2ra-311/16 — Înlăturarea obstacolelor

prima instanţă: V. Sîrbu nr. 2ra-311/16 instanţa de apel: I. Cimpoi, V. Braşoveanu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Adrian Vatamanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Adrian Sandu împotriva lui Adrian Vatamanu cu privire la înlăturarea obstacolelor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Adrian Sandu, casată parţial hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 10 aprilie 2014 şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost obligat Adrian Vatamanu să modifice acoperişul şopronului, în rest, hotărârea a fost menţinută constată: La 16 octombrie 2013, Adrian Sandu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Adrian Vatamanu cu privire la înlăturarea obstacolelor.

În motivarea acţiunii a invocat că la 24 octombrie 2011 a devenit proprietarul casei de locuit şi terenului aferent din or. Hînceşti, str. Alexandru cel Bun, 45. Susţine că începând construcţia gardului a depistat că pe teritoriul ce-i aparţine, parţial se află construcţia auxiliară a pârâtului, care este în stare avariată cu posibilitatea prăbuşirii pe teritoriul său. Afirmă că acoperișul şopronului pârâtului are scurgere pe gardul ce l-a construit şi când plouă apele se scurg pe întreaga plasă de gard, care cu timpul se va demola. Indică că a încercat să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, pârâul însă refuză. Relatează că în luna mai 2013, s-a adresat cu o cerere la Primăria or. Hînceşti prin care a solicitat formarea unei comisii şi examinarea litigiului apărut.

Astfel, la 20 mai 2013, comisia a întocmit un act de constatare în care a fost stabilit că construcţia auxiliară ce-i aparţine lui Adrian Vatamanu se află parţial pe teritoriul lui Adrian Sandu. Mai notează că la 21 mai 2013, a expediat în adresa pârâtului o cerere prealabilă prin care a solicitat înlăturarea obstacolelor, însă pârâtul nu a întreprins nicio măsură în vederea aplanării litigiului. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 11, 374, 376 Cod civil, art. 4, 5, 166, 167 CPC: Solicită admiterea acţiunii, înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului ce-i aparţine cu drept de proprietate, prin obligarea pârâtului de a elibera terenul ocupat abuziv, demolarea construcţiilor de pe acest teren şi schimbarea acoperişului şopronului care are scurgere directă pe gard, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată şi anume, 100 lei taxa de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 10 aprilie 2014 a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de Adrian Sandu, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă integral, obligat Adrian Vatamanu să elibereze terenul ocupat abuziv din str. Alexandru cel Bun, 45, or. Hînceşti prin demolarea construcţiilor sale de pe acest teren şi modificarea acoperişului şopronului într-un mod ca să nu permită scurgerea apelor pe terenul respectiv, încasat de la Adrian Vatamanu în beneficiul lui Adrian Sandu cheltuielile pentru taxa de stat în sumă totală de 179 lei.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2014 a fost admis recursul declarat de Adrian Vatamanu, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de Adrian Sandu, casată parţial hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei lui Adrian Sandu cu privire la obligarea schimbării acoperişului şopronului care are scurgere directă pe gardul şi terenul său şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost obligat Adrian Vatamanu să modifice acoperişul şopronului într-un mod ca să nu permită scurgerea apelor pe terenul lui Adrian Sandu situat pe str. Alexandru cel Bun, 45, or.

Hînceşti, în rest, hotărârea a fost menţinută. La 18 decembrie 2015, Adrian Vatamanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că a devenit proprietarul casei de locuit şi a terenului aferent situate pe str. Alexandru cel Bun, 43, or. Hîceşti în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 6779 din 07 iunie 2012. Menţionează că intimatul a devenit proprietarul casei de locuit şi a terenului aferent situate pe str. Alexandru cel Bun, 45, or.

Hîceşti în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 8197 din 24 octombrie 2011. Indică că construcţiile litigioase au fost construite în perioada anilor 1950 – 1990, fapt confirmat şi prin planurile terenului din 21 octombrie 1964, 03 iulie 1973, 23 octombrie 1984 şi 14 septembrie 1992. Afirmă că la momentul procurării bunului imobil de către intimat, obiectele litigioase erau amplasate la hotarul terenului aferent imobilului procurat, prin urmare, invocarea lezării dreptului său de proprietate nu este veridică, deoarece el a preluat drepturile asupra terenului în limita pe care îl deţinea fostul proprietar.

Susţine că la momentul măsurărilor de către OCT Hînceşti, intimatul deţinea o suprafaţă reală de 0,036 ha, cu toate că a procurat terenul cu suprafaţa de 0,0308 ha, fiind constatată o diferenţă de 0,0052 ha, dânsul însă deţine 0,0867 ha, deşi conform titlului de autentificare a deţinătorului de teren, eliberat la 25 decembrie 2000, suprafaţa indicată este de 0,0873 ha. La 05 februarie 2016, Adrian Sandu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 decembrie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2015 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Adrian Vatamanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Adrian Vatamanu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Adrian Vatamanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Adrian Vatamanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă