3ra-844/17 — anularea actului administrativ, restabilirea in functie, repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, restabilirea in functie, repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-844/17 — anularea actului administrativ, restabilirea in functie, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: A.Gafton dosarul nr.3ra-844/17
instanța de apel: M.Guzun, Iu. Cotruță, N.Simciuc
Î N C H E I E R E
02 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecătorii Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Covali Ghenadie,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Covali Ghenadie
împotriva Serviciului Vamal, privind anularea ordinului, restabilirea în funcție,
încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă și repararea
prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017, prin care s-a
respins apelul declarat de către Covali Ghenadie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Centru, mun. Chișinău din 15 septembrie 2016,
c o n s t a t ă :
La 04 iulie 2014, Covali Ghenadie a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție,
încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă și repararea
prejudiciului moral.
În susținerea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, începând cu
12 aprilie 1993, a activat în cadrul Serviciului Vamal.
Conform prevederilor ultimului contract individual de muncă, a fost angajat pe un
termen determinat, prelungit până la 04 martie 2016 prin acordul adițional nr. 2 din 06
iunie 2011.
1
Potrivit ordinului și a acordului adițional din 01 august 2012, Directorul General
al Serviciului Vamal a dispus, iar dânsul a acceptat să fie transferat din funcția de
consultant al Secției analiza riscurilor a Direcției analiza riscurilor, în funcția de
inspector principal al Direcției analitică din cadrul Aparatului Central al Serviciului
Vamal.
Reclamantul susține că, prin rapoartele depuse și declarațiile de interese
personale, a informat Serviciul Vamal că soția sa, Covali Ludmila și mama ultimei,
Turtă Larisa, dețin calitatea de fondator a câte 50% cotă-parte în SRL ,,Rodanpol”,
entitate juridică care a obținut licență pentru activitatea de broker vamal.
Afirmă că, în cursul activității sale nu a participat în nici un fel la luarea deciziilor
cu privire la interesele personale ale persoanelor menționate.
Covali Ghenadie a menționat că, fiind angajat în diverse funcții în cadrul
posturilor vamale și a Biroului Vamal Chișinău, ulterior fiind transferat în Aparatul
Central al Serviciului Vamal, iar atribuțiile de funcție în cadrul direcției menționate,
exclud participarea sa în luarea deciziilor privind activitatea brokerilor, inclusiv a
societății comerciale gestionate atât de soție, cât și de soacră.
A relatat reclamantul că, la 02 iunie 2014, a fost preavizat despre posibila
concediere din organul vamal potrivit ordinului Serviciului Vamal nr. 511-p din
29 mai 2014 cu privire la reorganizarea Serviciului Vamal, însă detalii privind
reorganizarea Serviciului Vamal și posibila concediere nu i-au fost comunicate, de
altfel, acest ordin nici nu a fost pus în aplicare.
Ulterior, prin ordinul nr. 588-p din 10 iunie 2014, deținând funcția de inspector
principal al Direcției analitice din cadrul Aparatul Central al Serviciului Vamal, a fost
eliberat din serviciu în organele vamale, în temeiul art. 43 alin.(l), lit. k1) din Legea
serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000.
Solicită, reclamantul, prin cererea de chemare în judecată și cererea
complimentară la cererea de chemare în judecată din 13 septembrie 2016, anularea
ordinului nr.588-p din 10 iunie 2014, emis de Serviciul Vamal, restabilirea în funcția
deținută anterior, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă în
sumă de 4 032,65 lei și a sumei de 24 700 lei cu titlu de prejudiciu moral. (f.d. 192-
193)
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 septembrie 2016,
cererea de chemare în judecată depusă de către Covali Ghenadie împotriva Serviciului
Vamal, privind anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru
absența forțată de la locul de muncă și repararea prejudiciului moral, a fost respinsă, ca
neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Covali Ghenadie a contestat-o cu
apel.
2
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2017 s-a respins apelul declarat
de către Covali Ghenadie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău
din 15 septembrie 2016. (f.d. 5-11, vol.II)
La 18 mai 2017, în termenul prevăzut de lege, Covali Ghenadie, a declarat recurs,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.
În susținerea recursului s-au reiterat motivele de fapt și de drept invocate în
cererea de chemare în judecată și cererea de apel.
Suplimentar recurentul a invocat că, instanța de apel a respins formal apelul, fără
a se expune asupra tuturor circumstanțelor aduse de către apelant în dezacord cu
hotărârea primei instanțe, ceea ce reflectă examinarea superficială a cauzei, cât și
aprecierea arbitrală a materialului probator în raport cu normele de drept relevante
cazului, contrar art. 239 și 241 alin. (5) CPC.
Opinează că, ordinul de concediere, urma a fi semnat exclusiv de către Directorul
General în temeiul art. 43 alin. (3) din Legea nr. 1150, însă instanța de apel a înlocuit
normele stabilite în legea specială cu normele din hotărârea de Guvern nr. 4 din 02
ianuarie 2007, cu privire la aprobarea Regulamentului Serviciului vamal, iar ca
urmare, nu s-a reținut art. 26 alin. (1) lit. b) al Legii contenciosului administrativ, care
indică că, emiterea actului administrativ cu încălcarea competenței, duce la nulitatea
acestuia.
Totodată a invocat recurentul că, intimatul la rândul său, nu a demonstrat norma
legală care a stat la baza emiterii ordinului de concediere.
În acest sens, susține că, instanța de apel greșit a interpretat dispoziția art. 87 alin.
(1) Codul muncii.
Verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor invocate în
cererile de recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Covali
Ghenadie, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată
de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată
3
în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora
ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care
nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura
în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Covali Ghenadie este declarativ
și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Completul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de Covali Ghenadie în cererea
de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de
legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
În acest sens, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,
recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs
Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare
celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Covali Ghenadie, ca inadmisibil.
4
În conformitate cu prevederile art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Covali Ghenadie, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecător Valentina Clevadî
judecători Ala Cobăneanu
Iuliana Oprea
5