2rac-18/16 — Încasarea forţată a datoriei, dobînzii de întîrziere şi a penalităţii

Prima instanță: Judecătoria Ialoveni Dosarul nr. 2rac-18/16 Judecător: Iu. Sciasctlivîi Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Gupa Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gupa Grup” împotriva Întreprinderii Individuale „Cebanu Valeria” privind încasarea forţată a datoriei, dobînzii de întîrziere şi a penalităţii, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 noiembrie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 01 septembrie 2014, SRL „Gupa Grup” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Cebanu Valeria” s. Văsieni, raionul Ialoveni privind încasarea fortată a datoriei dobânzii de întârziere şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamanta SRL „Gupa Grup” a invocat că, la data de 27.04.2012 a încheiat cu pîrîta ÎI „Cebanu Valeria” un contract de vînzare-cumpărare prin care vînzătorul SRL „Gupa Grup” se obligă să transmită în proprietatea cumpărătorului marfă în limita şi în asortimentul indicat în comandă, iar cumpărătorul ÎI „Cebanu Valeria” se obligă să primească marfa, să o achite în termenii stabiliți în contractul numit şi să o realizeze în numele său în punctele sale de realizare. Menţionează reclamanta că, şi-a onorat obligaţiile sale contractuale integral, însă pîrîta n-a achitat integral costul mărfii recepționate, astfel acumulînd o datorie constatată în baza actului de verificare între organizaţii pe perioada 20.08.2014, factura fiscală BV 55807123 din 11.04.2013 în sumă de 734 80 lei, factura fiscală BV 5580711 din 11.04.2013 în sumă de 700,15 lei, pîrîta nu a achitat facturile pentru marfa livrată, astfel acumulănd o datorie în sumă de 1 434.95 lei.

Solicită societatea reclamantă SRL „Gupa Grup”, încasarea de al ÎI „Cebanu Valeria” s Vasieni r-1 Ialoveni în beneficiul său datoria în sumă de 1 434,95 lei, penalitatea de întîrziere 2 583,00 lei, dobînda de întîrziere 249,39 lei, cheltuieli de judecată pentru obţinerea extrasului de la Camera Înregistrării de Stat 37,00 lei, şi pentru achitarea taxei de stat 270,00 lei, iar în total 4 574,34 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 13 noiembrie 2014: -A fost admisă acţiunea; -S-a încasat de la ÎI „Cebanu Valeria”, s. Vasieni, r-1 Ialoveni, în beneficiul SRL „Gupa Grup”, mun. Chişinău, datoria – 1 434,95 lei, penalitatea de întîrziere – 2 583,001ei, dobînda de întîrziere - 249,39 lei, cheltuieli de judecată pentru obţinerea extrasului de la Camera înregistrării de Stat - 37,00 lei şi pentru achitarea taxei de stat – 270 lei, iar în total 4 574,34 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2015, a fost admis apelul declarat de ÎI „Cebanu Valeria”, casată hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 13 noiembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care: -S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Gupa Grup” împotriva ÎI „Cebanu Valeria” privind încasarea forţată a datoriei, dobînzii de întîrziere şi a penalităţii, ca fiind neîntmeiată.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Nr. 60 din 29.05.2012 cu privire la aprobarea Regulamentului privind inventarierea care se aplică asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfaşoară activitate de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale, inclusiv instituţiilor publice, notarilor, avocaţilor şi birourilor înfiinţate de aceştia, executorilor judecătoreşti, precum şi reprezentanţelor şi filialelor întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova (în continuare-entităţi), indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care conform Legii contabilităţii sînt obligaţi să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi datorii.

Astfel potrivit pct. 72 al Ordinului dat, soldurile efective ale creanţelor şi datoriilor trebuie să fie confirmate prin extrase de conturi INV-9 „Extras de cont” (Anexa 13) şi/sau acte de verificare a decontărilor reciproce. Extrasul de cont se întocmeşte şi se remite entităţilor pentru confirmare. Entităţile care primesc extrasele de cont sînt obligate să confirme în decurs de 5 zile lucrătoare din ziua primirii acestora soldul creanţei/datoriei şi să comunice obiecţiile lor. Prin urmare, a reţinut instanţa de apel că, actul de verificarea decontărilor reciproce (f.d.

15) invocat de SRL „Gupa Grup” şi reţinut de prima instanţe ca dovada constatării datoriei, nu poate fi reţinut ca probă concludentă şi pertinentă care să confirme existenţa datoriei, or, ÎI „Cebanu Valeria” nu la confirmat prin aplicarea semnăturii şi a ștampilei întreprinderii sau să fi notate obiecţii, or SRL „Gupa Grup” nu i 1-a remis, întrucît Cebanu Valeria fiind singurul fondator şi administrator al ÎI „Cebanu Valeria”, s-a aflat peste hotarele ţării. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 16 noiembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Gupa Grup” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29.09.2015 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 13.11.2014.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, nu a examinat obiectiv şi elucidat pe deplin toate probele pertinente şi concludente care au avut nemijlocit importanţă pentru examinarea obiectivă a litigiului, a aplicat eronat normele de drept material. La 12 ianuarie 2016, ÎI „Cebanu Valeria” a prezentat referinţă pe marginea recursului, solicitînd recunoaşterea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Gupa Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Gupa Grup” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Gupa Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă