2rac-44/16 — Declararea nulităţii parţială a contractelor de vînzare-cumpărare

prima instanţă: L. Lupașcu dosarul nr. 2rac-44/16 instanţa de apel:A. Gheorghieș, N. Chircu, A. Toderaș DECIZIE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni și Societatea cu Răspundere Limitată „Agromacon-Invest” în proces de insolvabilitate, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății pe Acțiuni „Semințe Nord” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Agromacon-Invest” cu privire la declararea nulității contractelor de vînzare- cumpărare, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Semințe Nord” în proces de insolvabilitate, casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 27 martie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 29 noiembrie 2011, BC „Victoriabank” SA a depus cererea de chemare în judecată împotriva SA „Semințe Nord” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu SRL „Agromacon-Invest” cu privire la declararea nulității contractelor de vînzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 30 noiembrie 2009, în calitate de creditor ipotecar, a încheiat în numele debitorului SA „Seminţe Nord” contract de vînzare-cumpărare a imobilului nr. 36994, prin efectele căruia către SRL „Agromacon-Invest” a fost înstrăinat bunul imobil ce se compune din terenul pentru construcţii nr. cadastral 3641221.315 şi construcţii aferente cu nr. cadastrale 3641221.315.01-3641221.315.36, precum şi bunurile mobile conform anexei nr. 1 la contractul nominalizat. Menţionează că vînzarea a avut loc cu instituirea de către cumpărător SRL „Agromacon-Invest” a ipotecii asupra bunurilor vîndute, iar la momentul actual acestea au fost transmise în posesia Băncii.

Afirmă că, ulterior a aflat despre semnarea a două contracte de vînzare- cumpărare separate, nr.01-9/1726 din 10 martie 2010, încheiat între SA „Seminţe Nord” în calitate de vînzător şi SRL „Agromacon- Invest” în calitate de cumpărător şi un contract fără număr între aceiaşi agenţi economici prin care au fost înstrăinate mai multe bunuri mobile şi imobile care ar aparţine cu drept de proprietate privată pîrîtului și anume: instituția de primire, anul producerii 1985, nr. de inventariere 145, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, substație electrică 1000 kwt, anul producerii 1985, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, pompă de apă 10 mc/oră, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, ramura feroviară, compusă din balast, șpale, schimbător de cale R50, schimbător de cale R 43, brus schimbător de cale, cale ferată R65, cale ferată R50, seria FF SU, nr. 2972888 din 26 februarie 2010, garaj, ferma de porci, subsol MOB nr. de inventariere 167, ramura feroviară nr. de inventariere 972, teren asfaltat nr. de inventariere 172, 179, 191, 204, 205, teren asfaltat stație spălare nr. de inventariere 173, turn de apă nr. de inventariere 176, instalare de iepurare, nr. de inventariere 178, poartă de fier nr. de inventariere 949, rezervuar antiincendiar nr. de inventariere 174. Insistă asupra faptului că,

contractele de vînzare-cumpărare separate nr.01- 9/1726 din 10 martie 2010, și fără număr din 10 martie 2010, încheiate între SA „Seminţe Nord” în calitate de vînzător şi SRL „Agromacon-Invest” sunt lovite de nulitate, întrucît printre bunurile înstrăinate de către SA „Seminţe Nord” se găsesc şi bunuri care nu puteau fi vîndute de către ultimul, întrucît la momentul semnări tranzacţiilor, pîrîtul nu mai era proprietar al bunurilor vîndute, respectiv, SA „Semințe Nord” a vîndut bunurile asupra cărora nu deţinea dreptul de proprietate.

Or, aceste bunuri au fost gajate în favoarea BC „Victoriabank” SA în anul 2009, iar ulterior, la 16 noiembrie 2009, ca urmare a neonorării de către pîrît a obligaţiunilor contractuale au fost transmise în posesia Băncii în cadrul procedurii de executare silită privind transmiterea în posesie a bunurilor gajate în baza tranzacţiei din 16 octombrie 2009. Menționează că bunurile respective au fost vîndute la 30 noiembrie 2009 de către Bancă, care acționa din numele SA „Semințe Nord” către SRL „Agromacon- Invest”, iar mijloacele obţinute din comercializarea bunurilor au fost îndreptate spre stingere a datoriei debitorului Băncii, ÎCS „Kimanava Business Generation”.

Astfel, cu referire la prevederile Codului civil, Legii cu privire la gaj și Legii cu privire la ipotecă, indică că bunurile respective, nu au putut constitui un obiect al contractului separat, întrucît aceste bunuri au fost deja proprietatea SRL „Agromacon- Invest” în baza contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu Banca. Prin urmare, cu referire la prevederile artt. 292 alin.(1) şi (3), art. 7 alin. (4) şi art. 46 a Legii cu privire la ipotecă, susține că toate obiectele nefinalizate care există, dar nu i-au fost date în exploatare, nu au fost înregistrate în cadastru și anume: garajul, ferma de porci, subsolul, turnul de apă si altele, au fost nu numai ipotecate BC „Victoriabank” SA, dar și ulterior vîndute SA „Agromacon-Invest”.

Iar, invocînd reglementările art. 8 alin.(3) al Legii cu privire la gaj nr. 449-XV din 30 iulie 2001, indică că dreptul de gaj se extinde si asupra accesoriilor bunului gajat și care în speță, la fel, au fost gajate BC „Victoriabank” SA și ulterior vîndute către SRL „Agromacon-Invest”. Consideră că contractele încheiate sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate cu încălcarea interdicţiei de a dispune de un bun. În drept își întemeiază cerințele în baza art. 292, 297, 216, 220, 227, 232 315,764 Cod civil, art. 2, 3 al Legii privind prețul normativ și modul de vînzare- cumpărare a pămîntului art. 7, 26, 46 al Legii cu privire la ipotecă și art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la gaj. Solicită, declararea nulităţii parţiale a contractelor nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010 în sumă de 7 220 096,00 lei şi contractului fără număr din 10 martie 2010 în sumă de 3 961 758, 53 lei, și anume în partea de bunuri ce nu puteau fi vîndute de către SA „Semințe Nord”.

Prin încheierea judecătoriei Drochia din 15 noiembrie 2013 procesul civil a fost încetat în baza art. 265 lit. b) a CPC al RM (f.d. 222-228). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2014, a fost admis recursul declarat de către BC „Victoriabank” SA, casată încheierea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Drochia din 27 martie 2015, a fost declarat parțial nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010 în partea de bunuri în sumă de 7 220 096 lei și anume: instituție de primire, anul producerii, 1985, nr. de inventariere 145 FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, substație electrică 1000 Kwt, anul producerii 1985, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, pompă de apă 10 m3/oră, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, ramura feroviară, compusă din balast, șpale, schimbător de cale R50, schimbător de cale R 40, brus schimbător de cale, cale ferată R65, cale ferată R50, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, și contractul fără număr din 10 martie 2010 în sumă de 3 961 758, 53 lei în partea ce ține de următoarele bunuri: garaj, ferma de porci, subsol MOB nr. de inventariere 167, ramura feroviară nr. de inventariere 972, teren asfaltat nr. de inventariere 192, 179, 191, 204, 205, teren asfaltat stație spălare nr. de inventariere 173, turn de apă nr. de inventariere 176, instalare de iepurare, nr. de inventariere 178, poartă de fier nr. de inventariere 949, rezervuar antiincendiar nr. de inventariere 174, cu revenirea părților la poziția inițială.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2015, a fost admis apelul declarat de către SA „Semințe Nord” în proces de insolvabilitate, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă. La 01 decembrie 2015, BC„Victoriabank” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, susţinînd că în cadrul examinării cauzei instanța a încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept material.

Menționează că deși, instanța de apel corect a stabilit că obiectul litigiului a cauzei din speţă sunt contractul de vînzare-cumpărare nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010 și contractul de vînzare-cumpărare fără număr din 10 martie 2010, încheiate între SA „Semințe Nord” si SRL „Agromacon-Invest” care au fost rezoluționate prin hotărîrea Curții de Apel Economice din 06 decembrie 2011, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie 2011, însă eronat a concluzionat că contractele de vînzare-cumpărare menționate au fost rezoluționate anterior și de iure nu există. Or, conform art. 738 alin. (6) Cod civil, rezoluțiunea nu afectează clauzele contractului privind soluționarea litigiilor și alte clauze destinate a produce efecte după rezoluțiune.

Astfel, susține că în temeiul clauzelor destinate a produce efecte şi după rezoluţiune, intimatului SA „Seminţe-Nord” i-au fost restituite în baza contractelor rezoluţionate bunuri la care acesta nu are dreptul legal, respectiv, instanța de apel eronat a concluzionat că nu poate fi solicitată nulitatea acestor clauze, or, norma legală citată prevede expres această posibilitate. Totodată, cu referire la prevederile art. 217 Cod civil, care reglementează nulitatea absolută a actului juridic, apreciază drept greşită şi concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că Banca nu a probat interesul născut și actual de a invoca nulitatea absolută a contractelor în litigiu și nu poate avea calitatea de reclamant.

Sau, circumstanțele cauzei atestă că SA „Semințe Nord” primește ilegal mai multe bunuri grevate cu gaj pe care nu era în drept să le primească, pe cînd Banca la rîndul său în caz de exercitare a dreptului de gaj va fi lipsită de bunurile respective, care de altfel sunt indispensabile complexului de prelucrare a semințelor grevat cu gaj în favoarea băncii. Prin urmare, consideră că se confirmă pe deplin interesul născut și actual al băncii de a solicita nulitatea contractelor devînzare-cumpărare care produc efecte chiar și după rezoluționare, avînd în vedere că SA „Semințe Nord” urmează să primească anumite bunuri la care nu are dreptul. Mai indică recurentul că este eronată și concluzia instanței de apel cu referire la faptul că bunurile în litigiu aparțin cu drept de proprietate SA „Semințe Nord” care dispune de toate elementele dreptului de proprietate.

Aceasta deoarece, anterior în cadrul examinării litigiului cu privire la rezoluționarea contractelor de vînzare-cumpărare nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010 și a contractului de vînzare-cumpărare fără număr din 10 martie 2010, încheiate între SA „Semințe Nord”și SRL „Agromacon-Invest”, instanța nu s-a expus vis-a-vis de dreptul de proprietate, întrucît astfel de cerințe nu au fost înaintate. Or, prin prisma art. 240 alin. (3) CPC, instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate. În context, susține că la etapa soluționării litigiului cu privire la rezoluțiunea contractelor de vînzare-cumpărare nu s-a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate, iar instanța de judecată nu a stabilit acest fapt, rezoluționînd doar contractele respective și doar după atragerea Băncii în proces a fost sesizat faptul existenței temeiurilor de nulitate.

La 06 ianuarie 2016, SRL „Agromacon-Invest” în proces de insolvabilitate, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat motive similare celor invocate de către recurentul BC „Victoriabank” SA, suplimentar indicînd că în baza deciziei instanței de apel, pe care o consideră ilegală și neîntemeiată, SRL „Semințe Nord” ar avea dreptul de a solicita careva bunuri de la SRL „Agromacon-Invest” ca efect a rezoluțiunii contractelor în litigiu, însă de fapt bunurile respective nu au fost primite de SRL „Agromacon-Invest” în natură și nici nu puteau fi primite, deoarece ele nu existau, sau o parte din ele deja aparțineau și se aflau în posesia SRL „Agromacon-Invest” în baza contractelor semnate cu BC „Victoriabank” SA.

Totodată, susține că contractele de vînzare-cumpărare în litigiu au fost semnate ilegal în scopuri fiscale de către fosta conducere a SRL „Agromacon-Invest” și SA „Semințe-Nord” și urmează a fi declarate nule. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 01 octombrie 2015 a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv recurenţilor BC „Victoriabank” SA şi SRL „Agromacon-Invest” la 28 octombrie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d.199 Vol.II). Actele cauzei mai atestă că copia deciziei instanţei de apel din 01 octombrie 2015, a fost recepţionată de BC „Victoriabank” SA la 05 noiembrie 2015, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.

200 Vol.II), însă date care ar confirma recepţionarea a copiei deciziei şi de către recurentul SRL „Agromacon-Invest” la materialele cauzei lipsesc, or, scrisoarea expediată ultimei în acest sens a fost restituită instanţei fără înmînare. În aceste condiţii, instanţa de recurs consideră că atît recurentul BC „Victoriabank” SA, cît şi recurentul SRL „Agromacon-Invest” s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 01 decembrie 2015 şi respectiv la 05 ianuarie 2016, ultima prin intermediul oficiului poştal, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Semințe Nord” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu SRL „Agromacon-Invest” în proces de insolvabilitate, BC „Victoriabank” SA a solicitat declararea nulităţii parţiale a contractelor încheiat între SA „Seminţe Nord” în calitate de vînzător şi SRL „Agromacon- Invest” în calitate de cumpărător nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010 în sumă de 7 220 096,00 lei şi contractului fără număr din 10 martie 2010 în sumă de 3 961 758, 53 lei, și anume în partea de bunuri ce nu puteau fi vîndute de către SA „Semințe Nord”.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis acţiunea, declarînd parțial nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010 în partea de bunuri în sumă de 7 220 096 lei și anume: instituție de primire, anul producerii, 1985, nr. de inventariere 145 FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, substație electrică 1000 Kwt, anul producerii 1985, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, pompă de apă 10 m3/oră, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, ramura feroviară, compusă din balast, șpale, schimbător de cale R50, schimbător de cale R 40, brus schimbător de cale, cale ferată R65, cale ferată R50, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010, și contractul fără număr din 10 martie 2010 în sumă de 3 961 758, 53 lei în partea ce ține de următoarele bunuri: garaj, ferma de porci, subsol MOB nr. de inventariere 167, ramura feroviară nr. de inventariere 972, teren asfaltat nr. de inventariere 192, 179, 191, 204, 205, teren asfaltat stație spălare nr. de inventariere 173, turn de apă nr. de inventariere 176, instalare de iepurare, nr. de inventariere 178, poartă de fier nr. de inventariere 949, rezervuar antiincendiar nr. de inventariere 174, cu revenirea părților la poziția inițială.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SA „Seminţe Nord”, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. art. 753 alin. (1) şi (2), 227 alin. (1) şi (2), 220 alin. (1), 232, 735 alin. (1) 738 alin. (1) şi (6) Cod civil și art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea cu privire la ipotecă, a reținut că contractul de vînzare-cumpărare nr.01-7/1726 din 10 martie 2010 și contractul de vînzare- cumpărare fără număr din 10 martie 2010, ce constituie obiect al litigiului în cauză, au fost rezoluționate prin hotărîrea Curții de Apel Economice din 06 decembrie2011, menținută prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie 2012. Astfel, cu referire la prevederile art. 123 CPC, care reglementează temeiurile degrevării de probațiune, instanța de apel a admis existența unei stări de fapt constatate prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 11 aprilie 2012, şi anume că bunurile înstrăinate prin contractul nr.01-9/1726 din 10 martie 2010 și contractul fără număr din 10 martie 2010, au aparținut în totalitate SA „Semințe Nord” și nu au fost incluse în contractul de vînzare-cumpărare încheiat la 30 noiembrie 2009, între BC „Victoriabank” SA, care acționa în calitate de creditor ipotecar în numele SA „Semințe Nord”, și SRL „Agromacon-Invest”, nu au făcut obiectul contractelor de gaj din 28 mai 2009 și ipotecă din 22 iunie 2009,

nu au fost incluse în ordonanța Judecătoriei Economice de Circumscripție din 24 septembrie 2009, prin care bunurile gajate au fost transmise în posesia creditorului gajist și nici nu au fost menționate în tranzacția în cadrul procedurii de executare silită privind transmiterea în posesie a bunurilor gajate.

La fel, instanța de apel a stabilit că deținerea bunurilor respective ca distincte, individuale și luate la evidența contabilă de către SA „Semințe Nord” este confirmată și prin Registrul mijloacelor fixe pentru anul 2010, concluzionînd, astfel, că SA „Semințe Nord” dispunea de toate elementele dreptului de proprietate asupra bunurilor obiect al contractelor de vînzare-cumpărare din 10 martie 2010. Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia admiterii acţiunii formulate de BC „Victoriabank” SA.

În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la data de 30 noiembrie 2009 BC „Victoriabank” SA, acţionînd în calitate de creditor ipotecar, a încheiat, în numele debitorului SA „Seminţe Nord”, contract de vînzare-cumpărare a imobilului nr. 36994, prin efectele căruia către SRL „Agromacon-Invest” a fost înstrăinat bunul imobil ce se compune din terenul pentru construcţii nr. cadastral 3641221.315 şi construcţii aferente cu nr. cadastrale 3641221.315.01-3641221.315.36. precum şi bunurile mobile conform anexei nr. 1 la contractul nominalizat (f.d. 5-10. vol.I).

Aici este de menţionat că la momentul încheierii contractului nominalizat bunul a fost grevat cu ipotecă în favoarea creditorului ipotecar conform contractului de ipotecă nr. 15649 din 02 iunie 2009 şi cu drept de gaj în baza contractului de gaj nr. 3985 (E) din 28 mai 2009, înregistrat în Registrul gajului bunurilor mobile nr.123889 la data de 22 iunie 2009. Tot actele cauzei atestă că la data de 10 martie 2010 între SA „Seminţe Nord” în calitate de vînzător şi SRL „Agromacon-Invest” în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr.01-9/1726, prin care a fost înstrăinat utilaj, mijloace de transport şi ramură feroviară, la preţul de 7 220 096 lei, la aceiaşi dată a fost încheiat şi contractul fără număr în sumă de 3961758 lei autentificat notarial.

La fel, actele cauzei denotă că prin hotărârea din 06 decembrie 2011Curtea de Apel Economică a considerat rezoluţionate contractele de vînzare-cumpărare din 10 martie 2010 încheiate între SA „Seminţe Nor” în proces de insolvabilitate şi SRL „Agromacon Invest”, ultima fiind obligată să restituie către SA „Seminţe Nord” în proces de insolvabilitate toate bunurile care au fost înstrăinate în baza contractelor din 10 martie 2010 prin emiterea de către SRL „Agromacon-Invest” a facturii fiscale pe numele SA „Seminţe Nord” în proces de insolvabilitate, iar SA „Seminţe Nord” în proces de insolvabilitate, la rîndul său, a fost obligată să restituie SRL „Agromacon- Invest” suma de 400 000 lei (f.d. 186-187 Vol.I) Hotărîrea nominalizată a fost menţinută şi de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 11 aprilie 2012 (f.d.

188-192 Vol.I). Astfel, analizînd contractele nulitatea cărora se solicită în speţa dată , instanţa de recurs constată că printre bunurile înstrăinate de către SA „Seminţe Nord” în temeiul contractelor de vînzare-cumpărare din 10 martie 2010 se regăsesc şi bunuri care nu puteau fi vîndute de către acesta, ţinîănd cont de faptul că la data respectivă SA „Seminţe Nord” nu era proprietarul nici de drept şi nici de fapt asupra acestor bunuri, respectiv, ultim a înstrăinat anumite bunuri asupra cărora nu deţinea dreptul de proprietate la momentul încheierii tranzacţiei.

În aceste context este de reţinut că în temeiul contractului devînzare-cumpărare nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010, încheiat între SA „Seminţe Nord” în calitate de vînzător şi SRL „Agromacon-Invest” în calitate de cumpărător au fost înstrăinate pe lîngă alte bunuri şi: instituţie de primire, anul producerii 1985, nr. de inventariere 145, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010; substaţie electrică 1000 Kwt, anul producerii 1985, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010; pompă de apă 10 mc/oră, FF seria SU nr. 2972888 din 26 februarie 2010; ramura feroviară, compusă din balast, şpale, schimbător de cale R50, schimbător de cale brus schimbător de cale, cale ferată R65, cale ferată R50), FF seria SU nr. 2972E 26 februarie 2010. Iar în baza contractului fără număr, din aceiaşi dat au fost înstrăinate de rînd cu alte bunuri şi: garaj, ferma de porci, subsol MOB, nr. de inventariere 167, ramura feroviară, nr. de inventariere 972; teren asfaltat, nr. de inventariere 172, 179, 191, 204, 205; teren asfaltat staţiei spălare, nr. de inventariere 173, turn de apă, nr. de inventariere 176, instalare de epurare, nr. de inventariere 178, poarta de fier, nr. de inventariere 949, rezervuar antiincendiar, nr. de inventariere 174. Însă, după cum rezultă din actele cauzei, iniţial aceste bunuri au fost gajate în favoarea BC „Victoriabank” SA, care la 16 noiembrie 2009,

urmare a neonorării de către SA „Seminţe Nord” a obligaţiilor contractuale, au fost transmise în posesia Băncii în cadrul procedurii de executare silită privind transmiterea în posesie a bunurilor gajate în baza tranzacţiei din 16 octombrie 2009. Ulterior, la 30 noiembrie 2009, bunurile transmise au fost vîndute de BC „Victoriabank” SA, care acţiona din numele SA „Seminţe Nord”, către SRL „Agromacon-Invest”, respectiv, aceste bunuri nu au mai putut constituie un obiect al contratului separat, deoarece SRL „Agromacon-Invest” avea deja în stăpînire bunuri respective în baza contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu Banca, precum şi în temeiul faptului că constituie bunuri accesorii bunului principal, reieşind din prevederile art. 292 alin.(1) Cod civil, care indică că, bunul destinat în mod permanent întrebuinţării economice unui alt bun (principal) şi legat de acesta prin destinaţie comună este un bun accesoriu atît timp cît satisface această întrebuinţare.

În cauză sunt incidente şi prevederile art. 7 alin. (4) al Legii cu privire la ipotecă, care statuează că, ipoteca se extinde asupra îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel nu este prevăzut de contract. Ipoteca este indivizibilă şi subzistă integral asupra tuturor bunurilor imobile ipotecate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părţilor lor, chiar dacă imobilul ipotecat sau obligaţia garantată cu ipotecă este divizibilă. Nu pot fi obiecte separate ale ipotecii bunurile imobile care, conform legislaţiei, nu pot fi înstrăinate separat.

Nu poate fi obiect al ipotecii o parte a bunului indivizibil. Iar în conformitate cu art. 46 al Legii cu privire la ipotecă, în cazul instituirii ipotecii asupra terenului, aceasta se extinde şi asupra construcţiilor capitale existente şi viitoare, precum şi asupra construcţiilor nefinalizate amplasate pe acesta, care îi aparţin debitorului ipotecar cu drept de proprietate privată. Din sensul normelor enunţate, este de înţeles că toate obiectele nefinalizate, care există, dar nu au fost date în exploatare, nu au fost înregistrate în cadastru, cum sunt: garajul, ferma de porci, subsolul, turnul de apă si altele, au fost nu numai ipotecate în favoarea BC „Victoriabank” SA, dar şi ulterior vândute către SRL „Agromacon- Invest”.

În speţă prezintă relevanţă şi prevederile art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la gaj Nr. 449-XV din 30 iulie 2001, care stabileşte că, dreptul de gaj se extinde şi asupra accesoriilor bunului gajat, şi care, la fel, au fost gajate în favoarea BC „Victoriabank” şi ulterior vândute de ultima către SRL „Agromacon-Invest”. La capitolul dat necesită a fi remarcate şi prevederile art. 292 alin.(3) Cod civil, care indică că bunul accesoriu urmează situaţia juridică a bunului principal dacă părţile nu convin altfel. În aşa mod, prin semnarea contractului de ipotecă din 22 iunie 2009, autentificat notarial, SA „Seminţe Nord” a consimţit extinderea dreptului de gaj al Băncii asupra accesoriilor şi ameliorărilor, fructelor, veniturilor şi produselor bunului gajat.

Despre faptul dat vorbesc şi condiţiile contractului de ipotecă din 22 iunie 2009, şi anume pct. 1.3.

, prin care părţile au stabilit că ipoteca se extinde asupra accesiunilor naturale şi artificiale, fructului, precum şi asupra bunurilor încorporate în Obiectul ipotecii sau legate de acesta prin destinaţie comună (accesorii): utilităţile interioare, care sunt necesare pentru exploatarea lui: sistemul termic din interior, inclusiv instalaţia de cazane pentru încălzit (dacă acesta se află în interiorul Obiectului ipotecii), reţeaua interioară de alimentare cu apă, gaze şi de canalizare cu toate dispozitivele, reţeaua electrică interioară de forţă şi de iluminare cu toată armătură de iluminat, reţelele interioare telefonice şi de semnalizare, instalaţiile de ventilare cu destinaţia sanitară, contoarele de gaz, electrice, termice şi de apă, uşile, ferestrele şi alte articole de tâmplărie, pardoseala, construcţiile incorporate etc. Astfel fiind, este evident că urmare a exercitării dreptului de gaj asupra bunului principal transmis în posesia Băncii, se prezumă transmiterea în posesia şi a bunurilor accesorii, care au fost vîndute de către SA „Seminţe Nord” în temeiul unui contract separat.

În acest context instanţa de recurs reţine prevederile art. 220 alin. (1) Cod civil, care indică că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sânt nule dacă legea nu prevede altfel. Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sânt nule. În sensul normei enunţate este de înţeles că sancţiunea nerespectării prevederilor legii este nulitatea absolută. Norma acestui alineat prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie, o obligaţie de la care subiectul nu se poate sustrage sau n-o poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziţia lor, interzic săvârşirea unor acţiuni (norme prohibitive).

De asemenea întrucât norma dată are ca finalitate ocrotirea valorilor fundamentale ale societăţii şi a fost instituită în interes general, sancţiunea pentru încheierea actelor juridice care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri la fel este nulitatea absolută. Cu referire la prevederile normei enunţate corect prima instanţă a ajuns la concluzia că contractul nr. 01-9/1726 din 10 martie 2010, încheiat între SA „Seminţe Nord” în calitate de vânzător şi SRL „Agromacon- Invest” în calitate de cumpărător şi contractul fără număr între aceiaşi agenţi economici sunt lovite de nulitate absolută, deoarece la încheierea acestora au fost încălcate prevederile art. 26 alin.(2) a Legii cu privire la ipotecă care statuează că, actul juridic prin care este transmis dreptul de proprietate asupra bunului imobil ipotecat, fără consimţământul scris al creditorului ipotecar este nul.

Or, considerentele arătate atestă incontestabil faptul că intimatul SA „Seminţe Nord” nu a avut dreptul de a vinde bunurile menţionate mai sus, din motivul că nu dispunea de toate elementele dreptului de proprietate, şi anume, dreptul de dispoziţie asupra bunului în sensul prevăzut de art. 315 alin. (1) Cod civil, aceste bunuri fiind proprietatea SRL „Agromacon-Invest” în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Banca. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 232 Cod civil, care stabileşte că, actul juridic prin care s-a dispus de un bun referitor la care, prin lege sau de instanţa de judecată, sau de un alt organ abilitat, este instituită, în favoarea unor persoane, o interdicţie cu privire la dispoziţie poate fi declarat nul de instanţa de judecată la cererea persoanelor în favoarea cărora este instituită interdicţia.

În cazul de faţă s-a stabilit că intimatul SA „Seminţe Nord” a înstrăinat unele bunuri grevate cu gaj în favoarea BC „Victoriabank” SA, neavînd acordul ultimei, precum şi nici dreptul de proprietate asupra unor bunuri înstrăinate. Totodată, cazului din speţă sunt relevante şi prevederile art. 227 alin.(1) Cod civil, care indică că, actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanţa de judecată. Or, în cazul dat eroarea este considerabilă, deoarece la încheierea contractelor nulitatea cărora se invocă, a exista o falsă reprezentare referitor la natura actului juridic şi calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic. Aceasta deoarece, deşi, SA „Seminţe Nord” cunoştea faptul instituirii gajului asupra bunurilor litigioase, transmiterii acestora ulterior în favoarea recurentului precum şi înstrăinării acestora în temeiul contractului din 30 noiembrie 2009, însă nu a comunicat despre acest fapt SRL „Agromacon-Invest”.

Prin urmare, cele relatate în plus indică la faptul că contractele în partea contestată au fost încheiate fără consimţămîntul în scris al creditorului ipotecar, fapt ce contravine normelor imperative şi respectiv, sunt lovite de nulitate absolută în virtutea legii. Astfel, cele descrise combat concluziile instanţei de apel precum că contractele de vânzare-cumpărare menţionate a căror nulitate a fost solicitată de către Bancă de iure nu există, deoarece au fost rezoluţionate anterior prin hotărîrea judecătorească. Or, potrivit prevederile art. 738 alin.(6) Cod civil, rezoluţiunea nu afectează clauzele contractului privind soluţionarea litigiilor şi alte clauze destinate a produce efecte şi după rezoluţiune.

Iar în sensul normei citate este de înţeles că unele clauze ale contractului rămîn valabile şi după rezoluţiunea contractului. Pe lîngă clauzele care stabilesc modul de soluţionare a litigiului vor rămîne valabile şi alte clauze care au fost incluse în contract pentru a produce efecte şi după rezoluţiunea contractului. De menţionat că clauzele care rămîn valabile după rezoluţiunea contractului pot stipula drepturi şi obligaţii pentru partea care a declarat rezoluţiunea contractului cît şi pentru cealaltă parte.

Astfel, în temeiul clauzelor destinate a produce efecte şi după rezoluţiune, intimatului SA „Seminţe-Nord” i-au fost restituite în baza contractelor rezoluţionate şi unele bunuri la care acesta nu are dreptul legal, deoarece au fost vîndute SRL „Agromacon-Invest” în temeiul contractului încheiat cu Banca, iar conform interpretării instanţei de apel recurentul nu poate solicita nulitatea acestor clauze, cu toate că norma legală citată prevede expres această posibilitate. Prin urmare, se constată a fi neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel cu referire la faptul că Banca, contrar prevederilor art. 217 Cod civil, nu a probat că are un interes născut şi actual de a invoca nulitatea absolută a contractelor contestate, urmare a cărui fapt Banca nu poate avea nici calitatea de reclamant.

Această interpretare a instanţei de apel este lipsită de logică, deoarece, în cazul producerii efectelor rezoluţiunii contractelor în temeiul hotărîrea Curţii de Apel Economice din 06 decembrie 2011, intimatul SA „Seminţe-Nord” va primi ilegal, mai multe bunuri grevate cu gaj, pe care, de fapt, nu are dreptul să le primească, şi invers, Banca în caz de exercitare a dreptului de gaj va fi lipsită de aceste bunuri, care de altfel sunt indispensabile complexului de prelucrare a seminţelor grevat cu gaj în favoarea Băncii. Faptul dat este inadmisibil şi din motivul că intimatul SA „Seminţe-Not” ar avea un drept de a solicita careva bunuri de la SRL „Agromacon-Invest” ca efecte a rezoluţiunii contractului, bunuri, care, de fapt, nu au fost primite de ultima în natură, iar o parte din ele deja aparţineau şi erau în posesia SRL „Agromacon-Invest” în temeiul contractului semnat cu BC „Victoriabank” SA.

Reieşind din cele menţionate se constată în mod cert că BC „Victoriabank” SA are un interes născut şi actual de a solicita nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare care produc efecte şi după rezoluţionare, având în vedere faptul că intimatul urmează a primi anumite bunuri la care nu mai are dreptul. În conexiunea celor se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis acţiunea formulată de către BC „Victoriabank” SA. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni și Societatea cu Răspundere Limitată „Agromacon-Invest” în proces de insolvabilitate. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Drochia din 27 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Victoriabank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății pe Acțiuni „Semințe Nord” în proces de insolvabilitate, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Agromacon-Invest” cu privire la declararea nulității contractelor de vînzare-cumpărare.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva