2ra-278/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A. Donos nr. 2ra-278/16 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Veaceslav Guzenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „CET Nord” împotriva lui Veaceslav Guzenco cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Veaceslav Guzenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 10 iunie 2015, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 09 aprilie 2015, SA „CET Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Guzenco cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că la 12 ianuarie 2003 apartamentul nr. 44 de pe str. Decebal, 172 a fost deconectat integral de la sistema centrală de încălzire (actul de deconectare nr. 1726-4 din 12 ianuarie 2003). Susţine că în cazul deconectării integrale de la sistema centrală de încălzire, consumatorul achită plata pentru pierderile normative de energie termică în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011, anexa nr. 7, pct. 8-2. Afirmă că în perioada 01 octombrie 2011 – 31 martie 2014 pierderile normative au constituit 3322,51 lei, iar calculul a fost efectuat în mărime de 10 % - 2011 – 2012, 15 % - 2012 – 2013, 20 % - 2013 – 2014. Menţionează că la 26 februarie 2015 s-a adresat cu o petiţie în adresa pârâtului cu cerinţa de a achita datoria, care însă a fost lăsată fără atenţie.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 94, 238 – 241, 242, 243 CPC, art. 272 Cod civil, din Legea nr. 1402 – XV din 24 octombrie 2002, Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, şi Hotărârea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011. Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei în sumă de 3322,51 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 10 iunie 2015 a fost admisă acţiunea, încasat de la Veaceslav Guzenco în beneficiul SA „CET Nord” datoria pentru pierderile normative de energie termică în sumă de 3322,51 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei, în total 3592,51 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Veaceslav Gezenco şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 07 decembrie 2015, prin intermediul Oficiului Poştal, Veaceslav Guzenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu restituirea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel a ignorat normele procesuale cu privire la examinarea procesului, prevederile art. 344 – 370 Cod civil, prevederile din Legea cu privire la privatizarea fondului locativ, Legea condominiului în fondul locativ, Legea privind protecţia consumatorilor, Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Indică că Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nu este aplicabilă cazului dat.

Menţionează că instanţa de apel nu a luat în consideraţie nici prevederile art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. Afirmă că apartamentul ce-i aparţine se află la etajul I în clădirea din 10 etaje, iar în anul 2003, a instalat căldura autonomă. Consideră că nu poate fi obligat la plata pierderilor normative de energie termică, deoarece în scara blocului, dar şi etajele tehnice şi subsoluri a fost deconectată energia termică. Mai notează că la etajele tehnice, practic toate conductele termice sunt lipsite de izolare. Remarcă că instanţa de apel nu a făcut diferenţă între pierderi şi pierderi normative, prin urmare, ilegal au fost puse pierderile respective pe seama consumatorului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Veaceslav Guzenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Veaceslav Guzenco, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Veaceslav Guzenco ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Veaceslav Guzenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă