3ra-122/16 — Constatarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-122/16 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău – S. Bleşceaga Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Panov, M. Moraru, A. Muruianu DECIZIE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Catol Lux” în pricina civilă la acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din data de 25 noiembrie 2015, prin care s-a respins cererea de apel, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 28 mai 2015, prin care s-a respins acţiunea, CONSTATĂ: La data de 19 noiembrie 2014 SRL „Catol Lux” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind contestarea actului nr. 1-659155 din 07 august 2014 şi a Deciziei nr. 1562/3/11 din 10 septembrie 2014, emise de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău ( f.d. 6-8). În motivarea acţiunii a indicat, că la data de 07 august 2014, în urma controlului fiscal la faţa locului prin verificarea operativă a fost întocmit actul nr. 1-659155, prin care s-a invocat încălcarea prevederilor art. 8 alin. 2 lit. f) Codul Fiscal, neprezentarea la prima cerere a documentelor de proveniență a mărfurilor persoanelor cu funcţie de răspundere din cadrul organelor cu abilități de administrare fiscală.

Prin decizia nr. 1562/3/11 din 10 septembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat a aplicat amendă în mărime de 10 000 lei pentru încălcarea legislației fiscale. Reclamantul a mai menționat, că la data de 22 septembrie 2014 a înaintat contestație către ÎFS mun. Chişinău, prin care a solicitat anularea actului şi a deciziei contestate. Prin decizia ÎFS mun. Chişinău nr. 185 din 16 octombrie 2014 s-a respins contestația, s-a menținut decizia nr. 1562/3/11 din 10 septembrie 2014. La data de 29 octombrie 2014 a înaintat cerere prealabilă către ÎFS mun. Chişinău, contestînd actele administrative eliberate de ÎFS mun. Chişinău ca fiind ilegale şi neîntemeiate, întrucît acestea au fost întocmite şi emise în lipsa reprezentantului său, nefiind citat legal despre data, locul şi ora examinării cauzei.

Astfel, decizia a fost emisă 1 cu încălcarea procedurii de examinare a cazurilor de încălcare fiscală. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 mai 2015 s-a respins acţiunea ( f.d. 43). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL „Catol Lux” a depus apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admiterea acţiunii (f.d. 54). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 25 noiembrie 2015 s-a respins apelul, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe din data de 28 mai 2015 ( f.d. 80). Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, SRL „Catol Lux” a depus recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care acţiunea să fie admisă integral ( f.d.

91- 95). În motivarea recursului recurentul a invocat, că instanţa de fond şi instanţa de apel au ajuns la o concluzie eronată, aplicînd o normă materială ce nu trebuie aplicată, cît şi a dat o apreciere unilaterală probelor, or faptul neprezentării actelor de provenienţă a mărfii la prima solicitare a organelor fiscale, din cauza lipsei pe suport de hîrtie, nu se încadrează în prevederile art. 253 alin. 1 al Codului Fiscal. Recurentul menţionează, că nu a refuzat să prezinte la prima cerere a organelor fiscale documentele de proveniență a mărfii, însă din motive că evidenţa contabilă este dusă pe suport electronic, la moment reprezentanților ÎFS mun. Chişinău i s-a comunicat că această informaţie se află la contabilitatea întreprinderii pe adresa mun.

Chişinău, str. Munceşti 73, însă au fost prezentate în format electronic. Documentele de provenienţă a mărfii, în format de hîrtie, au fost prezentate la ÎFS mun. Chişinău la data de 22 septembrie 2014. Mai mult ca atît, controlul fiscal s-a efectuat în lipsa reprezentantului său legal, fiind prezent doar vînzătorul, statutul şi atribuţiile acestuia nu pot fi egalate cu cele ale agentului economic SRL. „Catol Lux”. De asemenea, SRL „Catol Lux” nu a fost citată în mod legal despre data, locul şi ora examinării cauzei, ceea ce contravine prevederilor art. 243 alin. 1 şi alin 2 Codul Fiscal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 25 noiembrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal, confirmarea privind recepționarea deciziei la materialele dosarului lipsește. Recursul depus la 04 decembrie 2015 este depus în termen. Conform art.445 alin.1 lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către SRL. „Catol Lux” neîntemeiat și care urmează să fie respins cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015 din următoarele considerente.

Din materialul probatoriu administrat s-a constatat, că la data de 07 august 2014 de către IFS mun. Chişinău a fost efectuat controlul fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative la pavilionul nr. 20, amplasat în piaţa din str. Pan Halipa 12/2, ce aparţine SRL „ Catol- Lux”. În urma controlului a fost întocmit actul nr. 1-65915 din data de 07 august 2014, prin care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 8, alin. 2, lit. f) Codul Fiscal prin neprezentarea la prima cerere a documentelor de proveniență a 2 mărfurilor persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul organelor cu atribuţii de administrare fiscală. În urma întocmirii actului de control IFS mun. Chişinău la data de 10 septembrie 2014, a emis decizia nr. 1562/3/11 asupra cazului de încălcare a legislației comise de către SRL „Catol- Lux” şi a aplicat amendă în mărime de 10 000 lei.

Nefiind de acord cu sancţiunea aplicată SRL „Catol Lux” a contestat decizia în ordinea contenciosului administrativ. Potrivit prevederilor art. 3 alin.1 al Legii contenciosului administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000 „obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi”. Contestînd decizia ÎFS mun. Chişinău nr. 1562/3/11 din data de 10 septembrie 2014 asupra cazului de încălcare fiscală, SRL „Catol- Lux” a invocat că este adoptată contrar legii, ori angajatul SRL „Catol- Lux” nu a refuzat să prezinte documentele de proveniență, dar ele se aflau în contabilitate.

În combaterea acestui argument instanţa de recurs a reţinut următoarele. Articolul 21 alin. 1 al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior statuiază că la „locul de vînzare a produselor/prestare a serviciilor, comerciantul trebuie să deţină documentele care atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare. În cazul în care documentele respective sînt păstrate în alt loc, în incinta unităţii comerciale trebuie să se păstreze copiile acestora, autentificate cu ştampila comerciantului”.

În contextul normei citate, instanţa reiterează, că în cadrul controlului la faţa locului prin metoda verificării operative la pavilionul nr. 20, amplasat în piaţa din str. Pan Halipa 12/2, ce aparţine SRL „ Catol- Lux”, a fost stabilită încălcarea obligațiilor contribuabilului prevăzute de art. 8 alin. 2 lit. f) Cod Fiscal, prin neprezentarea la cerere a documentelor de provenienţă a mărfurilor persoanelor cu funcție de răspundere din cadrul organelor cu atribuții de administrare fiscală. Colegiu civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie distinge faptul, că în cadrul raportului juridic fiscal, persoanei fizice şi juridice îi revine obligaţia de a se conforma anumitor reguli impuse acestora.

Astfel, obligația impusă de Codul Fiscal este o obligație juridică, deoarece definește conţinutul unui raport juridic, ce ia naştere între stat şi persoanele determinate de lege, contribuabilii, raport juridic al cărui izvor este legea, executarea fiind asigurată în caz de neexecutare prin intermediul constrîngerii statului. În raportul juridic fiscal una dintre părţi este statul ca purtător al suveranității, a autorităţii publice, raportul devenind unul de drept public, contribuabilul fiind un subordonat, iar obligațiile sale născute din acest raport juridic sunt stricte, nenegociabile şi sunt impuse unilateral de către stat.

Cu atît mai mult, că în art. 8 alin. 2, lit. c) şi f) Cod fiscal, sunt norme imperative (onerative), a căror respectare se impune obligatoriu, fară a fi admisă nici o derogare sub amenințarea sancţiunii, în cît sunt prescrise în mod expres obligaţiile contribuabilului de săvârşire a unei acţiuni, ceea ce nu a fost realizat de reprezentantul SRL „Catol-Lux”. În calitate de probă pertinentă şi concludentă instanţa reţine, că la prima cerere a persoanei cu funcţie de răspundere ale organelor cu atribuție de administrare fiscală a documentelor de proveniență a 4 acumulatoare pentru automobile folosite, SRL „ Catol- Lux” prin intermediul vînzătorului Cipcea Valeriu nu a prezentat documentele solicitate, refuzînd totodată să semneze actul de control, fapt confirmat prin actul de control nr. 1- 659155 ( f.d.

11-12) şi prin explicațiile vînzătorului din 07 august 2014 ( f.d. 29). Refuzul 3 reprezentantului contribuabilului de a semna actul nu-l scuteşte pe contribuabil de răspunderea fiscală. În susţinerea acestei poziţii instanţa menţionează art. 216 alin. 8 Codul fiscal, care prevede că contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de dezacord el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentele dezacordului anexînd documentele de rigoare.

La caz, controlul fiscal a avut loc la data de 07 august 2014, contestaţia asupra actului de control şi a deciziei emise în baza actului de contestate a organului fiscal, SRL „Catol – Lux” a depus-o la data de 22 septembrie 2014 (f.d. 17-19), documentele solicitate şi neprezentate la momentul efectuării controlului au fost depuse la data de 29 octombrie 2014, odată cu depunerea cererii prealabile (f.d. 20-22), fapt confirmat de către reprezentantul recurentei în cadrul şedinţei de judecată (f.d. 79). Astfel a fost încălcat termenul de prezentare a dezacordului. Instanţa mai reţine, că SRL „Catol – Lux” prin acţiunile sale a încălcat şi următoarele prevederile legale.

