3ra-147/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: N. Ocerednîi dosarul nr. 3ra-147/16 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de Teaca Natalia, reprezentată de avocatul Matveeva Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Teaca Natalia împotriva Societății pe Acțiuni ,,Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 22 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Teaca Natalia și menținută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 mai 2015, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 12 martie 2015, Teaca Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Cet-Nord” cu privire la anularea avizului de plată pentru energia termică nelivrată și obligarea de a nu expedia pe viitor astfel de avize de plată.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 12 octombrie 2005 apartamentul, ce- i aparţine cu drept de proprietate, nr. 48 de pe str. Hotin 10, mun. Bălți, a fost complet deconectat de la rețelele termice a SA ,,Cet-Nord”, cu respectarea tuturor condițiilor cerute de ultima. Menționează că potrivit punctului 3 din Actul de decontare al apartamentului de la sistemul de încălzire din 12 octombrie 2005, SA ,,Cet-Nord” încetează relațiile cu consumatorul la deconectarea completă cu izolarea țevilor de tranzit și calcularea plăților din data semnării actului nominalizat. Indică că tot atunci, în anul 2005, în apartament a fost instalat un sistem de încălzire autonomă, prin care în apartament se menține temperatura necesară pentru locuire pe tot parcursul perioadei de încălzire, ceea ce exclude totalmente necesitatea furnizării energiei termice de către SA ,,Cet-Nord”.

Susține că din momentul semnării actului de deconectare, SA ,,Cet-Nord” nu a furnizat energia termică în apartamentul nominalizat. Consideră că avizul de plată contestat este ilegal ca emis contrar prevederilor legii, deoarece conține date ce nu corespund realității, dar nici o lege a Republicii Moldova nu prevede posibilitatea solicitării plăților pentru serviciul neacordat, în cazul dat pentru energia termică nefurnizată. Solicită anularea avizului de plată, înaintat de SA ,,Cet-Nord” pe numele său pentru luna decembrie 2014 în sumă de 4326,64 lei pe apartamentul 48 din strada Hotinului 10, mun. Bălţi și obligarea SA ,,Cet-Nord” să nu calculeze şi expedieze pe viitor în adresa sa și alți coproprietari ai acestui apartament avize de plată pentru energia termică pentru apartamentul respectiv.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 11 mai 2015, acțiunea a fost respinsă și a fost încasat de la Teaca Natalia taxa de stat în suma de 100 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Teaca Natalia și menținută hotărîrea primei instanțe. Prin decizia suplimentară a Curții de apel Bălți din 05 noiembrie 2015, s-a exclus sintagma ,,Se încasează de la Teaca Natalia taxa de stat în sumă de 100 lei”. La 16 decembrie 2015, Teaca Natalia, reprezentată de avocatul Matveeva Nina, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanțe de apel din 22 octombrie 2015 și hotărârii primei instanțe din 11 mai 2015 cu pronunțarea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerînd-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Consideră că instanța de apel neîntemeiat a administrat probe care au putut, dar nu au fost prezentate de intimat în prima instanță. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că avizul de plată pentru luna decembrie i-a fost expediat recurentei Teaca Natalia pentru furnizarea energiei termice pentru încălzirea subsolului, etajului tehnic și locurilor comune, fără a fi specificate aceste locuri comune, fiind o concluzie arbitrară ce nu se confirmă prin nici o probă și se contrazice circumstanțelor pricinii și a probelor din dosar.

Insistă că concluziile instanței de fond și instanței de apel în privința avizului de plată se contrazic și nu este clar dacă avizul de plată a fost înaintat pentru oricare pierderi sau pentru încălzirea cărorva încăperi comune, fără a se specifica anume care încăperi. Astfel, consideră că instanțele de judecată au favorizat recurentul și au emis hotărîri exclusiv în baza argumentelor doar a unei părți, neconfirmate prin probe, prin ce se încalcă principiul egalității în faţa legii și a justiției. În același timp, remarcă că în ședința de judecată nu s-a constatat pentru ce perioadă a fost calculată suma din avizul contestat. La fel, invocă că prin hotărîrea instanței de fond și instanței de apel a fost lezat grav dreptul recurentei la un proces echitabil, la un recurs electiv, garantate nu numai prin legile naționale, dar și prin Convenție Europeană a Dreptului Omului, ce servește ca temei incontestabil pentru casarea acestor hotărîri.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 22 octombrie 2015 şi copia deciziei suplimentare din 05 noiembrie 2015 au fost expediate în adresa recurentei la 05 noiembrie 2015 şi recepţionată de reprezentantul ultimei, Matveeva Nina la 06 noiembrie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 98). Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 decembrie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Cet-Nord”, Teaca Natalia a solicitat anularea avizului de plată, înaintat de SA ,,Cet-Nord” pe numele său pentru luna decembrie 2014 în sumă de 4326,64 lei pe apartamentul nr.48 din strada Hotinului 10, mun.

Bălţi și obligarea SA ,,Cet-Nord” să nu calculeze şi expedieze pe viitor în adresa sa și altor coproprietari ai acestui apartament avize de plată pentru energia termică pentru apartamentul respectiv. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Judecând apelul declarat de către Teaca Natalia, instanţa de apel a considerat necesar de a-l respinge cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

Concluzia instanţei de apel, în acest sens, a fost condiţionată de faptul că avizul de plată contestat de reclamantă a fost expediată acesteia reieşind din prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 cu modificările ulterioare, iar plata a fost calculată începînd cu decembrie 2011, adică după modificările operate prin Hotărîrea Guvernului nr. 707 din 2011. Astfel, instanţa de apel ajungând la concluzia că prima instanţă corect a respins acţiunea, a considerat că temei legal de anulare a avizului şi obligarea pîrîtului de a nu expedia astfel de avize pe viitor nu este. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de concluzie este una pripită, rezultată din aprecierea greşită a circumstanţelor parvenite în cadrul judecării prezentei speţe.

În conformitate cu art. 241 alin. (6) CPC dispozitivul hotărârii cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii. La caz, instanţa de recurs reţine că contrar dispoziţiilor citate, partea motivată a deciziei instanţei de apel are un conţinut neînţeles, conţinând discrepanţe, deoarece iniţial instanţa de apel constată că Avizul de plată a fost înaintat Nataliei Teaca nu în calitate de consumator, dar în calitate de coproprietar al bunului comun, iar în concluzie conchide că aceasta este obligată să achite suma calculată spre plată prin prisma Regulamentului care prevede că consumatorul este obligat să achite plăţile respective, însă fără a specifica detaliat concluzia dată.

Totodată, instanţa de recurs constată că decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, fiind lipsite de consecutivitate logică şi putere de convingere, nefiind dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport după cum instituie normele de drept ce reglementează acest aspect, fapt ce contravine prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Iar în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea cauzei era necesară verificarea legalităţii hotărârii primei instanţe, cât şi obiectului litigiului în baza argumentelor invocate de apelantă, după cum impun dispoziţiile art. 373 alin. (5) CPC, pe când contrar normelor de drept procedural, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel, aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe.

Mai cu seamă este de atenţionat şi faptul că instanţa de apel a lăsat fără nici o atenţie şi faptul că în Avizul de plată contestat nu este indicat nici termenul pentru care a fost calculată suma inclusă spre plată şi nici mărimea plăţii pentru fiecare an şi fiecare lună, însă referindu-se la prevederile Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora, aprobat prin Hotărîrea Guvernului al RM din 19 februarie 2002 nr. 191, instanţa de apel a menţionat că consumatorul achită plata pentru încălzire în mărime de 20% din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului.

Cu toate că în conformitate cu pct. 81 din același Regulament, în cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreţinerea temperaturii constante în încăpere la un nivel de cel puţin +18°C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de: 10 % începînd cu 1 octombrie 2011, 15 % începînd cu 1 octombrie 2012, 20 % începînd cu 1 octombrie 2013, din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului. Astfel, în condiţiile acestui text şi pentru stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei acţiunii înaintate urma a fi verificată şi motivată în concret perioada şi suprafaţa locuinţei pentru care Nataliei Teaca a fost calculată spre achitare suma de 4326,64 lei, titlul, propriu zis a acestei plăţi, precum şi calcul, efectuat pentru fiecare sezon în parte.

Acest fapt se impune a fi stabilit şi din considerentul că Teaca Natalia insistă asupra faptului că instanţele nu au constatat cîte procente şi pentru care perioada a fost calculată suma inclusă în Avizul contestat, iar din concluziile instanţei de apel rezultă că suma a fost calculată reieşind din 20% din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului, fapt ce contravine prevederilor Regulamentului menţionat. Totodată, menţinînd hotărîrea primei instanţe, prin care s-a constatat că Avizul de plată este înaintat spre plată pentru pierderi de energie termică din blocul locativ, din str. Hotinului 10, mun.

Bălţi, instanţa de apel în mod absolut neclar a argumentat că Avizul de plată contestat este înaintat pentru încălzirea subsolului, etajului tehnic şi locurilor comune, în timp ce însuşi în conţinutul Avizului este indicat că suma este calculată pentru energie termică, iar SA „Cet-Nord”, la rîndul său, indică că sumele calculate reprezintă pierderi de energie termică ce revine apartamentului recurentei, pe care ultima trebuie să achite conform actelor normative menţionate. Pentru acestea observaţii şi întru justificarea soluţiei care urmează a fi adoptată pe cazul dat, necesită a fi argumentată cu claritate determinarea titlul sumelor înaintate spre plată Nataliei Teaca în temeiul Avizului de plată contestat şi perioadă pentru care se pretinde această plată.

Aceasta deoarece, ca rezultat al hotărîrilor contradictorii a instanţelor de judecată, recurenta nu are explicaţie clară pentru care servicii a fost înaintat Avizul de plată: pentru energie termică cum este indicat în acest Aviz, sau pentru oarecare pierderi cum a constatat prima instanţă, sau pentru încălzirea cărorva locuri comune din blocul de locuit cum a constatat instanţa de apel, precum nu i-a fost lămurit şi nici constatat de instanţele ierarhic inferioare perioada pentru care a fost calculată suma respectivă şi în ce mărime a fost calculată – 10%, 15% sau 20%. Împrejurările menţionate au fost lăsate, însă, fără apreciere de instanţa de apel, pe când urmau a fi analizate în cumul cu alte probe materiale, întru judecarea justă a raportului juridic apărut în speţă.

Astfel, la caz se constată că instanţa de apel nu a pătruns în esenţa criticilor susţinute de către apelantă aduse împotriva hotărârii primei instanţe, fapt ce indică la examinarea superficială a cauzei, cât şi la aprecierea arbitrară a materialului probator în raport cu normele de drept relevante cazului. În conexiunea celor relatate, se stabileşte că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speţă, respectiv instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care- i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide : Se admite recursul declarat de către Teaca Natalia, reprezentată de avocatul Matveeva Nina. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălți din 22 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Teaca Natalia împotriva Societății pe Acțiuni ,,Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva