2rac-43/16 — Retragerea licenţei

prima instanţă: I. Brai dosarul nr. 2rac-43/16 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 11 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Camera de Licenţiere, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Camera de Licenţiere împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Grand Express” cu privire la retragerea licenţei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 24 octombrie 2014, Camera de Licenţiere a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Grand Express” cu privire la retragerea licenţei.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, la data de 15 septembrie 2014, SRL „Grand Express” a depus la Camera de Licenţiere o cerere, înregistrată sub nr. RE14-11-07810, privind reperfectarea licenţei în legătură cu includerea unei unităţi de transport pentru genul de activitate „transportul auto de călători în folos public”. Susţine că, în baza cererii enunţate, precum şi a procesului-verbal al grupului de lucru, Camera de Licenţiere, la data de 18 septembrie 2014, a emis decizia nr.1810/RE privind reperfectarea SRL „Grand Express” a licenţei seria A MMII nr.045724 din 07 martie 2014, pentru genul de activitate „transportul auto de călători în folos public”.

Afirmă că, în urma efectuării controlului planificat s-a constatat că, SRL „Grand Express” în cadrul activităţii de licenţiere a prezentat date neautentice, manifestate prin practicarea genului de activitate de transport rutier de persoane în regim de taxi, în afara obţinerii licenţelor pentru unităţile de transport ce practică genul dat de activitate la întreprindere, fiind întocmit actul de control nr. 05/351 din 02 septembrie 2014. Invocă faptul că, conform actului de control enunţat şi a documentelor anexate la el, s-a constatat că, nu a fost inclusă în licenţă unitatea de transport de model „Dacia Logan”, cu n/î ANBD 261. Mai invocă şi că, în cadrul efectuării controlului au fost depistate următoarele încălcări ale condiţiilor de licenţiere: nu a putut fi prezentată persoana responsabilă pentru instruirea normelor de protecţie a muncii; nu au putut fi 1 prezentate dosarele personale ale conducătorilor auto; nu au putut fi prezentate rapoartele de verificare tehnică a unităţilor de transport, cu excepţia unităţilor AN BC 363, ANBC 501, AN BC 270 şi nu au putut fi prezentate 8 unităţi de transport pentru verificarea îndeplinirii cumulativ a condiţiilor pentru organizarea transporturilor auto de călători şi bagaje, cu excepţia AN BC 363, AN BC 270, AN BC 270 (lipsesc tarifele şi denumirea pe lampa de taxi a întreprinderii ce prestează servicii de transport).

Menţionează că, în baza art. 17 alin. (3) din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 privind principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, art.28 alin. (7) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi art. 7 alin. (2) lit. c) şi alin. (6) din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 317 din 20 octombrie 2014 privind retragerea licenţei seria A MMII nr. 045724 din 07 martie 2014, eliberată SRL „Grand Express” pentru genul de activitate „transportul auto de călători în folos public”. Susţine că, art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător prevede că, dispunerea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere atrage în mod obligatoriu retragerea licenţei.

Solicită retragerea licenţei seria MMII nr. 045724 din 07 martie 2014, eliberată SRL „Grand Express” pentru genul de activitate „transportul auto de călători” şi obligarea SRL „Grand Express” de a depune formularul licenţei retrase în decurs de 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de retragere. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 19 mai 2015 s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Prima instanţă şi-a motivat concluzia prin faptul că, Camera de Licenţiere, la emiterea deciziei privind retragerea licenţei nr. 317 din 20 octombrie 2014, prin care a dispus retragerea licenţei seria A MMII nr. 045724 din 07 martie 2014, eliberată SRL „Grand Express” pentru genul de activitate „transportul auto de călători în folos public”, s-a condus de încălcările depistate în urma controlului efectuat la data de 02 septembrie 2014, care au fost acceptate spre remediere şi înlăturate prin reperfectarea licenţei seria A MMII nr. 043769 din 07 martie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de Camera de Licenţiere şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 10 decembrie 2015, Camera de Licenţiere a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material. Prin referinţa depusă la 14 ianuarie 2016 reprezentantul SRL „Grand Express”, avocatul Doina Ioana Străisteanu a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa 3 recurentei la data de 13 octombrie 2015 (f. d. 194), iar cererea de recurs a fost depusă de recurentă la data de 10 decembrie 2015 (f. d. 195). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Camera de Licenţiere nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material nu poate fi reţinut, deoarece în speţă au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Camera de Licenţiere nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Camera de Licenţiere ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Camera de Licenţiere se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 4