Regulamentul cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1068 din 20.10.2000 prevede, „se interzice livrarea în reţeaua de comerţ a mărfurilor fară documente de însoţire, care poate să confirme originaliatea mărfii, cantitatea şi calitatea ei, precum şi fără certificat de conformitate pentru produsele supuse certificării obligatorii, eliberate în Sistemul Naţional de Certificare”. Articolul 17 alin. 1 al Legii contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007, interzice „deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fară documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate”.

Prevederile art. 20 din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor „obligă comerciantul de a deţine documente de provenienţă a mărfii, precum şi afişarea obligatorie la vedere a autorizaţiei de funcţionare şi licenţiei, dacă genul de activitate desfăşurat este reglementat prin licențiere”. Nu poate fi reţinut nici argumentul precum că inspectorii fiscali urmau să meargă în contabilitatea întreprinderii pentru a verifica actele, ori inspectorii fiscali au efectuat o verificare operativă, iar agentul economic la prima cerere a controlorilor avea obligaţia să prezinte documentele de provenienţă a mărfii, fie în original, fie în copie autentificată. Conform prevederilor art. 214 alin. (1) şi alin. (3) din Codul fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.

Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sânt determinate în baza Codului Fiscal, în instrucțiunile cu caracter intern ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Verificarea operativă, conform prevederilor art. 222 din Codul fiscal, se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele economice şi financiare, 4 actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale. Este irelevant şi argumentul, că controlul fiscal s-a efectuat în lipsa conducătorului întreprinderii. Conform prevederilor art. 8 alin. (3) din Codul Fiscal, în caz de absenţă a conducătorului întreprinderii, obligaţiile prevăzute la alin. (2) lit. (f) şi (g) sînt îndeplinite de alte persoane cu funcţii de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele competenţei lor. La caz, inspectorii fiscali care au efectuat controlul operativ la pavilionul nr. 20 situat în piaţa amplasată pe adresa mun.

Chişinău. str. Pan Halipa nr. 12/2, care aparţine SRL „Catol Lux” în prezenţa vînzătorului Cipcea Valeriu, care a dat explicaţie pe faptul dat ( f.d. 19). Astfel, argumentele apelantului nu pot servi drept temei pentru absolvirea de răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, în conformitate cu prevederile art. 253 alin.1 Codul fiscal în redacţia la data comiterii încălcării fiscale, Decizia nr. 1562/3/11 din 10.09.2014, emisă de către ÎFS mun. Chişinău, fiind adoptată în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare. Argumentul recurentei, precum că s-a încălcat procedura de sancționare nu poate fi reţinută de colegiu, ori potrivit art. 242 Codul Fiscal persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală are dreptul să ia cunoştinţă de dosarul său, să dea explicaţii, să prezinte probe.

Deci în speţă la examinarea cazului de încălcare fiscală contribuabilul SRL „ Catol - Lux” a fost citată de către ÎFS mun. Chişinău pentru data de 26 august 2014 ora 14:00 prin citaţia seria C nr. 060483 din 15 august 2014 ( f.d.16) şi repetat pentru data de 10 septembrie 2014 ora 14:00, prin citaţia seria C nr. 060499 din 03 septembrie 2014 ( f.d. 39). Instanţa de recurs reţine prevederile art. 243 alin. 2 Codul Fiscal, „cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării numai dacă există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă de la ea nu a parvenit un demers argumentat de a fi amînată examinarea”.

În speţă, s-a constatat că SRL „Catol-Lux” a fost înștiințată despre faptul examinării încălcării fiscale, fapt confirmat prin citațiile expediate în adresa societăţii anexate la materialele dosarului, mai mult ca atît, contribuabilul de la data încălcării fiscale pînă la examinarea încălcării fiscale a avut suficient timp pentru a prezenta documentele de proveniență a mărfii. Analizînd argumentele recursului coroborate circumstanţelor de drept, pe care este întemeiată hotărîrea instanțelor, instanţa de recurs consideră că s-a ajuns la o concluzie corectă și argumentată cu privire la respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată.

În opinia instanţei de recurs, instanța de apel a determinat definitiv circumstanţele, care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicînd corect normele de drept material şi procedural, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanței de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii 5 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanței de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Catol- Lux”. Se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 mai 2015 și decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015 în pricina civilă la acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Catol Lux” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței Svetlana Filincova Judecători: Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Elena Covalenco Maria Ghervas 6