2ra-59/16 — Executarea obligaţiilor contractuale, încasarea penalitătii, redeventei, dobînzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata.

Dosarul nr. 2ra-59/16 Prima instanţă: N. Veleva Instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi și I. Dănăilă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî și Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lungu Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Lungu Constantin, cu privire la executarea obligaţiilor contractuale, încasarea penalităţii, redevenței, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 11 iunie 2015, prin care apelul declarat de Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată a fost admis, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Cahul din 20 martie 2015 și în partea casată a fost pronunțată o nouă hotărîre.

ACONSTATAT: La 21 august 2013, Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Lungu Constantin, cu privire la executarea obligaţiilor contractuale, încasarea penalităţii, redevenței, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată. În motivare acţiunii reclamantul a invocat faptul că prin negocieri, la 15 ianuarie 2013, între Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată şi Lungu Constantin a fost încheiat un contract, prin care reclamantul s-a obligat să caute variante de cumpărare a obiectului imobiliar bazîndu-se pe datele caracteristice stabilite de comanditar, iar ultimul s-a obligat să achite reclamantului serviciile date în sumă de 300 euro, ceea ce constituie un procent din costul comercial al obiectului.

A mai specificat reclamantul că în baza pct. 4.1. al contractului, comanditarul va fi obligat la plata unei penalităţi în cuantum de 1500 euro, în cazul în care utilizînd 1 informaţia şi datele oferite de reclamant, va încheia o tranzacţie de vînzare-cumpărare în mod direct. La 16 aprilie 2013, între Lungu Constantin şi Luchian Stanislav a fost încheiat un contract de vînzare-cumpărare, prin care pîrîtul a devenit proprietarul bunului imobil amplasat în or. Cahul, str. A. Mateevici, nr. 73. Bunul respectiv a fost selectat de agenţi, propus clientului şi examinat de ultimul ca variantă de achiziţie conform contractului, însă pîrîtul a indus în eroare agenţia şi în mod fraudulos a încheiat contractul de vînzare- cumpărare direct cu vînzătorul, evitînd agenţia şi încălcînd prevederile contractuale.

Reclamantul a mai menţionat că la 25 aprilie 2013, Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată a expediat către pîrît o somaţie prin care a comunicat că cunoaşte despre încălcarea cu rea credinţă de către pîrît a clauzelor contractuale şi solicită achitarea penalităţii conform pct. 4.1. din contract şi a redevenţei, la care pîrîtul nu a reacționat pînă în prezent. Solicită reclamantul încasarea din contul lui Lungu Constantin a penalităţii în cuantum de 1500 euro, în beneficiul Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată; încasarea din contul lui Lungu Constantin a redevenţei în cuantum de 300 euro, în beneficiul Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată; încasarea dobînzii de întîrziere din contul lui Lungu Constantin, pentru neachitarea la termen a penalităţii în beneficiul Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 25 iunie 2014 a fost admisă parţial acţiunea înaintată de Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Lungu Constantin, cu privire la executarea obligaţiilor contractuale, încasarea penalităţii, redevenței, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea din contul lui Lungu Constantin, în beneficiul Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată suma de 300 euro, în contul stingerii datoriei pentru serviciile prestate. S-a dispus încasarea din contul lui Lungu Constantin, în beneficiul Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată dobînda de întârziere pentru neachitarea la termen a redevenţei în sumă de 28,29 euro.

S-a dispus încasarea din contul lui Lungu Constantin, în beneficiul Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată taxa de stat în sumă de 187,45 lei şi 2500 lei, pentru serviciile de asistenţă juridică. În rest, au fost respinse cerinţele Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea de la Lungu Constantin a penalităţii în sumă de 1 500 euro, ca fiind neîntemeiată. (f.d. 67, 69-71). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 11 iunie 2015, apelul declarat de Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată a fost admis, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Cahul din 20 martie 2015 și în partea privind respingerea capătului de cerere cu privire la încasarea penalităţii, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîrii după cum urmează: A fost admis parţial capătul de acţiune privind încasarea penalităţii.

2 S-a dispus încasarea din contul lui Lungu Constantin, în beneficiul Societății Comerciale „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată, penalitatea în sumă de 600 euro, sau echivalentul în lei MD conform cursului BNM la momentul executării hotărîrii. În conformitate cu art. 372 alin. (3) CPC, s-a dispus majorarea sumei dobînzii de întîrziere încasată prin Hotărîrea Judecătorie Cahul din 25 iunie 2014, pentru perioada pînă la pronunţarea deciziei în cauză, de la suma de 28,29 euro pînă la 64,48 euro, sau echivalentul în lei MD, conform cursului oficial al BNM la momentul executării hotărârii. S-a dispus încasarea din contul lui Lungu Constantin în beneficiul Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată, cheltuielile de judecată, taxa de stat în mărime de 576 lei, pentru înaintarea acțiunii, taxa de stat pentru înaintarea cererii de apel, în mărime de 432 lei.

În rest, capătul de acţiunea privind încasarea penalităţii, se respinge, ca fiind neîntemeiată. (f.d. 131-132, 133-138). La 06 noiembrie 2015, Lungu Constantin, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel solicitînd repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului recurentul a invocat faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu a constatat circumstanţele importante pentru soluţionarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 05 august 2015 (f.d.

139), însă la dosar nu sunt anexate dovezi care ar certifica data recepţionării de către recurent a copie deciziei recurate. Prin urmare, instanţa de recurs consideră recursul ca fiind declarat în termen. La 25 noiembrie 2015, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, iar la 23 decembrie 2015 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa prin care Societatea Comercială „Iscomplus” Societate cu Răspundere Limitată a solicitat declararea recursului înaintat de Lungu Constantin ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Lungu Constantin este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lungu Constantin, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Lungu Constantin, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4