2rac-33/16 — Încasarea datoriei, dobinzii de intirziere

prima instanţă: M.Muruianu (Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău) dosarul nr. 2rac-33/16 instanţa de apel: N.Craiu, N.Simciuc, L.Popova (Curtea de Apel Cahul) ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Radu Dumneanu în interesele recurentului Întreprinderea Mixtă „Rangoli” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societate cu Răspundere Limitată „Tehno Oil” către Întreprinderea Mixtă „Rangoli” Societate cu Răspundere Limitată privind încasarea dobânzii de întârziere şi a penalităţii ce rezultă din contractul de locaţiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Societate cu Răspundere Limitată „Tehno Oil”, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 20 februarie 2015, şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 25 iulie 2014 reprezentantul SRL „Tehno Oil”, avocatul Furnică Victor a depus cerere de chemare în judecată către ÎM „Rangoli” SRL privind încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 62 972, 52 lei şi a penalităţii în mărime de 137 027, 48 lei, ce rezultă din contractul de locaţiune şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a indicat că, la data de 02 mai 2011 SRL „Tehno Oil” şi ÎM „Rangoli” SRL a încheiat contractul de locaţiune nr. 08 TO-RG, prin care ultima a transmis în posesie şi folosinţă temporară bunuri imobile, şi anume încăperea cu suprafaţa de 72 m2 şi încăperea cu suprafaţa de 23 m2, care sunt situate pe str. Feredeului 4, mun.

Chişinău. Conform pct. 1.4. din contractul de locaţiune nr. 08 TO-RG din 20.05.2011, bunurile imobile au fost transmise în posesie şi folosinţă temporară pe parcursul unui an (02 mai 2011 - 31 decembrie 2011), iar potrivit pct. 10.3 al aceluiaşi contract, părţile au convenit asupra posibilităţii prelungirii tacite a contractului, pe perioade similare în cazul în care aceştia nu-şi manifestă disponibilitate de a înceta contractul. Potrivit pct. 2.1 din contract, mărimea chiriei constituie 12 euro pentru 1 m , inclusiv TVA, care urmează a fi achitată în avans pentru luna curentă, dar nu mai târziu de data de 10 a lunii (pct. 2.4. din Contract), iar potrivit pct. 2.3 al aceluiaşi contract, pârâtul achită serviciile comunale corespunzătoare (energie electrică, servicii de telefonie fixă şi internet) conform facturilor fiscale.

Potrivit anexei nr. 1 la contractul nr. 08 TO-RG din 02 mai 2011, prin actul de predare-primire din 02 mai 2011, reclamantul a transmis, iar pîrîtul a primit bunurile imobile în posesie şi folosinţă temporară. Astfel, cuantumul chiriei şi plăţilor pentru serviciile comunale, constituie în total suma de 15 058, 80 lei. Totodată, conform pct. 1 a anexei nr. 4 din 10.07.2012 la contractul de locaţiune nr. 08 TO-RG din 02.05.11, părţile au convenit achitarea datoriei pentru chirie în mărime de 211 357, 61 lei în două tranşe, dintre care prima tranşă de 106 000 lei urma să fie achitată până la data de 30 iulie 2012, iar a doua tranşă de 105 357, 61 lei până la data de 20 august 2012. La data de 11.07.2012 conform actului de verificări reciproce, pîrîtul a recunoscut datoria în mărime de 21 1 357,61 lei.

În perioada executării contractului de locaţiune nr. 08 TO-RG din 02.05.2011, pîrîtul parţial şi-a executat obligaţiile, efectuînd următoarele plăţi: 14 500 lei - conform ordinului de plată nr. 97 din 14.06.2012; 8 357,61 lei - conform ordinului de plată nr. 164 din 03.09.2012; 10 000 lei - conform ordinului de plată nr. 171 din 18.09.2012; 15 000 lei - conform ordinului de plată nr. 172 din 20.09.2012, iar în total a achitat suma de 47 357, 61 lei. Totodată, potrivit ordinelor incaso din 17.04.2014, pîrîtul a achitat suma de 24 892,68 lei, iar conform ordinelor de plată din 25 aprilie 2014, a fost achitat în total suma de 153 107, 32 lei. Astfel, la data de 25 aprilie 2014 datoria a fost stinsă integral.

Potrivit pct. 2.4 din contract, părţile au convenit că „locatarul” va achita plata chirie în avans pe luna curentă, însă nu mai târziu de data de 10 a lunii. Întreprinderea Mixtă „Rangoli” SRL nu şi-a executat corespunzător obligaţiile contractuale şi urmează să achite dobânzi de întârziere, conform art. 619 CC, în sumă de 62972, 52 lei. Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 6.3 din contract, părţile au prevăzut penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, care a fost modificată ulterior la 1%, conform pct. 2 din anexa nr. 4 a contractului. Potrivit actului de verificare din data de 31.12.2013, semnat de părţi datoria constituia 178 000 lei, fiind penalitatea pentru 180 de zile.

În scopul soluţionării pe cale extrajudiciară a litigiului a expediat în adresa pîrîtului o pretenţie prin care a 2 solicitat iniţierea negocierilor în termen de 24 ore de la recepţionarea pretenţiei, însă aceasta nu a fost recepţionată, fiind restituită pe motiv că pîrîtul „a plecat de la adresa dată”. Solicită încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 62 972,52 lei, a penalităţii diminuată pînă la suma de 137 027,48 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 februarie 2015, acţiunea SRL „Tehno Oil” a fost respinsă, cu încasarea de la SRL „Tehno Oil” în beneficiul SRL „Rangoli” a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în suma de 1500 lei.

La data de 24 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, reprezentantul SRL „Tehno Oil”, avocatul Furnică Victor a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 februarie 2015. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2015 s-a admis apelul declarat de reprezentantul SRL „Tehno Oil”, avocatul Furnică Victor. S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 februarie 2015, fiind emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii. S-a încasat de la Întreprinderea Mixtă „Rangoli” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Întreprinderii cu Capital Străin „Tehno Oil” Societate cu Răspundere Limitată dobînda de întârziere în sumă de 62972 lei 52 bani, penalitatea în sumă de 137027 lei 48 bani şi cheltuielile de judecată în sumă de 6000 lei, iar în total suma de 206 000 lei.

S-a încasat de la Întreprinderea Mixtă „Rangoli” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul statului taxa de stat pentru apel în sumă de 4500 lei. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu prevederilor art. 512 CC în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Potrivit art. 875 Cod Civil, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

Conform prevederilor art. 886 CC al RM plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul de locaţiune sau, dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor. Potrivit art. 514 CC obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. 3 Totodată, art.572 alin.(2) Cod Civil, prevede că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Art. 602 CC, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. În conformitate cu prevederile pct. 2.1 din contractul de locaţiune nr. 08 TO- RG, părţile au convenit mărimea chiriei în sumă de 12 euro pentru 1 m2, inclusiv TVA, care urma sa fie achitată în avans pentru luna curentă, dar nu mai târziu de data de 10 a lunii (pct. 2.4. din Contract), iar potrivit pct. 2.3 al aceluiaşi contract pîrîtul achită serviciile comunale corespunzătoare (energie electrică, servicii de telefonie fixă şi internet) conform facturilor fiscale.

Potrivit pct. 1 a anexei nr. 4 din 10.07.2012 la contractul de locaţiune nr. 08 - RG din 02.05.11, părţile au convenit achitarea datoriei pentru chirie în mărime 211 357, 61 lei, în două tranşe dintre care prima tranşă de 106 000 lei urma să fie achitată până la data de 30 iulie 2012 şi a doua tranşă de 105 357, 61 lei urma să fie achitată până la data de 20 august 2012. Totodată, părţile au modificat mărimea clauzei penale prevăzută la pct. 6.3 din contract, de la 0,1 % până la 1 % din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere. Instanţa de apel a menţionat că, prin natura sa, raportul juridic obligaţional este menit să producă efecte juridice. Efectul general al oricărei obligaţii este de a da creditorului dreptul de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat.

Astfel că, neexecutarea obligaţiei contractuale este omisiunea debitorului de a săvârşi prestaţia care constituie obiectul obligaţiei asumate. Conform art. 624 Cod Civil clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate. Prin urmare, reieşind din normele enunţate şi condiţiile contractului de locaţiune nr. 08 TO-RG din 02.05.2011, precum şi din anexele la contract, instanţa de apel a invocat ca întemeiate pretenţiile reclamantului/apelant cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, în baza art. 619 Cod Civil şi a penalităţii contractuale.

În conformitate cu prevederile art.619 alin.(l) Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% 4 peste rata dobânzii prevăzută la art.585 Cod civil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Potrivit art. 585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Raportând prevederile enunţate la caz şi având în vedere informaţia Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la statistica privind ratele de dobândă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei (f. d. 39- 41), data efectuării plăţilor şi perioada de întârziere, instanţa de apel a dispus de a încasa din contul pîrîtului/intimat a dobânzii de întârziere în suma de 62 972, 52 lei, conform calcului prezentat în cererea de chemare în judecată (f. d. 3). Totodată, potrivit art. 268 lit. a) Cod civil se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind încasarea penalităţii.

Referitor, la argumentul intimatului că obligaţiile contractuale au fost executate pe deplin, ultimul neavând careva datorii la data depunerii acţiunii în judecată, prin urmare nu se poate pretinde la încasarea dobânzii de întârziere şi a penalităţii, instanţa de apel a menţionat că potrivit art. 643 alin. (1) CC al RM, executarea stinge obligaţia numai în cazul în care este efectuată în modul corespunzător. Or, ÎM „Rangoli” SRL având obligaţia de a achita chiria la data stabilită de contract, nu şi-a executat această obligaţie în termen, iar întârzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere. La 26 noiembrie 2015, avocatul Radu Dumneanu în interesele recurentului Întreprinderea Mixtă „Rangoli” SRL a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Mai mult ca atît se invocă în recurs că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece nu este motivată prin prisma argumentelor expuse de către părţile în proces. Totodată, instanţa de apel urma să aplice prevederile art.732 alin.(2) Cod civil, prin care se indică că, în caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat obligaţia şi în defavoarea celui care a stipulat-o.

5 Prin urmare, la speţa în cauza dată nu sunt aplicabile prevederile art.585, art.617 şi art.619 Cod civil, or dobînda de întîrziere poate fi solicitată doar în cazul în care există o datorie, ori somaţia înaintată în acest sens de către SRL „Tehno Oil” este datată cu luna iulie 2014, adică după data de 25 aprilie 2014. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 03 septembrie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 17 septembrie 2015 (f.d.221,vol.I), însă la materialele dosarului lipseşte dovada de recepţionare a deciziei de către părţi, astfel, recursul se consideră depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele recurentului Întreprinderea Mixtă „Rangoli” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele recurentului Întreprinderea Mixtă „Rangoli” SRL, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

6 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele recurentului Întreprinderea Mixtă „Rangoli” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Radu Dumneanu în interesele recurentului Întreprinderea Mixtă „Rangoli” Societate cu Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 7