2rac-443/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă – P. Cocitov dosarul nr.2rac-443/15 instanţa de apel – A. Garbuz, G. Polivenco, O. Moraru ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea pe acţiuni „JLC”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni „JLC” împotriva întreprinderii individuale ”Rezuş Ecaterina”, cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de întreprinderea individuală ”Rezuş Ecaterina”, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 15 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 11 august 2014 societatea pe acţiuni „JLC” (S.A.

„JLC”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii individuale ”Rezuş Ecaterina” (Î.I. ”Rezuş Ecaterina”) cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20 iunie 2011 S.A. „JLC” şi Î.I. ”Rezuş Ecaterina” au încheiat contractul de comodat nr. 236, prin care S.A. „JLC” s-a obligat să transmită în folosinţă Î.I. ”Rezuş Ecaterina” frigiderul cu coş, marca “Cristal” în valoare de 5000 lei, iar Î.I. ”Rezuş Ecaterina” s-a obligat să păstreze şi să comercializeze doar marfa transmisă de reclamant în acest frigider. Precizează că la 20 iunie 2011 conform facturii de expediţie seria HA nr. 1308062 reclamantul a transmis frigiderul cu coş, marca “Cristal” in valoare de 5000 lei.

Indică reclamantul că Î.I. ”Rezuş Ecaterina” sistematic a încălcat obligaţia asumată. La 13 mai 2011, a livrat marfa în mărime de 1066,80 lei, fiind eliberată factura fiscală cu nr. SU 3654500 din 13 mai 2011 iar la 15 iunie 2011 a livrat marfa în mărime de 1139,10 lei, fiind eliberată factura fiscală nr. BP 0304491 din 15 iunie 2011 pentru comercializare şi păstrare în frigiderul cu coş transmis. Mai indică reclamantul că, deoarece a întrerupt livrarea produselor către Î.I. ”Rezuş Ecaterina”, reprezentantul reclamantului s-a prezentat la sediul acesteia în scopul ridicării frigiderului, însă s-a stabilit frigiderul transmis în baza contractului nu este de găsit. Precizează reclamantul că, la 13 mai 2014 a expediat în adresa Î.I.

”Rezuş Ecaterina” pretenţia nr. 162/4, solicitînd achitarea sumei de 5000 lei ce constituie contravaloarea frigiderul cu coş, în termen de 7 zile. Indică reclamantu că, Î.I. ”Rezuş Ecaterina” a lăsat pretenţia fără răspuns. Prin hotărîrea judecătoriei Soroca din 15 decembrie 2014 acţiunea a fost admisă şi s-a încasat de la Î.I. ”Rezuş Ecaterina” în beneficiul S.A. „JLC” datoria în sumă de 5000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 iulie 2015, a fost admis apelul declarat de întreprinderea individuală ”Rezuş Ecaterina”, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 15 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. La 28 septembrie 2015 S.A. „JLC” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a examinat apelul încălcînd normele de drept material şi procedural. În susţinerea celor indicate precizează S.A. „JLC” că în cadrul examinării cauzei în instanţa de apel nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii şi prin urmare a fost emisă o hotărâre ilegală şi lipsită de temei juridic. Recurentul reiterează că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de S.A.

„JLC” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de S.A. „JLC” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de S.A. „JLC” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul societăţii pe acţiuni „JLC” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat