2ra-78/16 — Anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-78/16 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.I. Barbacaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna) ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, împotriva deciziei din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră al MAI cu privire la anularea ordinului nr.524/ps din 13 mai 2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare- eliberarea din serviciu, în privinţa lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, restabilirea la locul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La data de 10 iunie 2015, Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco au depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră al MAI solicitînd anularea ordinului nr.524/ps din 13 mai 2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare - eliberarea din serviciu în privinţa lor, restabilirea la locul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul Serghei Şevcenco a invocat că a îndeplinit serviciul special la Serviciul Grăniceri, Departamentul Poliţiei de Frontieră al MAI din anul 2003, iar în funcţia de inspector al unităţii control al frontierei a sectorului poliţiei de frontieră „Costeşti” al Direcţiei regionale Nord, din anul 2006. În baza procesului-verbal nr.34 al şedinţei Consiliului Superior de disciplină, s-a votat unanim pentru eliberarea sa din serviciu, iar ca urmare a demersului Preşedintelui Consiliului Superior de disciplină, şeful Departamentului Poliţiei de Frontieră a emis ordinul nr. 524/ps din 13 mai 2014 privind eliberarea sa din funcţia de inspector al unităţii control al frontierei a sectorului poliţiei de frontieră „Costeşti” al Direcţiei regionale Nord.

Menţionează că, temei pentru emiterea ordinului de eliberare din funcţie, a servit procesul - verbal nr.57 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate şi naturii ei, întocmit în privinţa sa, la data de 19 martie 2014. 1 Consideră că, ordinul nr.524/ps din 13 mai 2014, este neîntemeiat, deoarece probele pe care se bazează acesta au fost dobândite cu încălcarea prevederilor legislaţiei, alte probe nu au fost apreciate în mod obiectiv, iar unele în general nu au fost luate în considerare. În opinia sa, prin ordinul în cauză s-a dispus aplicarea în mod extensiv şi eronat a prevederilor mai multor articole al legii materiale şi procedurale, în special a art. 86 alin. (1) lit. i) Codul muncii.

Reclamantul Ion Lupaşcu, în motivarea acţiunii sale, a invocat, că a activat în cadrul serviciului special în Serviciul Grăniceri, Departamentul Poliţiei de Frontieră al MAI din anul 2004, iar în funcţia de inspector al unităţii control al frontierei a sectorului poliţiei frontieră „Costeşti” al Direcţiei regionale Nord, din anul 2013. În baza procesului-verbal nr. 35 al şedinţei Consiliului Superior de disciplină s-a votat unanim pentru eliberarea sa din serviciu, iar ca urmare a demersului Preşedintelui Consiliului Superior de disciplină, şeful Departamentului Poliţiei de Frontieră a emis ordinul nr. 524/ps din 13 mai 2014 privind eliberarea sa din funcţia de inspector al unităţii control al frontierei a sectorului poliţiei de frontieră “Costeşti” Direcţiei regionale Nord.

Afirmă că, temei pentru emiterea ordinului de eliberare din funcţie, a servit servit procesul- verbal nr.56 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate şi naturii ei, întocmit în privinţa sa, la data de 19 martie 2014. În opinia sa, ordinul nr.524/ps din 13 mai 2014, este neîntemeiat. Prin încheierea din 15 septembrie 2014 a judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău, cauzele civile la acţiunea depusă de Serghei Şevcenco şi Ion Lupaşcu au fost conexate într-o singură procedură.

Prin hotărîrea din 14 mai 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco şi s-a anulat ordinul nr.524/ps din 13 mai 2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare-eliberarea din serviciu, în privinţa lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, restabilirea lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco la locul de muncă, în funcţia de inspectori ai unităţii control al frontierei a sectorului poliţiei de frontieră “Costeşti” al Direcţiei regionale Nord, cu încasarea din contul Departamentului Poliţiei de Frontieră al MAI în beneficiul lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco a câte 5000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică.

Prin decizia din 30 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a admis apelul depus de Departamentul Poliţiei de Frontieră şi s-a casat integral hotărârea din 14 mai 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău şi s-a pronunţat o nouă hotărîre, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco împotriva Departamentului Poliţiei de Frontieră al MAI cu privire la anularea ordinului nr.524/ps din 13 mai 2014 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare- eliberarea din serviciu, în privinţa lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, restabilirea la locul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată. La data de 10 noiembrie 2015, avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, a declarat recurs împotriva deciziei din 30 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

2 În susţinerea recursului s-a invocat că aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară şi, instanţa nu şi-a motivat hotărîrea, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Consideră că, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă, conform cărora ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească esteobligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Susţine că, normele de drept material au fost încălcate prin faptul că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 30 septembrie 2015, iar avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, a declarat recurs la 10 noiembrie 2015, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, în raport cu materialele pricinii şi normele de drept material şi procedural aplicate speţei date, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are 3 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Ion Lupaşcu şi Serghei Şevcenco, împotriva deciziei din 30 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4