3ra-98/16 — Anularea ordinului

Judecătoria Centru, mun. Chișinău Dosarul nr.3ra-98/16 Judecător: A. Catana Curtea de Apel Chișinău Judecători: D. Manole, E. Fistican, S. Arnaut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii: Dumitru Mardari, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Covali Ghenadie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Covali Ghenadie împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Covali Ghenadie fost respins, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău a fost menținută, CONSTATĂ : La data de 11 decembrie 2014, Covali Ghenadie a înaintat în Judecătoria Centru mun. Chişinău o cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ către Serviciul vamal al RM prin care a solicitat instanţei: anularea ordinului directorului general al Serviciului Vamal al RM nr. 86-p din 17 februarie 2010 şi stabilirea faptului că ordinul nr. 86-p din 7.02.2010 emis de directorul general al Serviciului Vamal nu produce efecte juridice de la data emiterii.

În motivarea acţiunii depuse, reclamantul a indicat că, prin ordinul directorul general al Serviciului Vamal nr. 86-p din 17.02.2010, s-a dispus ,,se autorizează de d-l Trofăilă Corneliu, director al Departamentului venituri şi tehnologii informaţionale al Serviciului Vamal al RM, cu dreptul la a doua din prima semnătură". Despre emiterea acestui ordin, reclamantul a aflat ca rezultat al contestării unui alt ordin al Serviciului Vamal, prin care a fost concediat din serviciu de Trofăilă Constantin.

La fel, reclamantul a indicat că, Covali Ghenadie, fiind eliberat din serviciu prin ordinul serviciului Vamal nr. 588-p din 10 iunie 2014, l-a contestat în modul prevăzut de lege şi a solicitat restabilirea sa la locul de muncă, reclamantul invocînd nulitatea ordinului de eliberare din funcţie, inclusiv din motiv că acesta a 1 fost semnat de o persoană care nu era în drept să-l semneze, astfel, în cadrul procesului de judecată nr. 3-2187/14 de pe rolul Judecătoriei Centru mun. Chişinău, intentat la acţiunea lui Covali Ghenadie, Serviciul Vamal nu a recunoscut ilegalitatea ordinului de eliberare din serviciu şi dreptul la muncă al reclamantului, iar prin referinţa depusă la acţiune, Serviciul Vamal a indicat că, ordinul de eliberare din funcţie a fost emis şi semnat de Trofăilă Corneliu, în temeiul ordinului directorului general al Serviciului Vamal al RM nr. 89-p din 17.02.2010.

Indică reclamantul că, ordinul directorului general al Serviciului Vamal al RM nr. 89-p din 17.02.2010, afectează în mod direct dreptul la muncă, şi implicit la viaţă privată al reclamantului, şi prin urmare, Covali Ghenadie este în drept să înainteze o acţiune prin care să solicite anularea ordinului respectiv. Consideră Covali Ghenadie că, ordinul directorului general al Serviciului Vamal al RM nr. 489-p din 17.02.2010, este ilegal, or, acesta nu corespunde cerinţei privind „calitatea legii", adică, ordinul contestat nu este destul de accesibil, previzibil şi clar, deoarece, modul în care este redat ordinul respectiv, nu este clar întru executarea sau în temeiul cărei norme legale acesta este emis, nici care este scopul emiterii lui, nici care este modalitatea de exercitare de către Trofailă Comeliu a atribuţiilor încredinţate prin acest ordin, nici natura şi nici întinderea acestor atribuţii.

Se arată în acţiunea formulată că, ordinul directorului general al Serviciului Vamal al RM nr. 89-p din 17.02.2010, este ilegal în fond pentru că, prin lege, atribuţia de a emite şi semna ordine şi dispoziţii, inclusiv de angajare şi eliberare din serviciu a angajaţilor Serviciului Vamal ține de competenţa exclusivă a directorului general. Mai mult, petentul arată că, nici legislatorul şi nici Guvernul nu au împuternicit directorul general al Serviciul Vamal cu competenţe de a delega altor persoane atribuţiile de emitere a ordinelor şi dispoziţiilor, a actelor normative, inclusiv a ordinelor de angajare şi eliberare din serviciu, atribuţii care ţin de competenţa sa exclusivă.

Totodată, Covali Ghenadie invocă că, ordinul contestat este emis cu încălcarea competenţei, or, în condiţiile expuse, ordinul directorului general al Serviciului Vamal ai RM nr. 89-p din 17.02.2010, constituie o modificare a propriei competenţe şi a competenţei directorului departamentului venituri şi tehnologii informaţionale, şi, în mod implicit, o intervenţie ilegală în activitatea angajaţilor Serviciului Vamal, vizaţi prin aceste ordine, inclusiv în activitatea reclamantului. Însă, în opinia petentului, asemenea modificări, impuneri şi intervenţii depăşesc limitele competenţei directorului general al Serviciului Vamal, şi nu sunt prevăzute de lege. A solicitat Covali Ghenadie instanţei de fond: anularea ordinului directorului general al Serviciului Vamal al RM nr. 86-p din 17 februarie 2010, şi 2 stabilirea faptului că ordinul nr. 86-p din 17.02.2010 emis de directorul general al Serviciului Vamal nu produce efecte juridice de la data emiterii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 mai 2015, cererea de chemare în judecată înaintată de Covali Ghenadie către Serviciul Vamal al RM privind anularea ordinului directorului general al Serviciului Vamal al RM nr. 86- p din 17 februarie 2010, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, apelul depus de către Covali Ghenadie a fost respins hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 mai 2015 a fost menținută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 03 decembrie 2015, Covali Ghenadie a depus recurs împotriva acesteia, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 06 octombrie 2015 și cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond. În motivarea recursului, aceasta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul Covali Ghenadie că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 06 octombrie 2015 a fost contestată cu recurs la data de 03 decembrie 2015. Astfel prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către Covali Ghenadie în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 15 decembrie 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa Serviciului Vamal copia recursului depus de către Covali Ghenadie, cu informarea concomitentă a acesteia despre necesitatea depunerii referinţei.

La 29 decembrie 2015,Serviciul Vamal a depus referința la cererea de recurs 3 depusă de către Covali Ghenadie, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de Covali Ghenadie, Colegiul atestă că recurentul nu indică nici un argument vis-a- vis de legalitatea deciziei instanţei de apel. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de Covali Ghenadie, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către Covali Ghenadie ca fiind inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă 4 inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Covali Ghenadie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Covali Ghenadie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Iuliana Oprea 5