- Dosarul nr.
- 3ra-178/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 10 februarie 2016
- Părțile
- Jelezov Vasile vs ÎCS RED Union Fenosa SA
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-178/16 — Contestarea actului administrativ
Dosarul nr. 3ra-178/16 Instanţa de fond: Judecătoria Ceadîr – Lunga – S. Pilipenco Instanţa de apel: CA Comrat – A. Curdov, G. Colev, Şt. Starciuc ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte completului: Tamara Chişca- Doneva Judecători: Ion Druţă, Maria Ghervas, soluţionînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Jelezov Vasile în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Jelezov Vasile împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 13 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Jelezov Vasile, s-a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei Ceadîr- Lunga din 15 iunie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 06 februarie 2015 Jelezov Vasile s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL privind anularea actului nr. A23723 din 13 decembrie 2014 de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale prin consum fraudulos de energie electrică, facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale în sumă de 8 258,66 lei ca fiind ilegale.
În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că la 13 decembrie 2014 ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL, urmare a unui control la locul de consum NLC 3103086 din or. Ceadîr- Lunga, str. Serghei Lazo 89, a întocmit actul nr. A23723 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, prin lipsa fazei „0” pe borna a treia a contorului, fiind ruptă de pe panoul contorului trifazat, ceea ce a dus la consumul neautorizat al energiei electrice. La momentul efectuării controlului nu s-a ţinut cont de faptul, că pentru a rupe clama este necesar ruperea sigiliului, însă pretenţii la sigiliu nu au fost invocate, prin urmare el nu poate răspunde pentru corectitudinea sau incorectitudinea acţiunilor colaboratorilor, care au efectuat conectarea la 1 sistemul de livrare a energiei electrice şi au instalat echipamentul de măsurare.
Furnizorul a expediat în adresa consumatorului factura pentru plata energiei electrice, calculate în legătură cu încălcarea clauzelor contractuale în sumă 8 258,66 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Ceadîr - Lunga din 15 iunie 2015 cererea de chemare în judecată a lui Jelezov Vasile a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. (f.d.55). Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 13 iulie 2015 Jelezov Vasile a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii instanței de fond și pronunțarea unei noi soluții, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. (f.d.67). Prin decizia Curții de Apel Comrat din 13 octombrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Jelezov Vasile, s-a menținut hotărîrea judecătoriei Ceadîr -Lunga din 15 iunie 2015. (f.d.79).
În motivarea soluţiei sale instanţa de apel a reţinut că furnizorul de energie electrică a efectuat un control, la locul de consum NLC 3103086 din or. Ceadîr- Lunga, str. Serghei Lazo 89, care aparține cu drept de proprietate lui Jelezov Vasile. Conform actului de control al echipamentului de măsurare la locul de consum a fost depistată o modificare a schemei de conectare, prin ruperea conductorului de la faza „ 0” pe borna a treia şi conectarea automată, în rezultatul căreia energia electrică se consumă, dar nu se contorizează. Potrivit pct. 155 al Hotărîrii Guvernului nr. 393 din 15 decembrie 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi consumarea energiei electrice, „se interzice consumatorului final să intervină sub orice formă asupra echipamentului de măsurare şi asupra sigiliilor aplicate lui sau asupra altor instalații ale operatorului de reţea, precum şi să blocheze accesul personalului operatorului de reţea la acestea”.
Furnizorul energiei electrice conform Regulamentului sus- menţionat este responsabil de furnizarea fiabilă a energiei electrice consumatorului casnic pînă la clemele de ieşire din aparatul de protecţie, instalat după echipamentul de măsurare, sau pînă la clemele de ieşire ale echipamentului de măsurare, dacă aparatul de protecție lipsește. Potrivit actului de control modificarea schemei de conectare a contorului de energie electrică a avut loc în echipamentul de măsurare, astfel, fiind constatată vina consumatorului. Argumentul consumatorului cu privire la nevinovăţia acestuia în deconectarea fazei „0” a fost obiect de studiere în instanţa de apel. Instanţa a reţinut faptul că consumatorul a profitat de situaţia deconectării fazei „0”, consumînd energia electrică fără a fi contorizată.
La 08 decembrie 2015 Jelezov Vasile a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărîrii instanței de fond, solicitînd casarea acestora cu 2 emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral ( f.d. 100-101). În motivarea recursului recurentul şi-a exprimat dezacordul în raport cu aprecierea dată de către instanţa de apel a circumstanţelor cauzei coroborate cu probele prezentate şi în final a soluţionat greşit litigiul. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Comrat din 13 octombrie 2015 a fost expediată părţilor la 06 noiembrie 2015 (f.d.83).
Recursul, depus la 08 decembrie 2015, este depus în termen. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Jelezov Vasile este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. 3 Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al.
4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Jelezov Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc.
Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Jelezov Vasile inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Jelezov Vasile împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 13 octombrie 2015, în pricina civilă la acţiunea lui Jelezov Vasile împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Preşedintele completului Tamara Chişca- Doneva Judecători Ion Druţă Maria Ghervas 4