2ra-95/16 — Încasarea sumei

prima instanță: Iu. Sciaslivîi dosarul nr. 2ra-95/16 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghi Şcarevnea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gheorghi Şcarevnea împotriva lui Alexandru Catan şi Primăriei satului Moleşti, raionul Ialoveni cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, c o n s t a t ă: La data de 30 mai 2014, Gheorghi Şcarevnea a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Catan şi Primăriei s. Moleşti, r-nul Ialoveni cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, conform certificatului de proprietate privată nr. 358 din 02 februarie 2000, eliberat de Agenţia teritorială Hînceşti a Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, i-a fost confirmat dreptul de proprietate asupra cotei-valorice în sumă de 18899 lei din patrimoniul întreprinderii agricole CA „Moleşti”, directorul căreia în acea perioadă era Alexandru Catan. Susţine că, de nenumărate ori s-a adresat către fosta conducere a întreprinderii agricole CA „Moleşti”, personal către Alexandru Catan privind atribuirea cotei valorice în natură ori în bani, dar i-a refuzat. Relevă că, a primit de la pîrît doar suma de 5000 lei.

Solicită încasarea de la Alexandru Catan a sumei de 67715 lei, calculată cu aplicarea ratei de inflaţie pe perioada ianuarie 1999-martie 2014 în contul atribuirii cotei valorice conform certificatului de proprietate privată nr. 358 din 02 februarie 2000. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 februarie 2015 s-a respins acţiunea ca tardivă. Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, termenul de prescripţie extinctivă a început să curgă pentru reclamant la data de 01 iulie 2001, dată după care cererile de atribuire în natură a cotelor-părţi valorice nu se mai examinau, iar patrimoniul rămas nesolicitat a trecut în proprietatea autorităţii administraţiei publice locale, însă ultimul a depus cererea de chemare în judecată la data de 30 mai 2014, adică după aproape 10 ani de la data expirării termenul de prescripţie de 3 ani şi nu a solicitat repunerea în termen.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 13 mai 2015 s-a admis apelul declarat de Gheorghi Şcarevnea, s-a casat integral hotărîrea primei instanțe şi s-a emis o nouă hotărîre, prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Instanţa de apel a stabilit că, cota valorică din patrimoniul întreprinderii agricole CA „Moleşti”, ce aparţine lui Gheorghi Şcarevnea, nu a fost transmisă liderului Alexandru Catan, ci a fost transmisă în gestiunea economică a autorităţii administraţiei publice locale, iar reclamantul nu a prezentat probe, care ar confirma adresarea la Primăria s. Moleşti pentru a primi în natură cota valorică. Mai mult ca atît, prin actul de transmitere-primire din 17 august 2004, reclamantului, în contul cotei valorice, i-a fost transmisă o încăpere situată la etajul doi al blocului administrativ al fostei gospodării lichidate cu suprafaţa de 10,5 m2 la preţul de 6930 lei.

La data de 13 iulie 2015, Gheorghi Şcarevnea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de apel a interpretat eronat legea, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi nu a cercetat circumstanţele şi probele administrate la dosar. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Gheorghi Şcarevnea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a interpretat eronat legea şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată nu pot fi reţinute, deoarece poartă un caracter declarativ şi nu reflectă încălcările concrete ale normelor de drept material admise de instanţa de apel la soluţionarea pricinii.

Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel nu a cercetat circumstanţele şi probele administrate la dosar, deoarece circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul Gheorghi Şcarevnea nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghi Şcarevnea ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Gheorghi Şcarevnea se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari