2rac-272/15 — Retragerea licenţei

prima instanţă : L. Vasilevici dosarul nr. 2rac-272/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Nadejda Toma Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Safro-Tur”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Safro-Tur” cu privire la retragerea licenţei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Camera de Licenţiere, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 30 iulie 2014 şi emisă o nouă hotărîe cu privire la admiterea acţiunii, c o n s t a t ă La 25 aprilie 2014, Camera de Licenţiere a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Safro-Tur” cu privire la retragerea licenţei. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 16 martie 2010, SC „Safro-Tur” SRL s-a adresat la Camera de Licenţiere cu cererea de reperfectarea licenţei privind schimbarea adresei juridice, schimbarea genului de activitate din activitatea de turism în activitatea de turoperator. Iar în urma examinării cererii menţionate, Camera de Licenţiere la data de 26 martie 2010 a emis decizia nr.1157 privind reperfectarea licenţei seria A MMII nr. 017945 din 27 ianuarie 2006 pentru genul „activitatea de turoperator”.

Susţine că la 10 februarie 2014 directorul companiei SC „Safro-Tur” SRL a depus cererea privind suspendarea temporară a licenţei pentru genul „activitatea de turoperator”, iar prin decizia nr.41 din 13 februarie 2014, a fost suspendată temporar licenţa din 27 ianuarie 2006 pe un termen de 2 luni, începînd cu 13 februarie 2014. Mai invocă că titularul de licenţă a fost obligat să înştiinţeze în scris Camera de Licenţiere despre lichidarea circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei. Însă, la expirarea termenului de suspendare titularul de licenţă nu a informat petiţionarul despre înlăturarea circumstanţelor, care au dus la suspendarea licenţei, motiv din care în temeiul art.7 alin.(2) lit.a).

art.21 alin.(2) lit.e) ale Legii 451/2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, Camera de Licenţiere a emis decizia nr.141 din 23 aprilie 2014 privind retragerea licenţei seria A MMII nr. 017945 din 27 ianuarie 2006 şi solicită emiterea hotărîrii judecătoreşti privind retragerea licenţei eliberată „Safro-Tur” pentru genul de activitate turoperator. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, a fost admis recursul declarat de către Camera de Licenţiere, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă prin care acţiunea a fost admisă şi retrasă licenţa seria seria A MMII nr. 017945 din 27 ianuarie 2006 eliberată SRL „Safro-Tur” pentru genul „activitatea de turoperator”.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut prevederile art. 17 din Legea nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, precum şi art. 10 şi art. 20 din Legea nr. 451/2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, care reglementează aspecte ce ţin de suspendarea şi reluarea valabilităţii licenţei.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanţa de apel a constatat că atît suspendarea cît şi implicit reluarea valabilităţii licenţei care are la bază cererea titularului de licenţă se realizează doar în baza deciziei autorităţii de licenţiere, excluzînd necesitatea confirmării acesteia prin hotărîre judecătorească, situaţie diferită de celelalte temeiuri prevăzute de lege privind suspendarea licenţei, remarcînd astfel, că sistarea temporară a valabilităţii licenţei este un proces reversibil, ce poate implica înaintarea ulterioară a cerinţei privind anularea sistării licenţei doar după remedierea circumstanţelor ce au dus la suspendarea acesteia.

Dat fiind aceste constatări, instanţa de apel a concluzionat că în condiţiile în care SRL „Safro-Tur” la expirarea termenului de 2 luni nu a informat autoritatea de licenţiere despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei şi nu a depus cerere de preluare a activităţii, Camera de Licenţiere a emis decizia privind retragerea licenţei în temeiul art. 21 alin.(2) lit. e) al Legii nr. 451/2001, care indică drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei servesc şi neînlăturarea în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei. La 09 iunie 2015 SRL „Safro-Tur” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată şi pasibilă casării. Cu referire la prevederile art. 17 al Legii nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, invocă că în cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea. Adresarea în judecată trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare. în caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea se anulează. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive şi irevocabile.

Cu referire la textul normei citate, insistă că în lipsa hotărîrii instanţei de judecată privind suspendarea licenţei, decizia nr.41 din 13 februarie 2014 de suspendare a licenţei sale de către Camera de Licenţiere se anulează de drept şi nu poate fi utilizată pentru acţiuni ulterioare. Apreciază ca neîntemeiat argumentul invocat de Camera de Licenţiere pentru retragerea licenţei, şi anume neînlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei lit. e) alin.(2) art.21 al Legii al Legii nr. 451/2001, deoarece decizia nr.41 din 13 februarie 2014 privind suspendarea temporară a licenţei se anulează de drept, ultima nu poate servi drept temei pentru decizia nr.141 din 23 aprilie 2014 privind retragerea licenţei.

Menţionează că licenţa eliberată pe numele companiei sale valabilă, odată ce nu a fost respectată procedura legală de suspendare, iar careva cerere de dispunere a retragerii licenţei nici nu putea fi depusă de intimat odată ce acesta anterior nu a depus în instanţă cerere pentru dispunerea suspendării licenţei. Mai invocă că unicul argument invocat de intimat pentru retragerea licenţei este că în baza deciziei nr.41 din 13 februarie 2014 a fost suspendată licenţa sa pe termen de 2 luni în baza cererii sale, iar la expirarea termenului de 2 luni Compania nu a depus la Camera de Licenţiere cerere privind reluarea activităţii.

Însă, consideră că acest argument a fost combătut integral atît în prima instanţă, cît şi în instanţa de apel, şi respectiv instanţa de fond corect a apreciat faptul că cererea titularului de licenţă privind suspendarea acesteia nu este prevăzută de legislaţia în vigoare ca circumstanţă care trebuie să fie înlăturată, dar alte circumstanţe care trebuie să fie înlăturate nu au fost stabilite, corect invocînd că nu au fost stabilite circumstanţe prevăzute de art.21 al Legii nr.451 de retragere a licenţei şi că intimatul nu a îndeplinit prevederile art. 17 alin.(3) al Legii nr.235 citat mai sus care stipulează procedura legală de suspendare licenţei. Consideră că constatarea instanţei de apel precum că pentru suspendarea licenţei în baza cererii titularului nu este necesară adresarea în instanţa de judecată - este o interpretare eronată a prevederilor legale, odată ce legea nu stabileşte careva excepţii pentru suspendarea licenţei în dependenţă de motivul suspendării.

Mai mult că, însăşi instanţa de apel a confirmat faptul, că pentru reluarea licenţei în cazul suspendării în baza cererii este necesară doar cererea titularului şi nu este necesară înlăturarea a careva neajunsuri, odată ce suspendarea a survenit prin manifestarea de voinţă a titularului şi nu ca sancţiune. Afirmă că decizia instanţei de apel este contradictorie, normele legale aplicabile au fost interpretate eronat în favoarea Intimatului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Safro-Tur” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Safro-Tur” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cadrul dezbaterilor judiciare. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Safro-Tur” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Safro-Tur” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Safro-Tur” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nadejda Toma Iurie Bejenaru