3ra-97/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 3ra-97/16 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Creţu reprezentat de avocatul Veronica Pascal în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Creţu împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Nicolae Creţu, admis apelul declarat de Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne şi modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 aprilie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 05 septembrie 2014, Nicolae Creţu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 18 aprilie 2014 a fost angajat în funcţie de ofiţer de sector al sectorului de poliţie nr. 3 al Inspectoratului de poliţie Rîşcani mun. Chişinău. Susţine că la 20 august 2014 a fost adus la cunoştinţă ordinul nr. 475 EF din 07 august 2014 prin care a fost concediat la data de 07 august 2014 fără indicarea temeiului prevăzut de Codul muncii. Afirmă că la data emiterii ordinului de concediere s-a aflat în concediu medical înscrisul fiind anexat la dosar, iar conform Codului muncii, concedierea salariatului în perioada aflării în concediu medical nu se admite.

Remarcă că la adoptarea ordinului a fost admisă şi încălcarea prevederilor art. 55 alin. (1), (2) şi (9) al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi anume sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară. Concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii că au fost săvârşite infracţiuni, se remit spre examinare organelor Procuraturii. În cazul în care împotriva poliţistului este 1 pornită urmărirea penală sau acesta a fost pus sub învinuire, are loc suspendarea provizorie din funcţie în condiţiile prevăzute la art. 200 din Codul de procedură penală.

Mai indică reclamantul că a fost concediat până la finalizarea urmăririi penale şi adoptarea unei sentinţe încălcând astfel principiul nevinovăţiei şi îngrădirea accesului la muncă şi lipsa resurselor financiare, ceea ce i-au cauzat suferinţe psihice. Susţine că la 07 august 2014 urma să fie achitată compensaţia pentru concediul de odihnă nefolosit salariul pentru zilele efectiv lucrate fapt neexecutat nici până la înaintarea acţiunii în instanţă de judecată. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 166-167 CPC, art. 83, 86, 90, 354-355 Codul muncii, art. 5, 16, 19, 26 al Legii contenciosului administrativ. Solicită obligarea Inspectoratului General al Poliţie de a prezenta originalele ordinului de angajare din 18 aprilie 2014 şi a contractului individual de muncă, certificatul privind salariul mediu lunar, anularea ordinului nr. 475 EF din 07 august 2014, restabilirea în funcţie de ofiţer de sector nr. 3 Inspectoratul de Poliţie Rîşcani mun.

Chişinău, încasarea salariului pentru lipsa forţată din data de 07 august 2014 până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, încasarea indemnizaţiei de concediul medical din data de 13 aprilie 2014 – 07 august 2014, încasarea prejudiciului moral de 5 salarii medii lunare, încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 aprilie 2015, a fost admisă parţial cererea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Nicolae Creţu împotriva Inspectoratului General de Poliţie cu privire la anularea ordinului nr. 475 EF din 07 august 2014, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi a prejudiciului moral, a fost modificată data eliberării lui Nicolae Creţu din 07 august 2014 în 20 august 2014, obligat Inspectoratul General de poliţie să-i achite lui Nicolae Creţu indemnizaţia pentru concediul medical din data de 07 august 2014 până la 13 august 2014 inclusiv şi salariul pentru perioada de 14-20 august 2014 inclusiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de Nicolae Creţu, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General de poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 24 aprilie 2015 în partea ce ţine de data eliberării lui Nicolae Creţu din funcţie din 07 august 2014 în 14 august 2014, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2015, în partea obligării Inspectoratului General de Poliţie să-i achite lui Nicolae Creţu salariul pentru perioada de 14-20 august 2014 şi în această parte a fost dată o nouă hotărâre prin care s-a respins acţiunea în partea dată ca neîntemeiată, în rest hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 aprilie 2015 a fost menţinută fără modificări. La 30 noiembrie 2015 Nicolae Creţu reprezentat de avocatul Veronica Pascal a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe prin care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015 şi a hotărârii judecătoriei centru din 24 aprilie 2015 rejudecarea cauzei şi adoptarea unei noi decizii de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti recurate, considerând neîntemeiate şi lipsite de temei juridic argumentele invocate de instanţa de apel şi de prima instanţă ca temei de respingere a acţiunii. 2 Susţine că instanţa de fond a ignorat faptul că Nicolae Creţu a fost concediat în perioada concediului medical. Afirmă că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, deoarece aceasta este cea mai drastică sancţiune disciplinară pe care are dreptul să o aplice angajatorul salariatului şi strict doar în temeiurile art. 86 alin. (1) lit. g) – r), dacă salariatul nu se află la prima încălcare pe parcursul unui an dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare.

Menţionează că instanţele nu au luat în consideraţie că raporturile de muncă ale lui Nicolae Creţu cad sub incidenţa legii speciale şi prin concedierea lui au fost încălcate prevederile art. 55 alin. (1), (2) şi (9) al Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi anume sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară. Concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii că au fost săvârşite infracţiuni, se remit spre examinare organelor Procuraturii. În cazul în care împotriva poliţistului este pornită urmărirea penală sau acesta a fost pus sub învinuire, are loc suspendarea provizorie din funcţie în condiţiile prevăzute la art. 200 din Codul de procedură penală.

O astfel de cerinţă din partea organului de urmărire penală nu a fost formulată. Invocă că instanţa de apel a dat o apreciere eronată probelor şi înscrisurilor anexate la materialele cauzei şi nu a luat în considerare că recurentul a fost concediat în perioada concediului medical. Indică că la 20 august 2014 a fost adus la cunoştinţă ordinul nr. 475 EF din 07 august 2014 prin care a fost concediat fapt recunoscut în instanţă de judecată. Menţionează că concedierea pe perioada concediului medical contravine prevederilor art. 86 alin. (2) al Codului muncii care interzice concedierea salariatului pe perioada aflării în concediu medical În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 22 septembrie 2015, fapt confirmat prin scrisorea de însoţire anexată (f. d. 180), fiind recepţionată de către recurent la 04 octombrie 2015. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 30 noiembrie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost 3 arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nicolae Creţu reprezentat de avocatul Veronica Pascal nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Nicolae Creţu reprezentat de avocatul Veronica Pascal, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Creţu reprezentat de avocatul Veronica Pascal ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Nicolae Creţu reprezentat de avocatul Veronica Pascal se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 4