2rac-407/15 — Retragerea licenţei

prima instanţă, jud.: A. Malîi dosarul nr. 2rac-407/2015 instanţa de apel, jud.: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă DECIZIE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către avocatul Alexandru Carapunarlî, în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „Dicivitrans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Camera de Licenţiere împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Dicivitrans” cu privire la retragerea licenţei pentru activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Camera de Licenţiere şi casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 09 februarie 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii c o n s t a t ă La 31 ianuarie 2015 Camera de Licenţiere a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Dicivitrans” cu privire la retragerea licenţei pentru activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate. În motivarea acţiunii petiționarul a indicat că, SRL „Dicivitrans” este titularul licenţei seria A MMQ nr. 046331 din 23 iulie 2014 pentru genul de activitate, „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate (în trafic naţional)”.

Susţine că urmare a efectuării controlului inopinat (actul de control nr. 05/413 din 19 noiembrie 2014), s-a constatat că, SRL „Dicivitrans”, în cadrul desfășurării activităţii licențiate, nu şi-a conformat activitatea prevederilor art. 23 alin. (2) lit. d) şi art. 70 lit. a) ale Legii nr. 150 din 17 iulie 2014 şi a prezentat Camerei de Licenţiere date neautentice în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei, manifestate prin practicarea genului de activitate licențiat în lipsa copiilor conforme ale licenţei pentru vehiculele Mercedes 312D, n/î C ON 254, Mercedes 316 CDI, n/î K OO 707, Mercedes 313 CDI, n/î K AA 152. Menţionează petiționarul că, în baza celor constatate şi în temeiul art. 17 alin. (3) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, art. 28 alin. (7) al Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, art. 7 alin. (2) lit. a), art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (2) lit. c) şi alin. (6) ale Legii privind reglementarea prin licențiere a activităţii de întreprinzător, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 18 din 29 ianuarie 2015 privind retragerea licenţei SRL „Dicivitrans”.

Mai menţionează petiționarul că, în virtutea atribuţiilor conferite prin Hotărîrea Guvernului nr. 779 din 27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcționarea Camerei de Licenţiere şi efectivului limită ale acesteia. Camera de Licenţiere acordă licențe pentru genul de activitate stabilite de lege şi are drept misiune asigurarea respectării riguroase a condiţiilor de licențiere, necesare pentru practicarea activităților de întreprinzător, pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului, statut ce obligă Camera să se conformeze legislaţiei în vigoare şi să întreprindă măsuri în vederea înlăturării încălcărilor ce ar avea un impact nefast asupra societăţii civile şi/sau ar prejudicia bugetul statului, şi care concomitent îi permite să se pronunţe în vederea suspendării temporare retragerii licenţei.

Conform prevederilor art. 17 alin. (1) şi (3) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi art. 3431 al CPC, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată, în cazurile prevăzute expres de lege, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive şi irevocabile. Solicită reclamantul retragerea licenţei seria A MMII nr. 046331 din 23 iulie 2014, eliberată SRL „Dicivitrans” pentru activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate (în trafic naţional).

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 09 februarie 2015 a fost respinsă acţiunea depusă de Camera de Licenţiere împotriva SRL „Dicivitrans”. La 10 februarie 2015 Camera de Licenţiere a declarat apel împotriva Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 09 februarie 2015, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 s-a admis apelul declarat de Camera de Licenţiere, s-a casat Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 09 februarie 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, s-a retras licenţa seria AMMII nr. 046331 din 23 iulie 2014, eliberată SRL „Dicivitrans” pentru genul de activitate „transport rutier de persoane prin servicii regulate (în trafic naţional)”, s-a obligat SRL „Dicivitrans”, titularul licenţei seria AMMII nr. 046331 din 23 iulie 2014 să depună formularul licenţei retrase în incinta Camerei de Licenţiere.

La 12 august 2015 avocatul Alexandru Carapunarlî, în interesele SRL „Dicivitrans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea, deoarece nu a reţinut faptul că, la momentul efectuării controlului SRL „Dicivitrans” deținea 2 licențe perfect valabile, pentru acelaşi gen de activitate, iar mijloacele de transport figurau în ambele licențe, prin urmare nu putea fi constată existenţa cărorva încălcări.

Mai mult susţine că, nici intimatul şi nici instanţa de apel nu au putut combate faptul că, evidenţa mijloacelor de transport a fost asigurată prin acte oficiale – foile de parcurs, registrul de evidenţă a foilor de parcurs, borderoul biletelor de călătorie, faptul că sau achitat toate impozitele şi taxele datorate la stat şi că din punct de vedere fiscal, este posibilă efectuarea controalelor fiscale. Consideră recurentul că, temeiuri suplimentare de retragere a licenţei sunt stipulate la art. 28 alin. (4) al Codului transporturilor rutiere, care nu se regăsesc în încălcarea admisă de recurent, astfel, pentru încălcarea constată de Camera de Licenţiere, funcţionarii Agenţiei Naţionale Transport Auto sunt în drept să aplice doar sancţiuni contravenţionale.

Totodată, afirmă recurentul că, pentru încălcarea constatată, Camera de Licenţiere, conform legislaţiei urma să emită o prescripţie, ceia ce nu a fost efectuat, iar, instanţa de apel eronat a concluzionat că, în speţă emiterea unei prescripţii nu era obligatorie. A mai indicat că, încălcarea dispoziţiilor 23, alin. (2), lit. d) Codul transporturilor rutiere, imputată SRL „Dicivitrans” este una eronată, în cazul în care licenţa a cărei retragere s-a decis este din 24 iulie 2014, dată la care Codul transporturilor rutiere din 17 iulie 2014 nu era în vigoare, acesta fiind pus în aplicare din data de 15 septembrie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 a fost expediată în adresa părţilor la 31 iulie 2015, conform scrisorii de însoţire (f.d. 128), însă materialele dosarului nu denotă cert data recepţionării copiei deciziei instanţei de apel de către recurent. Astfel, în circumstanţele relevate, recursul declarat de către SRL „Dicivitrans” se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Alexandru Carapunarlî, în interesele SRL „Dicivitrans”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Materialele cauzei cert denotă că, SRL „Dicivitrans” este titularul licenţei seria A MMII nr. 046331 din 23 iulie 2014 pentru genul de activitate „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate (în trafic naţional)”.

La 19 noiembrie 2014, în rezultatul efectuării controlului inopinat la SRL „Dicivitrans”, a fost emis actul de control nr. 05/413, conform căruia, SRL „Dicivitrans”, titular de licenţă seria A MMII nr. 046331 din 23 iulie 2014 pentru genul de activitate „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate (în trafic naţional)”, în cadrul desfășurării activităţii licențiate, nu şi-a conformat activitatea prevederilor art. 23 alin. (2) lit. d) şi art. 70 lit. a) ale Codului transporturilor rutiere şi a prezentat Camerei de Licenţiere date neautentice în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei, manifestate prin practicarea genului de activitate licențiat în lipsa copiilor conforme ale licenţei pentru vehiculele Mercedes 312D, n/î C ON 254, Mercedes 316 CDI, n/î K 00 707, Mercedes 313 CDI, n/î K AA 152. Totodată s-a constatat că în baza art. 17 alin. (3) al Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, art. 28 alin. (7) al Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, art. 7 alin. (2) lit. a), art. 19 alin. (3), art. 21 alin. (2) lit. c) şi alin. (6) ale Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activităţii de întreprinzător,

Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 18 din 29 ianuarie 2015 privind retragerea licenţei SRL „Dicivitrans”. Tot, materialele cauzei denotă că, anterior, la 30 noiembrie 2006, SRL „Dicivitrans” i-a fost eliberată licenţă cu seria А ММII nr. 022863, prelungită pînă la 30 noiembrie 2016, pentru genul de activitate „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate (în trafic naţional)”.

Conform anexei la licenţa seria A MMII nr. 022863, se constată că licenţa este valabilă pentru unitățile de transport, inclusiv şi vehiculele Mercedes 312 D, n/î C ON 254, Mercedes 316 CDI, n/î K 00 707, Mercedes 313 CDI, n/î K AA 152. Colegiul, mai reţine că, la 29 mai 2014 Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 74 privind recunoaşterea nevalabilităţii licenţei SRL „Dicivitrans” cu seria A MMII nr. 9022863, eliberată la 30 noiembrie 2006, însă, Camera de Licenţiere nu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, iar decizia nu a fost confirmată de către o instanţă de judecată. Or, în conformitate cu art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) al Legii privind reglementarea prin licențiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001, licenţa poate fi suspendată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

Licenţa poate fi retrasă în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător. Iar, conform art. 17 alin. (2), (3) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător nr. 235-XVI din 20 iulie 2006, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărîre judecătorească, adoptată în temeiul legii. Hotărîrea instanţei de judecată privind suspendarea activităţii întreprinzătorului se adoptă la cererea autorităţilor administraţiei publice şi/sau altor instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control. În cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea.

Adresarea în judecată trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare. În caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea se anulează. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive şi irevocabile. În conformitate cu art. 3431 alin. (1), (2) CPC, autorităţile administraţiei publice şi instituțiile abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control (în continuare – autorităţile competente) pot cere, în cazurile prevăzute de lege, sistarea temporară a valabilității sau, după caz, retragerea licenţelor/autorizațiilor ce vizează activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activități la nivel de întreprindere sau de unitate funcțională autorizată a acesteia.

În cazurile în care sistarea temporară a valabilității sau retragerea, în conformitate cu prevederile legii, a licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător a fost dispusă de autoritatea competentă, aceasta este obligată, în decurs de 3 zile lucrătoare, să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată privind sistarea temporară a valabilității sau retragerea licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător. Mai mult ca atît, instanţa de recurs menţionează că, în sensul legii, licenţa reprezintă un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licențiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfășura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licențiere.

Unul dintre principiile de bază ale licențierii este echitabilitatea (proporționalitatea) dintre interesele societăţii şi drepturile întreprinzătorilor la efectuarea controlului asupra respectării condiţiilor de licențiere, precum şi la suspendarea/retragerea licenţelor. Astfel, se va reţine că, o licenţă constituie un bun în sensul articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale în funcţie de faptul dacă deţinătorul licenţei are o „speranță rezonabilă şi legitimă în privinţa valabilității în timp a licenţei şi a posibilității de a continua să obțină beneficii din exercitarea unei activități în baza acestei licențe”, iar retragerea actului permisiv, reprezintă o interferență în dreptul de proprietate al persoanei.

Totodată, unul din principiile de bază pentru aprecierea caracterului rezonabil al unei ingerințe în acest drept, îl constituie proporționalitatea între mijloacele antrenate şi scopul urmărit. Reieşind din cele supra relatate şi normele precitate, Colegiul consideră că prima instanţă corect a concluzionat asupra faptului că, decizia contestată de retragere a licenţei, adresată instanţei de judecată nu este proporțională cu scopul urmărit, în cazul în care materialele cauzei cu certitudine denotă că mijloacele de transport cu numerele de înmatriculare de stat K AA 152, C ON 254 şi K OO 707, au fost incluse în licenţa precedentă, cu seria АММII nr. 022863, valabilă pînă la data de 30 noiembrie 2016, iar argumentarea reprezentantului Camerei de Licenţiere despre declararea nevalabilităţii licenţei precedente nu pot fi luate în vedere, or, acţiunile de nevalabilitate invocate fiind contrare legii.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că orice acţiune, la caz a Camerei de Licenţiere de lipsire de licenţă, prin oricare alte terminologii, care a generat lipsirea de activitate prin licențiere, sînt în contradicţie cu prevederile legii supra citată şi aşa-zisa decizie de declarare nevalabilă a licenţei urma să aibă loc la fel printr-o adresare în instanţa de judecată.

Legislaţia în domeniu operează cu noțiunile de retragere, sistare, suspendare a licenţei, care în rezultat are acelaşi efect de lipsire a întreprinzătorului de rodul de activitate licențiată, respectiv în sensul declarat instanţa nu poate considera valabilă decizia de declarare nevalabilă a licenţei precedente, în cazul în care nu corespunde exigenţelor art. 21 şi art. 22 alin. (1) al Legii privind reglementarea prin licențiere a activităţii de întreprinzător nr. 451- XV din 30 iulie 2001, astfel urmînd în mod obligatoriu o adresare în instanţa de judecată, prin derularea unui proces contradictoriu, pentru confirmarea sau infirmarea acţiunilor Camerei de Licenţiere. Mai mult, conform art. 15 alin. (7) din Legea privind reglementarea prin licențiere a activităţii de întreprinzător, licenţa care nu a fost reperfectată în termenul stabilit se recunoaște ca fiind nevalabilă.

Coroborând prevederile art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (2) din Legea privind reglementarea prin licențiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001, urmează a reţine că, autoritatea de licențiere va anula decizia privind eliberarea licenţei sau va adopta decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă dacă titularul acesteia, în termen de 10 zile lucrătoare de la apariția temeiurilor de reperfectare a licenţei, nu a depus o cerere în acest sens. Decizia se va adopta în 10 zile lucrătoare, după expirarea celor 10 zile lucrătoare prevăzute pentru depunerea cererii de reperfectare. Potrivit hotărîrii CEDO în cauza Megadat.com SRL contra Moldovei (08.04.2008), Curtea Europeană nu a acceptat argumentul că există distincție între „retragerea” şi „invalidarea” licenţelor şi a considerat că decizia privind declararea nevalabilităţii licenţei are un efect identic cu sistarea licenţelor valabile.

Astfel, după emiterea deciziei privind nevalabilitatea licenţei, organul de licențiere, de asemenea, urmează să sesizeze în termen de 3 zile instanţa de judecată cu cerere privind retragerea licenţei, întru evitarea unei măsuri nejustificate „de control al folosirii proprietăţii”. Prin urmare, însă se constatată că persoana interesată deţine în mod legal două licențe, valabile la data examinării litigiului.

În acest context, prima instanţă just a apreciat critic argumentele Camerei de Licențiere precum că nu este necesară adresarea în judecată a unei cerere de recunoaştere a nevalabilităţii licenţei, iar ca consecinţă a considerat argumentele Camerei de Licenţiere din decizia nr. 18 din 29 ianuarie 2015 despre retragerea licenţei, pe motivele că SRL „Dicivitrans” a prezentat date neautentice în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei, manifestate prin practicarea genului de activitate licențiat în lipsa copiilor conforme ale licenţei pentru vehiculele Mercedes 312D, n/î C ON 254, Mercedes 316CDI, n/î K 00 707, Mercedes 313CDI, n/î K AA 152 sunt declarative şi nu pot fi luate în consideraţie, or acestea au existat în licenţa precedentă, valabilă, conform expunerilor de mai sus, există şi continuie să existe şi în licenţa care constituie obiect al acţiunii date.

Relevante la caz sunt şi prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea privind revizuirea şi optimizarea cadrului normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător nr. 424-XV din 16 decembrie 2004, care stabileşte că, revizuirea şi optimizarea cadrului normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător au la bază prezumţia respectării actelor normative de către întreprinzători; tratarea în favoarea întreprinzătorului a îndoielilor apărute la aplicarea legislaţiei ce ţine de activitatea de întreprinzător În acest context, ţinînd cont de faptul că, sarcina probaţiunii cu privire la demonstrarea şi veridicitatea probei prezentate şi anume că, SRL „Dicivitrans” nu şi-a conformat activitatea conform prevederilor art. 23 alin. (2) lit. d) şi art. 70 lit. a) ale Legii nr. 150 din 17 iulie 2014 şi a prezentat Camerei de Licenţiere date neautentice în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei, manifestate prin practicarea genului de activitate licențiat în lipsa copiilor conforme ale licenţei pentru vehiculele Mercedes 312D, n/î C ON 254, Mercedes 316CDI, n/î K 00 707, Mercedes 313CDI, n/î K AA 152 nu poate fi reţinută, în cazul în care licenţa a cărei retragere s-a decis este din 24 iulie 2014, dată la care Codul transporturilor rutiere din 17 iulie 2014 nu era în vigoare, acesta fiind pus în aplicare din data de 15 septembrie 2014. Mai mult ca atît,

potrivit prevederilor art. 16, alin. (6) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător nr. 235-XVI din 20 iulie 2006, la efectuarea controlului, organele de control vor ţine cont de următoarele principii: a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de lege; b) neadmiterea aplicării sancțiunilor care nu sînt stabilite de legi; c) tratarea dubiilor apărute la aplicarea legislaţiei în favoarea întreprinzătorului; d) efectuarea cheltuielilor de control din contul statului; e) prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului; f) dreptul de a ataca acţiunile organului de control.

Iar, în conformitate cu art. 19 alin. (2) al Legii privind reglementarea prin licențiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001, la efectuarea controlului respectării condiţiilor de licențiere, autoritatea de licențiere va ţine cont de următoarele principii: a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de lege; b) neadmiterea aplicării sancțiunilor care nu sînt stabilite de lege; c) tratarea dubiilor, apărute la aplicarea legislaţiei, în favoarea titularului de licenţă; d) efectuarea cheltuielilor de control din contul statului; e) prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului; f) dreptul de a ataca acţiunile autorităţii de licențiere.

Prin prisma normelor supra citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat asupra faptului că, Camera de Licenţiere era obligată să prescrise o recomandare pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului, iar ca rezultat a conchis că nu-i poate fi imputat SRL „Dicivitrans” sub nici o formă dispoziţiile art. 23 alin. (2) lit. d) şi art. 70 lit. a) ale Legii nr. 150 din 17 iulie 2014, ca temei de retragere a licenţei.

Fiind investit cu judecarea pricinii în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe cînd prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, avînd în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea înaintată de Camera de Licenţiere.

Totodată, instanţa de recurs apreciază critic argumentele instanţei de apel, prin care a indicat că în sensul Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 28 mai 2012 privind practica judiciară de soluţionare de către instanţele judecătoreşti a cauzelor referitor la suspendarea (sistarea şi retragerea) licenţelor ce vizează activitatea de întreprinzător, nu este necesară emiterea prescripțiilor în cazul în care temeiul pentru retragerea licenţei este prevăzut de legea specială, în cazul în care această hotărîre a fost adoptată la 28 mai 2012, iar Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător nr. 131 a fost adoptată la 08 iunie 2012, şi a întrat în vigoare la 01 martie 2013. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către avocatul Alexandru Carapunarlî, în interesele Societăţii cu Răspundere Limitată „Dicivitrans”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 09 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Camera de Licenţiere împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Dicivitrans” cu privire la retragerea licenţei pentru activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat