2ra-245/16 — Aplicarea forţată a tratamentului

prima instanţă: D. Chistol nr. 2ra-245/16 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Instituţiei Medico- Sanitare Publice Spitalul Clinic de Psihiatrie cu privire la spitalizarea cu aplicarea tratamentului forţat în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţământ a T. C. împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 23 septembrie 2015, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 22 septembrie 2015, Instituţia Medico – Sanitară Publică Spitalul Clinic de Psihiatrie a depus cerere de chemare în judecată cu privire la spitalizarea cu aplicarea tratamentului forţat în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţământ a T. C. În motivarea acţiunii a invocat că T. C. a fost transmisă de urgenţă pentru spitalizare de către medicul psihiatru din or. Comrat, la 20 septembrie 2015. Afirmă că din biletul de trimitere rezultă că în perioada lunilor aprilie – mai a anului 2015, T. C. s-a aflat la tratamentul psihiatric în Federaţia Rusă din motivul agravării stării psihice, iar din considerentul că a întrerupt tratamentul de susţinere, starea psihică s-a modificat, s-a dereglat somnul, a devenit tensionată, suspicioasă.

Menţionează că diagnosticul stabilit T. C. este xxxxxxxxx, xxxxxxxx xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxx. 1 Remarcă că din cauza tulburărilor psihice acute, fapt confirmat prin concluzia Comisiei Medicale Consultative din 21 septembrie 2015, T. C. nu poate conştientiza şi dirija acţiunile sale, prezintă pericol pentru sine şi societate. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 312 – 317 CPC, art. 11 alin. (4), 28, 31, 32, 33, 34 din Legea privind sănătatea mentală. Solicită admiterea acţiunii, spitalizarea în staţionarul de psihiatrie fără liberul consimţământ a T. C.. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 23 septembrie 2015 a fost admisă acţiunea, încuviinţată spitalizarea cu aplicarea tratamentului forţat în staţionarul de psihiatrie a IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie fără liberul consimţământ a T. C.. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2015 a fost respinsă cererea de apel depusă de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C. şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 decembrie 2015, avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că circumstanţele cauzei nu au fost probate nici de instanţa de fond, nici de instanţa de apel. Consideră că deoarece T. C. nu a fost prezentă în şedinţa de judecată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, nu i-au fost asigurate garanţiile procesuale fundamentale, încălcându-se astfel şi prevederile art. 5 din CEDO cu privire la drepturile persoanelor cu dezabilități. Afirmă că la cererea depusă de către IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie lipsea demersul rudelor adresat medicului psihiatru, care a întocmit biletul de trimitere a T. C. în staţionarul de Psihiatrie, iar explicaţiile soţului cu privire la comportamentul şi starea acesteia au fost consemnate în incinta SCP, după ce instanţa de judecată a dispus internarea cu tratamentul forţat fără liberul consimţământ.

Invocând prevederile art. 28 lit. a) şi c) din Legea privind sănătatea mentală, remarcă că reprezentatul intimatului nu a probat în instanţa de judecată periculozitatea comportamentului T. C. pentru sine şi societate. La 18 ianuarie 2016, IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 decembrie 2015, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C., nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C., asemenea aspecte nu se regăsesc.

3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C. ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de avocatul Ludmila Bolocan, în interesele T. C. se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 4