2rac-194/15 — Retragerea licenței

Prima instanţă: E. Palanciuc 2rac-194/15 Instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „AutoInterBus-Tur” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Camera de Licenţiere a Republicii Moldova împotriva Societăţii Comerciale „AutoInterBus- Tur” Societate cu Răspundere Limitată privind retragerea licenţei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „AutoInterBus-Tur” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 09 iunie 2014, c o n s t a t ă: La 30 martie 2011, reclamantul Camera de Licenţiere a Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „AutoInterBus- Tur” SRL privind retragerea licenţei. În motivarea acţiunii a indicat că, la 22 decembrie 2006, reprezentantul SC „AutoInterBus-Tur” SRL, respectînd prevederile art. 10 din Legea nr. 451- XV din 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de activitate, a depus la Camera de Licenţiere a Republicii Moldova, cererea nr. 15/2838, prin care a solicitat eliberarea licenţei pentru transportul auto de călători în folos public.

Mai indică că în baza cererii menţionate şi a procesului-verbal al grupului de lucru nr. 01/1566 din 26 decembrie 2006, Camera de Licenţiere a Republicii Moldova, la 26 decembrie 2006, a emis decizia nr. 4699 privind eliberarea licenţei seria A MMII nr. 023379 din 03 ianuarie 2007 pentru activitatea solicitată de SC „AutoInterBus-Tur” SRL, valabilă pe un termen de 5 ani, adică pînă la 03 ianuarie 2012. Reclamantul menţionează că la cererea de eliberare a licenţei, reprezentantul SC „AutoInterBus-Tur” SRL a anexat contractul individual de muncă, nr. 03 din 01 decembrie 2006, încheiat între Popa Tatiana, director SC „AutoInterBus-Tur” SRL şi Robu Natalia, angajat în calitate de medic responsabil de controlul medical al conducătorilor auto şi contractul individual de muncă nr.04 din 01 decembrie 2006, încheiat între Popa Tatiana, director SC „AutoInterBus-Tur” SRL şi Ialovski Andrei, angajat în calitate de mecanic manager, responsabil de activitatea de transport şi securitatea circulaţiei, fiind respectate imperativele impuse de prevederile legale, prin care agentul transportator este obligat să asigure zilnic controlul medical al conducătorilor auto şi controlul tehnic al unităţilor de transport înainte de efectuarea rutei, cu înscrierea rezultatelor în registrele respective.

La 14 martie 2011, la Camera de Licenţiere a Republicii Moldova a fost înregistrată plîngerea nr. C-9 depusă de către Cojocaru Ion, în temeiul căreia s-a dispus efectuarea unui control la SC „AutoInterBus-Tur” SRL. Astfel, în baza delegării-adeverinţă la control nr. 05/51 din 17 martie 2011, colaboratorii Camerei de Licenţiere au efectuat un control inopinat asupra verificării respectării condiţiilor de licenţiere la SC „AutoInterBus-Tur” SRL. Reclamantul indică că, în rezultatul controlului efectuat la agentul economic vizat, la 17 martie 2011, s-a întocmit Actul de control nr. 05/51, prin care s-a constatat că d-na Robu Natalia, persoana responsabilă de controlul medical şi Ialovski Andrei, persoana responsabilă de controlul tehnic al unităţilor de transport, la întreprindere nu activează şi n-au activat niciodată, acest fapt constituind temei de retragere a licenţei.

La 21 martie 2011, la Camera de Licenţiere a Republicii Moldova a fost înregistrată sub nr. 141, dezacordul la actul de control al administratorului SC „AutoInterBus-Tur” SRL, în care recunoaşte faptul că cet. Robu Natalia şi Ialovski Andrei, în cadrul întreprinderii vizate nu au activat, iar funcţiile acestora au fost exercitate de către alte persoane neangajate la întreprinderea în cauză, fapt ce demonstrează că din momentul începerii desfășurării activităţii licenţiate nu s-au respectat şi nu s-a conformat condiţiilor licenţierii.

Mai indică că, urmare a controlului, s-a stabilit că registrele formale ale medicului şi mecanicului nu au fost completate de o perioadă îndelungată de timp, registrul de evidenţă a controalelor medicale nu au fost completate din anul 2008, iar registrul de evidenţă a controalelor tehnice a unităţilor de transport nu a fost completat începînd cu anul 2009. Reclamantul menţionează că s-a depistat un set de 24 foi de parcurs necompletate( seria AO nr. 209314, nr. 209315, 209317-109338), pe care erau aplicate doar ştampila medicului, d-ul Petru Duca şi a mecanicului SRL „AydarTur-TUR”, fapt ce confirmă repetat, nerespectarea condiţiilor de licenţiere de către titularul de licenţă. Reclamantul invocă că reieşind din faptul că titularul de licenţă nu s-a conformat exigenţelor legale, în baza rezultatului controlului efectuat, Camera de Licenţiere a Republicii Moldova, la 28 martie 2011, a emis decizia nr. 977 privind retragerea licenţei SC „AutoInterBus-Tur” SRL.

La 04 aprilie 2014, Camera de Licenţiere a Republicii Moldova a depus cerere de completare a circumstanţelor şi de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat retragerea licenţei A MMII nr. 023379 din 03 ianuarie 2007, eliberată SC „AutoInterBus-Tur” SRL pentru activitatea legată de transportul auto de călători în folosul public. Întru susţinerea legalităţii deciziei de retragere invocă răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale din care rezultă că la contul personal de asigurări sociale ale Ialovski Andrei şi Robu Natalia nu se conţin date privind contribuțiile de asigurări sociale. Reclamantul Camera de Licenţiere a Republicii Moldova solicită retragerea licenţei eliberate SC „AutoInterBus-Tur” SRL cu obligarea ultimului să depună originalul licenţei retrase la Camera de Licenţiere a Republicii Moldova.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 iunie 2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Camera de Licenţiere a Republicii Moldova împotriva SC „AutoInterBus-Tur” SRL şi s-a hotărît de a se retrage licenţa SC „AutoInterBus-Tur” SRL seria A MMII nr. 023379 din 03 ianuarie 2007 pentru activitatea legată de transportul auto de călători în folos public, s-a încasat de la SC „AutoInterBus-Tur” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către SC „AutoInterBus-Tur” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 iunie 2014. La 22 aprilie 2015, SC „AutoInterBus-Tur” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 09 iunie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Camera de Licenţiere a Republicii Moldova împotriva SC „AutoInterBus-Tur” SRL privind retragerea licenţei. În motivarea recursului, recurentul SC „AutoInterBus-Tur” SRL a invocat că decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 este una ilegală, nemotivată şi neîntemeiată, deoarece instanţa de judecată nu a aplicat legea care trebuia aplicată, a interpretat eronat legea şi circumstanţele cauzei, pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei, precum şi cu aprecierea arbitrară a probelor. La 29 mai 2015, intimatul Camera de Licenţiere a Republicii Moldova a depus referinţă la recursul declarat de către SC „AutoInterBus-Tur” SRL, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „AutoInterBus- Tur” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „AutoInterBus-Tur” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „AutoInterBus-Tur” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea Comercială „AutoInterBus-Tur” Societate cu Răspundere Limitată. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas