2r-23/16 — Încasarea sumei

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 2r-23/16 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Enif Also” avocatul Leşan Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moisei Petru împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Enif Also” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015, prin care a fost respinsă cererea apelantului Societatea cu Răspundere Limitată „Enif Also” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi nu s-a adat curs cererii de apel depusă de către Societatea cu Răspundere limitată „Enif Also” împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 12 iunie 2013, c o n s t a t ă La 30 martie 2011 Moisei Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Enif Also” (SRL „Enif Also”), solicitînd rezilierea contractului nr. 199 din 17 martie 2008 privind participarea la construcţia imobilului - apartamentul cu două odăi, cu suprafaţa totală de 67,45 m.p., situat la etajul 5, blocul nr. A, str. Poştei nr. 53/1, mun. Chişinău, încheiat între Moisei Petru şi SRL „Enif-Also”, încasarea sumei de 20 572,50 Euro achitată în baza contractului nr. 199 din 17 martie 2008, convertiţi în lei MD conform cursului oficial al BNM la data achitării, precum şi încasarea penalităţii şi a dobînzii în sumă de 21 489,06 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 iunie 2013 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Moisei Petru, s-a dispus rezilierea contractului nr. 199 din 17.03.2008 privind participarea la construcţia imobilului - apartament cu două odăi, cu suprafaţa totală de 67,45 m.p., situat la etajul 5, blocul nr. A, str. Poştei nr. 53/1, mun. Chişinău, încheiat între Moisei Petru şi SRL „Enif Also”, s-a încasat de la SRL „Enif Also” în beneficiul lui Moisei Petru suma debitoare echivalentă cu 20 572 euro, în lei la momentul executării şi în bugetul de stat suma de 9874,56 lei cu titlu de taxă de stat. În rest, cerinţele s-au respins ca fiind neîntemeiate. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, reprezentantul SRL „Enif Also”, avocatul Aliona Proni, la data de 17 aprilie 2015 a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 iunie 2013, solicitînd admiterea acestuia, repunerea în termenul de declarare a apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi remiterea cauzei la o nouă examinare în instanţa de fond. Prin încheierea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 s-a repus SRL „Enif Also” în termenul de declarare a apelului, s-a ridicat de la examinare cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moisei Petru către SRL „Enif Also” privind rezilierea contractului, încasarea sumei debitoare şi a dobînzii de întîrziere, cu remiterea cauzei în prima instanţă pentru întocmirea hotărîrii integrale. La 11 noiembrie 2015 reprezentantul SRL „Enif Also”, avocatul Leşan Nicolae a depus cerere de apel împotriva Hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 iunie 2013, însă fără a prezenta dovada de plată a taxei de stat în sumă de 7405 lei, solicitînd scutirea de la platat taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, a fost respinsă cererea de scutire de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen de achitare a taxei de stat în mărime de 7405 lei pînă la 13 ianuarie 2016. Totodată, i s-a explicat apelantului, că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicaţiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.

La 26 noiembrie 2015 reprezentantul SRL „Enif Also”, avocatul Leşan Nicolae a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 11 noiembrie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi a soluţiona prin decizie problema în fond despre scutirea de taxa de stat la depunerea apelului, în temeiul art. 85 alin. (4) CPC, în legătură cu situaţia financiară precară a întreprinderii şi existenţa sechestrelor aplicate pe conturile întreprinderii. Recurentul în motivarea recursului a invocat ilegalitatea încheierii recurate, indicînd că este în contradicţie cu materialele cauzei. Susţine recurentul că a prezentat suficiente probe ce confirmă că, asupra conturilor bancare ale întreprinderii, precum şi asupra bunurilor întreprinderii sunt aplicate un şir de sechestre, inclusiv şi la cererea intimatului-reclamant, în cadrul procedurii de executare.

Recurentul mai invocă şi prevederile Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, menţionînd că cerinţa de achitare a taxelor de către tribunalele civile pe marginea acţiunilor sau apelurilor nu poate fi analizată ca limitare a dreptului de acces la justiţie, care este incompatibil cu art. 6 §1 al Convenţiei şi art. 2 CPC al RM. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului s-a constatat că încheierea Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 11 noiembrie 2015, iar SRL „Enif Also” a declarat recurs la 26 noiembrie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 al.

(3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 11 noiembrie 2015 din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum s-a stabilit, la 11 noiembrie 2015 reprezentantul SRL „Enif Also”, avocatul Leşan Nicolae a depus cerere de apel împotriva Hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 iunie 2013, însă fără a prezenta dovada de plată a taxei de stat în sumă de 7405 lei, solicitînd scutirea de la platat taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, a fost respinsă cererea de scutire de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiindu-i acordat apelantului termen de achitare a taxei de stat în mărime de 7405 lei pînă la 13 ianuarie 2016. Totodată, i s-a explicat apelantului, că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicaţiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.

În conformitate cu art. 364 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul cînd apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. În conformitate cu art. 365 alin (4) CPC la cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă. În conformitate cu art. 368 al. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale.

Respectiv, Colegiul învederează obligativitatea impusă de prezenta normă persoanelor fizice sau juridice de a prezenta la depunerea cererii de apel plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 este legală, iar recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive. Conform art. 83 CPC, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Articolul 4 din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992 prevede că în cazurile prevăzute de lege, la cerere, judecătorul sau instanţa judecătorească, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, este în drept să elibereze, complet sau parţial, de plata taxei de stat persoanele fizice şi juridice, precum şi să eşaloneze sau să amâne achitarea taxei de stat. Astfel Colegiul reţine că nu sunt întemeiate argumentele recurentului vis-a- vis de ilegalitatea încheierii judecătoreşti de respingere a cererii privind scutirea de la plata taxei de stat.

Or, art. 85 al. (4) CPC prevede că, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Instanţa la emiterea încheierii din 11 noiembrie 2015 corect a indicat că lipsesc careva temeiuri de scutire a apelantului de la plata taxei de stat, în cazul în care mărimea taxei de 7405 lei nu este una împovărătoare pentru societate şi nici nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiţie sau la un proces echitabil. Colegiul reţine, că probele anexate de recurent la cererea de recurs privind scutirea de la plata taxei de stat, nu dovedesc în mod cert şi cu precădere, starea financiară precară a subiectului.

Or, instanţa este în imposibilitate să stabilească că recurentul nu dispune de conturi de decontare şi în alte instituţii finaciar-bancare, decît cele deţinute la BC „VictoriaBank” SA, Banca Comercială Română şi BC „Mobiasbanca” Groupe Societe Generale, informaţia nefiind confirmată prin prezentarea informaţiei organului fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare de către recurent. La depunerea cererii privind scutirea de la plata taxei de stat, SRL „Enif Also” nu a prezentat probe concludente ce ar demonstra lipsa surselor financiare, precum şi lipsa oricăror bunuri mobile sau imobile, or conturile bancare nu pot fi considerate unica sursă de existenţă economică a SRL ”Enif Also” şi astfel, nu justifică starea materială precară invocată.

Astfel instanţa reţine că persoana juridică, solicitînd scutirea de la plata taxei de stat urmează să probeze lipsa mijloacelor financiare, prezentînd probe pertinente cum ar fi : informaţia de la Inspectoratul fiscal privind existenţa şi situaţia conturilor bancare, dările de seamă fiscale pentru ultimii ani, informaţia de la Oficiul Cadastral privind imobilele deţinute etc. Deci, recurentul nu a prezentat probe incontestabile ce ar demonstra situaţia financiară precară a întreprinderii, care ar servi drept temei pentru scutirea de la plata taxei de stat. În asemenea împrejurări, instanţa de recurs, prin prisma prevederile art. 368 alin. (1) CPC, reţine că instanţa de apel întemeiat a dispus, prin încheierea din 11 noiembrie 2015 de a nu da curs cererii de apel depusă de apelantul SRL ”Enif Also”, acordându-i ultimului termen pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să menţioneze faptul că în situaţia din speţă, acţiunea instanţei de apel prin aceea că nu a dat curs cererii de apel, nu încalcă dreptul recurentului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de cea internaţională ori, CEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). În contextul celor expuse, Colegiul reţine că argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs sunt neîntemeiate şi, prin urmare, nu pot fi reţinute.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Enif Also”, avocatul Leşan Nicolae. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moisei Petru împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Enif Also” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druţă Galina Stratulat