2ra-294/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: O. Şcolnic nr. 2ra-294/16 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile Pantea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale Direcţia de Producţie „Apa – Canal” Teleneşti împotriva lui Vasile Pantea cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Vasile Pantea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 22 iunie 2015, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 05 ianuarie 2015, ÎM DP „Apa – Canal” Teleneşti a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Pantea cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că a acordat pârâtului servicii de alimentare cu apă şi recepţionarea apelor uzate. Menţionează că în perioada anilor 2009 – 2014, pârâtului au fost prestate servicii în sumă de 7030,56 lei, care însă nu-şi onorează obligaţiile de achitare a sumei pentru serviciile prestate. Afirmă că pârâtul nu reacţionează la încercările de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 512, 514, 513, 543, 572, 643, 644 Cod civil, art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei în mărime de 3928,44 lei, precum şi scutirea de la plata taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 22 iunie 2015 a fost admisă acţiunea, încasat de la Vasile Pantea în beneficiul ÎM DP „Apa – Canal” Teleneşti datoria în sumă de 3928,44 lei, încasată de la Vasile Pantea în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Vasile Pantea şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 decembrie 2015, prin intermediul Oficiului Poştal, Vasile Pantea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că este pensionar şi locuieşte într-un apartament cu două branşamente de conectare la apă rece, unul fiind în baie şi este contorizat, celălalt – în bucătărie, nu este contorizat şi despre care dânsul a aflat în anul 2012, deoarece primea facturi pentru achitarea apei, potrivit contorului pe care permanent le achita, crezând că are un singur branşament.

Afirmă că lucrătorii ÎM DP „Apa – Canal” Teleneşti au efectuat contorizarea branşamentelor de conectare la apă. Menţionează că în anul 2012, colaboratorii ÎM DP „Apa – Canal” Teleneşti au constatat faptul dat şi i-au solicitat să instaleze personal şi din cont propriu, contor la branşamentul din bucătărie. Remarcă că la solicitarea lui adresată intimatului de a efectua contorizarea din contul întreprinderii, ultimul a refuzat şi a calculat plata pentru apă conform pct. 9 din contractul de furnizare a apei consumatorului casnic nr. 306 din 16 iulie 2012, adică potrivit normelor de folosire a apei aprobate de Primăria or. Teleneşti.

Indică că instanţele ierarhic inferioare au făcut referire la actele normative inexistente sau care reglementează alte relaţii şi anume, instanţa de fond a invocat prevederile din Hotărârea Guvernului RM nr. 31 din 19 februarie 2002, iar instanţa de apel din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative nr. 707 din 2012, neindicând organul emitent şi data adoptării. Remarcă că instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 96 pct. 6) din Regulamentul privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare. La fel, invocă că nu s-a ţinut cont nici de prevederile din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013. Susţine că deşi instanţa de apel face referire la prevederile Regulamentului nr. 1229 din 13 noiembrie 2007, un astfel de act normativ cu nr. 1229, fără autor, nu există, iar concluzia instanţei de apel că anume consumatorul trebuie să instaleze contorul rezultă doar din afirmaţiile intimatului.

Având în vedere art. 10 din Regulamentul privind achiziţionarea, proiectarea, instalarea şi exploatarea aparatelor de evidenţă a consumurilor de apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1228 din 13 noiembrie 2007, remarcă că obligaţiunea de a elabora, aproba şi încheia contractele cu tarife distincte este a furnizorului apei în comun cu organele administraţie publice locale. Mai notează că instanţele ierarhic inferioare au neglijat să se expună asupra faptului că potrivit pct. 3) lit. i) din contract, către 16 iulie 2012, lui nu i se impută vreo datorie, însă datoria acumulată faţă de furnizorul de apă a fost calculată pentru întreg anul 2012. Consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, aşa cum este garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

La 01 februarie 2016, ÎM DP „Apa – Canal” Teleneşti a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului declarat de Vasile Pantea. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 08 decembrie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 octombrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vasile Pantea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasile Pantea, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasile Pantea ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vasile Pantea se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă