nu este împuternicită în conformitate cu legislaţia în vigoare, ar duce inevitabil la violarea art.6 din CEDO.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Satybaldieva Inoiat împotriva Direcţiei refugiaţi a Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru