2ra-297/16 — Restabilirea în funcţie

Judecătoria Centru Dosarul nr.2ra-297/16 Mun. Chişinău Judecător: L. Vasilevici Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecători Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Panaşescu Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Panaşescu Ion împotriva Universităţii Libere Internaţionale din Moldova privind restabilirea în funcţie, încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, CONSTATĂ : La 09.01.2013, Panaşescu Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii Libere Internaţionale din Moldova prin care a solicitat anularea demisiei din funcţie şi restabilirea în funcţia de conferenţiar universitar pe parcursul anilor de studii 2011-2013, conform concursului, obligarea pârâtei să achite toate daunele materiale şi morale, inclusiv salariile lunare a unui conferenţiar universitar pe anii 2011-2013 în mărime de 65190 lei, penalităţi în mărime 23558 lei şi prejudiciul moral în mărime 100000 lei, iar în total suma de 188748 lei.

În motivarea acţiunii înaintate reclamantul a indicat că a fost desemnat la 30.01.2008 în postul de conferenţiar universitar la catedra „Tehnologii Informaţionale şi Calculatoare” prin concurs pe un termen de 5 ani, până la 30.01.2013 conform Regulamentului cu privire la ocuparea posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior universitar, aprobat prin hotărârea Guvernului nr.1256 din 16.11.2004. Notează că, deoarece avea nevoie de carnet de muncă pentru soluţionarea problemelor personale, la 30.08.2010 a depus rectorului ULIM o cerere cu solicitarea de a i se elibera pe un termen limitat carnetul de muncă, dar şi permisiunea garantată de Lege de a continua activitatea ştiinţifico-didactică în baza Regulamentului şi contractului individual de muncă.

Afirmă că, cererea a fost acceptată şi acesta a continuat activitatea, dar mai târziu a aflat că rectorul, în mod ilegal, a emis ordinul nr.29-c din 29.03.2010, prin care l-a demis din funcţia deţinută, dar nu l-a transferat din statut de titular în statut 1 de muncă prin contract, începând cu 29.03.2010 şi cu păstrarea salariului de conferenţiar universitar, ce contravine, în opinia reclamantului, ordinului nr.77-c din 01.09.2010. Invoca reclamantul că la 26.03.2011 s-a adresat rectorului ULIM cu o cerere prin care a solicitat să fie transferat prin contract de muncă în legătură cu depunerea la AGEPI a câtorva cereri de brevetare fără plată, ca pensionar. Declara reclamantul că această cerere a fost acceptată pe un termen de 2 ani, începând cu 01.09.2011, iar rectorul A. Galben l-a invitat împreuna cu decanul Iu.

Dubcoveţchi şi i-a propus să depună cerere pentru acordarea concediului de creaţie pe un termen de 1 an, începând cu 01.09.2011 pentru finalizarea tezei de doctor habilitat în ştiinţe cu păstrarea salariului lunar pentru anul de studii 2010-2011, ca apoi, la 08.07.2011 la cererea dată rectorul să-i înainteze cerinţe absolut neîntemeiate şi care aveau la baza lor concedierea lui din funcţie. Menţionează reclamantul că la adresare sa din 30.08.2011 privind specificarea sarcinii didactice pentru anul de studii 2011-2012, a aflat că există dispoziţia rectorului ca să nu-i acorde dreptul de a continua activităţi ştiinţifico-didactice. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, nu se încadrează în prevederile legii. La 22.01.2014, Panaşescu Ion a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitând casarea acesteia cu pronunţarea unei noi hotărâri privind admiterea acţiunii. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Panaşescu Ion şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 30 decembrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Panaşescu Ion a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08.10.2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cerinţele invocate în acţiune să fie admise.

2 Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 08.10.2015 a fost recepţionată de către recurent la 28.10.2015 (f.d. 62). Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 22.12.2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Panaşescu Ion asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Panaşescu Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Panaşescu Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Dumitru Mardari Iuliana Oprea 4