2ra-1797/19 — incasarea sumei

Dosarul nr.2ra-1797/2019

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (N. Doroftei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, Iu. Cotruță, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Domnica Șcarevnea,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Șcarevnea

împotriva Primăriei s.Molești, r-nul Ialoveni, Alexandru Catan, intervenienți

accesorii Ion Lupușor, Gheorghe Balanuța privind încasarea sumei,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 martie 2015 Domnica Șcarevnea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei s.Molești, r-nul Ialoveni, Alexandru Catan privind încasarea

sumei de 81 113 lei.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, în temeiul procesului-verbal nr. 28

din 28 februarie 1992, Agenția Teritorială Hîncești a Departamentului de Stat pentru

Privatizare i-a eliberat certificatul de proprietate nr. 64 prin care i-a autentificat dreptul

de proprietate asupra cotei patrimoniale în sumă de 4093 de lei din patrimoniul

Gospodăriei Agricole „Molești”.

A afirmat că sistematic se adresa către fostul director al Gospodăriei Agricole

„Molești”, Alexandru Catan să-i achite cota patrimonială, dar acesta i-a achitat doar

suma de 1860 de lei.

A menționat că conform certificatului eliberat de Biroul Național de Statistică nr.

18-28/40 din 12 martie 2015, rata de inflație pentru perioada ianuarie 1993–februarie

2015 constituie 55503,4%. Astfel consideră că datoria pîrîților față de ea constituie

81113 lei.

A indicat că patrimoniul fostei Gospodării Agricole „Molești” se află în posesia

reală a Primăriei s.Molești.

A solicitat reclamanta încasarea din contul Primăriei s.Molești și Catan Alexandru,

fostul director a Gospodării Agricole „Molești” a sumei în mărime de 81113 lei cu titlu

de cota valorică după lichidarea Gospodării Agricole „Molești” în baza certificatului de

proprietate nr. 64 din 28 februarie 1996, eliberat în temeiul procesului-verbal a deciziei

Comisiei de privatizare a bunurilor gospodăriei agricole „Molești” nr. 28 din 28

1

februarie 1996.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni s-a

dispus atragerea în proces în calitate de intervenienți accesorii, a liderilor grupurilor

formate în rezultatul lichidării Gospodăriei Agricole „Molești” – Lupușor Ion și

Bălănuță Gheorghe.

Prin hotărârea din 17 februarie 2016 a Judecătoriei Ialoveni, s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de Domnica Șcarevnea împotriva Primăriei s.Molești,

r-nul Ialoveni, Alexandru Catan, intervenienți accesorii Ion Lupușor, Gheorghe

Balanuța privind încasarea sumei, ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Domnica Șcarevnea și s-a casat hotărîrea din 17 februarie 2016 a Judecătoriei

Ialoveni, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Judecătoria Ialoveni, în alt complet de

judecată.

Prin hotărârea din 18 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Domnica Șcarevnea împotriva

Primăriei s.Molești, r-nul Ialoveni, Alexandru Catan, intervenienți accesorii Ion

Lupușor, Gheorghe Balanuța privind încasarea sumei, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Domnica Șcarevnea și s-a menținut hotărîrea din 18 iunie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că Domnicăi Șcarevnea i-

a fost atribuită cota-parte valorică în sumă de 4093 de lei, iar în natură acesteia i s-a

atribuit cota-parte din plantații multianuale în sumă de 1860 de lei. Totodată, potrivit

listelor prezentate de foștii lideri din s.Molești, Bălănuță Gheorghe și Lupușor Ion,

rezultă că Domnica Șcarevenea nu a fost membră a grupului de asociați CAP „Molești”

condus de ei și nu a transmis liderilor cotele sale valorice, astfel fiind justă concluzia

instanței de fond care în temeiul legal a respins cererea de chemare în judecată

înaintată de Șcarevnea Domnica către Primăria satului Molești raionul Ialovem, Catan

Alexandru – fost președinte al gospodăriei agricole CAP „Molești”, intervenienți

accesorii Lupușor Ion și Bălănuță Gheorghe, privind încasarea sumei bănești în

mărime de 81 113 lei, ce constituie cota valorică în mărime de 4093 lei, restul sumei

constituind rata inflației pentru perioada ianuarie 1994 – februarie 2015, ca fiind

neîntemeiată. Or, potrivit art. 19 alin. (4) al Legii restructurării întreprinderii agricole

nr. 392 din 13.05.1999, se stabilește expres că, patrimoniul supus privatizării, trecut în

gestiunea economică a autorității administrației publice locale, se atribuie în natură

proprietarilor lui, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererilor, luînd-se în

considerare uzura lui normală. Cererile indicate la alin. (4) pot fi depuse pînă la 01 iulie

2001.

A evidențiat că Domnica Șcarevnea nu se regăsește în lista persoanelor

neapreciate a căror cote valorice au fost transmise Primăriei s. Molești în conformitate

cu art. 19 al Legii nr. 392 din 13.05.1999. Totodată, actele cauzei atestă că Șcarevnea

Domnica a primit integral în natură cota-valorică ce i se cuvenea după desființarea

CAP „Molești”.

A reținut că în cadrul judecării pricinii, instanța de fond a asigurat părților dreptul

la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru

apărarea a Drepturilor Omului.

2

La 22 iulie 2019 Domnica Șcarevnea, a declarat recurs, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu emiterea unei hotărîri noi

de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (4) Cod de procedură

civilă.

În motivarea recursului a indicat instanța de apel a interpretat și a aplicat

eronat normele de drept material la judecarea cauzei, a dat o apreciere arbitrară

probelor prezentate, iar concluziile fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.

A menționat că din conținutul anexei la certificatul de proprietate nr. 64 din 28

februarie 1996, reiese că i s-a eliberat din contul cotei sale patrimoniale din

patrimoniul colhozului „Molești” doar vie în valoare de 1470 de lei și livadă în

valoare de 390 de lei, fapt certificat prin semnătura sa, dar nicidecum cota valorică

integrală în sumă de 4093 de lei.

A indicat că lista foștilor lucrători cu vechimea în muncă de 20-25 ani,

confirmă doar faptul că i s-a eliberat la 02 decembrie 1996 certificatul de

proprietate, dar nicidecum că ar fi primit integral în natură cota valorică în sumă de

4093 de lei.

A susținut că careva bun imobil în contul cotei valorice nu i s-a transmis și nu

dispune de careva drepturi asupra încăperii cu suprafața de 10,5 m2 în sumă de

6903 de lei, situată la etajul II din blocul administrativ al fostei gospodării lichidate

și careva act în confirmarea acestui fapt nu a fost prezentat nici în instanța de fond

și nici în apel.

A invocat că, instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere selectivă probelor

administrate în cadrul cercetării judecătorești, concluzionând greșit că dânsa nu a

fost inclusă în lista persoanelor neapreciate or, acest fapt este infirmat prin

conținutul scrisorii nr. 24-6d/03 din 18 iulie 2003, semnată de procurorul secției

investigații financiar-economice, Pîrlii Gh., potrivit căruia, la concursul de

distribuire a patrimoniului CAP „Molești”, dânsa împreună cu soțul Gh.Șcarevnea,

au fost incluși în categoria persoanelor neapreciate, iar în conformitate cu art. 19

alin. (3) din Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare,

partimoniul destinat a fi distribuit persoanelor neapreciate a fost transmis de către

comisia de privatizare a CAP „Molești”, Primăriei s.Molești, r-nul Ialoveni.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 21 mai 2019

(f.d. 81, vol.II), prin urmare, recursul declarat de Domnica Șcarevnea, la 18 iulie

2019 (data de plicul poștal), a fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

3

La 21 august 2019, Alexandru Catan a depus referință în care a menționat că, în

urma restructurării întreprinderilor agricole, Domnica Șcarevnea nu s-a adresat, și

nici nu se regăsește în listă or, dînsa și-a retras cota de teren agricol din gospodărie în

anii 1994–1997 de rînd cu alți deținători de teren agricol și nu este exclus faptul că

poate fi regăsită în listele altor lideri care au retras cotele valorice în anii 1994–1997.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Domnica Șcarevnea, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Domnica Șcarevnea, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau

4

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6 §

1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația de a

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2),

13 ianuarie 2009, parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Domnica Șcarevnea.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Domnica Șcarevnea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5