2rac-49/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Z. Aramă dosarul nr. 2rac-49/16 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală „Nicolae Toderaş” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei comunei Ecaterinovca împotriva Întreprinderii Individuale „Nicolae Toderaş” cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul Întreprinderii Individuale „Nicolae Toderaş” ca nefondat şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 22 aprilie 2015 constată: La 08 iulie 2014, Primăria comunei Ecaterinovca a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Nicolae Toderaş” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că în conformitate cu prevederile contractului de arendă a bunurilor publice nr. 3 din 18 ianuarie 2008 între Primăria comunei Ecaterinovca şi ÎI „Nicolae Toderaş” a fost încheiat contractul de arendă, prin care arendatorul a transmis arendaşului fântâna arteziană şi apeductul din comuna Ecaterinovca, iar arendaşul a primit în posesie şi folosinţă aceste bunuri. Indică că potrivit pct. 4.1. al contractului de arendă, arendaşul urma să achite plata anuală în sumă de 600 lei. Menţionează că la 10 iulie 2013, în urma controlului financiar efectuat către Direcţia Teritorială Inspectare Financiară Căuşeni, s-a constatat faptul că pe perioada 01 ianuarie 2008 - 01 iulie 2013 în baza contractului de arendă nu a fost 1 calculată, reflectată şi încasată plata arendei a fântânii arteziene şi a apeductului în sumă de 33079 lei.

Afirmă că în perioada 10 iulie 2013 – 26 decembrie 2013 între Primăria comunei Ecaterinovca şi ÎI „Nicolae Toderaş” au fost duse tratative verbale pentru achitarea plăţii. Susţine că Primăria comunei Ecaterinovca la 30 decembrie 2013 a expediat în adresa ÎI „Nicolae Toderaş” înştiinţarea nr. 328 prin care a solicitat repetat achitarea sumei de 33078 lei. Indică că la 30 iunie 2014 ÎI „Nicolae Toderaş” a expediat somaţia prin care a refuzat achitarea sumei necalculată în contract. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 512-514, 572 Cod civil, art. 6, 7, 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, adoptarea unei hotărâri cu privire la încasarea datoriei de la ÎI „Nicolae Toderaş” în beneficiul Primăriei comunei Ecaterinovca suma de 33078 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 22 aprilie 2015 cererea înaintată de Primăria comunei Ecaterinovca, raionul Cimişlia împotriva ÎI „Nicolae Toderaş” a fost admisă parţial, încasat de la ÎI „Nicolae Toderaş” în folosul Primăriei comunei Ecaterinovca suma de 26658,09 lei în contul achitării datoriilor pentru arenda bunurilor publice, în rest acţiunea a fost respinsă. A fost încasat de la ÎI „Nicolae Toderaş” în folosul statului taxa de stat în mărime de 799, 75 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de reprezentantul apelantului ÎI „Nicolae Toderaş” ca nefondat şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 22 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria comunei Ecaterinovca împotriva ÎI „Nicolae Toderaş” cu privire la încasarea datoriei pentru arenda bunurilor publice.

La 18 decembrie 2015, ÎI „Nicolae Toderaş” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată a Primăriei comunei Ecaterinovca împotriva ÎI „Nicolae Toderaş” ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea primei instanţe, considerându-le nefondate, neîntemeiate şi emise contrar prevederilor art. 239 CPC, deoarece instanţa de apel nu a apreciat probele, nu a determinat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii sub toate aspectele, iar concluziile expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Susţine că la stabilirea plăţii de arendă pentru bunurile publice urma să fie aplicate tarifele indicate din Legea bugetului de stat din anul 2008 nr. 244 din 21 noiembrie 2008, de asemenea prevederile din Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 133 din 23 decembrie 2009, anexa nr. 8 din Legea bugetului de stat pe 2 anul 2011 nr. 52 din 31 martie 2011, Legea bugetului de stat pentru anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2011 şi anexei nr. 8 din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 249 din 02 noiembrie 2012. Indică că în conformitate cu prevederile pct. 2.3.2. din contractul nr. 3 din 18 ianuarie 2008 arendaşul se obligă să achite plata de arendă la timp, iar conform pct. 4.1. plata pentru arendă s-a stabilit de 600 lei anual.

Afirmă că pct. 4.3. prevede că plata pentru arendă rămâne neschimbată pentru perioadă 20 ianuarie 2008 – 15 decembrie 2013. Susţine că nu cunoaşte despre modificarea plăţii de arendă şi nici modul în care Primăria comunei Ecaterinovca pretinde achitarea în sumă de 33078 lei pentru perioadă 20 ianuarie 2008 – 15 decembrie 2013. Afirmă că Primăria comunei Ecaterinovca nu recunoaşte faptul că din 19 iulie 2011 a fost încheiat contractul nr. 27/11 cu privire la reconstruirea reţelelor şi instalaţiilor de alimentare cu apă şi canalizare din comuna Ecaterinovca din cadrul proiectului reparaţia capitală a sistemului de canalizare, staţiilor de pompare şi staţiile de purificare din or. Cimişlia construcţia sistemelor de canalizare, staţiilor de pompare şi reconstrucţia sistemelor de aprovizionare cu apă a comunei Ecaterinovca.

Susţine că după încheierea contractului ÎI „Nicolae Toderaş” a fost nevoită să cedeze bunurile arendate pentru petrecerea lucrărilor de reconstrucţie cu întreprinderea contractată. Indică că la 05 iunie 2015, ÎI „Nicolae Toderaş” a făcut un apel către Primăria comunei Ecaterinovca pentru a fi eliberat actul de primire-predare a sistemului de apeduct după finisarea lucrărilor, la care la 08 iunie 2015 a primit răspuns prin care a fost informat că după finisarea lucrărilor de reconstrucţie a sistemului de apeduct, act de primire-predare a apeductului de la Primăria comunei Ecaterinovca către ÎI „Nicolae Toderaş” nu a fost întocmit. Relatează că tarifele pentru prestarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă nu au fost modificate, conform pct. 2.3.3.

din contractul de arendă care prevede că arendaşul efectuează din cont propriu reparaţiile bunurilor arendate. Susţine că la 21 decembrie 2007, prin procesul-verbal nr. 3 s-a stabilit preţul final al lotului de 600 lei, în cazul în care se stabilea un preţ mai mare de 600 lei ÎI „Nicolae Toderaş” ar fi refuzat oferta. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 09 octombrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 157), fiind recepţionată de către recurent la 19 octombrie 2015, fapt ce se confirmă prin plicul anexat la materialele cauzei ( f. d. 170). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 decembrie 2015 în termenul legal.

3 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Nicolae Toderaş” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Nicolae Toderaş”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Nicolae Toderaş” ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Nicolae Toderaş”se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 5