3ra-150/16 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr.3ra-150/16 Mun. Chişinău Judecător: Şt. Niţă Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţurcan Simion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău, Primăria municipiului Chişinău şi Simion Ţurcan privind anularea deciziei nr.7/6-5 din 25.07.2013 „Cu privire la darea in arendă a unui lot de pământ din str. Igor Vieru, 15, mun.

Chişinău şi a contractului de arendă”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, CONSTATĂ : La 22.10.2013, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare in judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău, Primăria mun. Chişinău şi Simion Ţurcan, solicitând anularea deciziei nr.7/6-5 din 25.07.2013 „Cu privire la darea in arendă a unui lot de pământ din str. Igor Vieru,15, mun. Chişinău. La 04.04.2014, reclamantul a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de arendă nr. 6304/2013 din 08.08.2013, încheiat în baza deciziei nr.7/6-5 din 25.07.2013. (f.d.23). În motivarea cererii, reprezentantul reclamantului Tatiana Barburoş, a indicat că, prin decizia nr.7/6-5 din 25.07.2013 Consiliul mun.

Chişinău a transmis în arendă dlui Simion Ţurcan, lotul de pământ din str. Igor Vieru, 15 cu suprafaţa de 145 m, pe o perioadă de cinci ani, pentru proiectarea şi reconstruirea cu extindere a centrului medical şi de reabilitare. Consideră decizia contestată ilegală în fond, ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare, motiv pentru care, la 04.09.2013, a notificat Consiliul mun. Chişinău despre acest fapt, solicitând abrogarea actului administrativ vizat. Prin răspunsul nr. 01/1-06-2136 din 13.09.2013, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a comunicat că, materialele privind examinarea notificării respective vor fi înaintate la una din şedinţele apropiate ale Consiliului mun.

Chişinău, însă până la înaintarea acţiunii, reclamantului nu i s-a comunicat rezultatul. Indică reclamantul că, decizia contestată a fost adoptată cu încălcarea 1 prevederilor art. 2, al.(7) al Legii nr. 91 din 05.04.2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, conform căruia concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se face prin licitaţie publică, iar contracte directe pot fi încheiate doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Notează că încălcarea prevederilor art. 9, al.(l) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30.03.2000, care prevede că terenurile pe care sunt amplasate blocuri de locuinţă şi alte bunuri imobiliare din condominiu se transmit gratuit de către autoritatea administraţiei publice locale în calitate de bunuri comune în proprietatea comună în diviziune a proprietarilor.

Potrivit art. 4, al.(9) din Legea nr. 1308 din 25.07.1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vînzare - cumpărare a pămîntului, vînzarea - cumpărarea terenurilor proprietate publică, utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi cele construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pământului, iar terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător, se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. în cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vânzarea - cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător, se efectuează la preţul normativ al pământului.

Astfel, a solicitat reclamantul suspendarea executării actului administrativ contestat, anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 7/6-5 din 25 iulie 2013 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din str. Igor Vieru, 15 dlui Simion Ţurcan” De asemenea, a solicitat şi declararea nulităţii contractului de arendă nr. 6304/2013 din 08.08.2013, încheiat între Primăria mun. Chişinău şi Simion Ţurcan, ca contract administrativ subsecvent, întrucât acesta contravine normelor imperative şi, prin prisma art. 220, al.(l) CC, este nul. Prin hotărârea Judecătoriei Centru 24.04.2015 s-a admis acţiunea Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, s-a anulat decizia Consiliului mun.

Chişinău nr. 7/6-5 din 25.07.2013 cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din str. Igor Vieru, 15, mun. Chişinău, s-a declarat nul contractul de arendă nr. 6304/2013 din 08.08.2013, încheiat între Primăria mun. Chişinău şi Simion Ţurcan. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. La 13.05.2015, hotărârea instanţei de fond a fost contestată cu apel de către Simion Ţurcan care a solicitat, admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Consiliul mun.

Chişinău la 13.05.2015 a înaintat cerere e apel prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea cererilor de apel, apelanţii au indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015 s-au respins 2 cererile de apel declarate de Consiliului mun. Chişinău şi Simion Ţurcan, ca lipsite de temei şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei s. Centru, mun.

Chişinău din 24.04.2015. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererile de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Ţurcan Simion a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13.10.2015 şi a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24.04.2015, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat să fie respinsă. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 13.10.2015 a fost expediată recurentului la data de 23.10.2015. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 22.12.2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai 3 asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Ţurcan Simion asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţurcan Simion ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Ţurcan Simion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4