3ra-182/16 — Apărarea dreptului de proprietate

Prima instanţă: V. Burduh 3ra-182/16 Instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gareev Radmir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gareev Radmir împotriva Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova şi a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău privind apărarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Gareev Radmir şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 13 iulie 2015, c o n s t a t ă: La 05 mai 2015, Gareev Radmir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova şi a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău privind apărarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 19 februarie 2015 a depus o cerere la Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova prin care a solicitat obligarea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, care este înregistrat ca operator de date cu caracter personal în Registrul de evidenţă al operatorilor de date cu caracter personal sub nr. 0000208-003, să înceteze prelucrarea datelor sale cu caracter personal prin metoda înregistrării video, iar prin cererea adresată Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău a solicitat compensarea prejudiciului moral în mărime de 20000 euro, cauzat prin prelucrarea datelor sale cu caracter personal prin metoda înregistrării video a înfăţişării sale fără consimţămîntul său. Mai indică că prin decizia Centrului din 04 martie 2015, s-a constatat lipsa încălcărilor Legii privind protecţia datelor cu caracter personal în privinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău. Reclamantul menţionează că la 03 aprilie 2015, a adresat Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova o cerere prealabilă, prin care a solicitat obligarea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău să înceteze prelucrarea datelor sale cu caracter personal prin metoda înregistrării video, cît şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 200000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului său la viaţă privată.

Iar, prin cererea adresată Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău a solicitat încetarea prelucrării datelor sale cu caracter personal prin metoda înregistrării video, cît şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 200000 lei. Prin răspunsul din 23 aprilie 2015, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, l-a informat că dînsul urmează să respecte procedura stabilită prin art. 27 alin. (5) al Legii privind protecţia datelor cu caracter personal şi să se adreseze în instanţa de judecată. Prin răspunsul din 27 aprilie 2015, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, l- a informat că înregistrările video în Judecătoria Buiucani, se fac cu scopul asigurării securităţii persoanelor şi paza bunurilor, cu respectarea Legii privind protecţia datelor cu caracter personal, nefiind încălcate drepturile sale la viaţa privată şi viaţa familială.

Reclamantul Gareev Radmir solicită obligarea Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova să înceteze prelucrarea datelor sale cu caracter personal prin metoda înregistrării video, cît şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 200000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului său la viaţă privată, cît şi obligarea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău să înceteze prelucrarea datelor sale cu caracter personal prin metoda înregistrării video, cît şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 200000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului său la viaţă privată garantat prin art. 8 CEDO. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 iulie 2015, a fost respinsă acţiunea înaintată de către Gareev Radmir.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Gareev Radmir şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 iulie 2015. La 28 decembrie 2015, Gareev Radmir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 iulie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către Gareev Radmir să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs a invocat că hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi anume prin neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată.

La 17 februarie 2016, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova a depus referinţă la recursul declarat de către Gareev Radmir, solicitînd declararea recursului ca inadmisibil. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gareev Radmir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gareev Radmir, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gareev Radmir ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gareev Radmir. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală