2ra-50/16 — Încasarea datoriei

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 2ra-50/16 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Maria Covalciuc şi reprezentantul acesteia, avocatul Mariana Botnari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 21 împotriva Galinei Raşceva şi Mariei Covalciuc cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, c o n s t a t ă: La data de 30 noiembrie 2012, ÎMGFL nr. 21 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Galinei Raşceva şi Mariei Covalciuc cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, pîrîtele domiciliază în apartamentul nr. 4 din str. Calea Orheiului,95, mun. Chişinău. Susţine că pîrîtele au beneficiat de servicii comunale în volum complet, fără întreruperi, în conformitate cu normele şi tarifele în vigoare. Afirmă că, din cauza neonorării obligaţiilor, rezultate din neachitarea bonurilor de plată pentru serviciile comunale şi, anume, deservirea blocului locativ, transportarea deşeurilor, deservirea echipamentul tehnic şi energie termică, s-a acumulat o datorie pentru aceste servicii în sumă de 15482,46 lei pentru perioada ianuarie 1999-august 2012. Invocă că, pîrîtele refuză benevol să achite datoria enunţată. Solicită încasarea în mod solidar de la pîrîte a datoriei în sumă de 15482,46 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 de lei.

Ulterior, ÎMGFL nr. 21 a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd introducerea în proces a ÎM „Infocom” în calitate de intervenient accesoriu şi încasarea în mod solidar de la pîrîte a datoriei pentru serviciile locativ-comunale în sumă de 15482,46 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 de lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 iulie 2014 s-a admis acţiunea şi s-a încasat în mod solidar de la Galina Raşceva şi Maria Covalciuc în beneficiul ÎMGFL nr. 21 suma de 15482,46 lei, cu titlu de datorie şi suma de 464,47 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 15946,93 lei.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin aplicarea art. 59 şi 60 din Codul cu privire la locuinţe, pct. 10, 17 şi 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 191 din 19 ianuarie 2002 şi art. 267, 271, 512 şi 572 din Codul civil. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de avocatul Mariana Botnari în interesele Mariei Covalciuc şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 24 septembrie 2015, Maria Covalciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt neîntemeiate şi ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere cuvenită probelor prezentate. La data de 30 septembrie 2015, reprezentantul Mariei Covalciuc, avocatul Mariana Botnari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea parţială a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de apel a încălcat normele de drept material. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile au fost depuse în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei şi reprezentantului acesteia a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursurile declarate de Maria Covalciuc şi reprezentantul acesteia, avocatul Mariana Botnari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere cuvenită probelor prezentate nu poate fi reţinut, deoarece este declarativ.

Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor. Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a încălcat normele de drept material, deoarece în speţă au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil. Astfel, instanţa de recurs notează că, Maria Covalciuc şi reprezentantul acesteia, avocatul Mariana Botnari nu au invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Maria Covalciuc şi reprezentantul acesteia, avocatul Mariana Botnari ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de Maria Covalciuc şi reprezentantul acesteia, avocatul Mariana Botnari se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari