2rac-375/16 — încasarea sumei

2rac-375/16 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Sofciuc dosarul nr. 2rac-375/16

instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Valentina Clevadî

Oleg Sternioală, Mariana Pitic

examinând recursului declarat de către Societatea pe acțiuni „JLC”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„JLC” împotriva Întreprinderii individuale „Anastasia Ursachi” cu privire la

încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 mai 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Întreprinderea individuală „Anastasia Ursachi”,

casată hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 iulie 2015 și emisă o nouă hotărârii cu

privire la respingerea acțiunii și împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 10

mai 2015, prin care a fost repus în termen apelul declarat de către Întreprinderea

individuală „Anastasia Ursachi”,

c o n s t a t ă:

La data de 18 mai 2015, SRL „JLC” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎI „Anastasia Ursachi” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 23 noiembrie 2010,

a încheiat cu pârâta contractul nr. 188, prin care s-a obligat să transmită pârâtei în

folosință frigiderul cu nr. de inventar 11762 în valoare de 5000 lei, iar pârâta s-a

obligat să păstreze și să comercializeze doar marfa transmisă de către reclamantă.

Menționează că, în baza facturii de expediție nr. FE 114708 a transmis

pârâtei frigiderul cu nr. de inventar 11762 în valoare de 5000 lei, însă pârâta

sistematic a încălcat obligația asumată.

Susține că, a întrerupt livrarea produselor lactate către pârâta, reprezentanții

săi s-au prezentat la sediul pârâtei pentru a ridica frigiderul, însă au constatat că,

frigiderul, care a fost transmis în baza contractului, nu este de găsit.

Afirmă că, prin pretenția nr. 265/15 din 17 martie 2015, expediată în adresa

pârâtei, a solicitat achitarea sumei de 5000 lei, care constituie valoarea frigiderului,

însă ultima a lăsat pretenția fără răspuns.

Solicită încasarea de la pârâtă a costului frigiderului în sumă de 5000 lei și a

cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 iulie 2015 a fost admisă acțiunea și

au fost încasate de la ÎI „Anastasia Ursachi” în beneficiul SA „JLC” suma de 5000

lei și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei.

La data de 29 decembrie 2015, ÎI „Anastasia Ursachi” a declarat apel

nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2016 a fost restituită

cererea de apel depusă de către ÎI „Anastasia Ursachi”.

La data de 03 februarie 2016, ÎI „Anastasia Ursachi” a declarat apel motivat

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2016 a fost restituită

cererea de apel depusă de către ÎI „Anastasia Ursachi” ca tardivă.

La data de 17 februarie 2016, ÎI „Anastasia Ursachi” a declarat recurs

împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii și trimiterea pricinii în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30 martie 2016 a fost admis

recursul declarat de către ÎI „Anastasia Ursachi”, casată încheierea instanței de apel

din 28 ianuarie 2016 și restituită cauza spre rejudecare în instanța de apel de la faza

soluționării chestiunii de primire a cererii de apel pe motiv că, lipsește procesul-

verbal al ședinței de judecată din 28 ianuarie 2016.

Ulterior, reprezentantul ÎI „Anastasia Ursachi”, avocatul Vitalie

Nagacevschi a depus o cerere, prin care a solicitat repunerea în termenul de

declarare a apelului, deoarece a luat cunoștință de hotărârea primei instanțe la data

de 28 decembrie 2015, după ce în adresa ÎI „Anastasia Ursachi” a fost expediată

decizia de intentare a procedurii de executare a executorului judecătoresc.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 10 mai 2016 a fost repus în termen

apelul declarat de către ÎI „Anastasia Ursachi” și a fost primită în procedură

cererea de apel depusă de către ÎI „Anastasia Ursachi”.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 mai 2016 a fost admis apelul declarat

de către ÎI „Anastasia Ursachi”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și au fost încasate din

contul SA „JLC” în beneficiul ÎI „Anastasia Ursachi” cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 5 000 lei și taxa de stat în sumă de 112,50 lei.

La data de 19 iulie 2016, SA „JLC” a declarat recurs împotriva deciziei și

încheierii ale instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, cu încasarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia și încheierea

ale instanței de apel.

Menționează că, instanța de apel, la emiterea încheierii, nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Susține că, instanța de apel, la emiterea încheierii, și-a argumentat poziția

doar în baza declarațiile intimatei ÎI „Anastasia Ursachi”, conform cărora

semnătura aplicată pe avizul de recepție (f. d. 28) nu-i aparține, fără a lua în

considerație și alte înscrisuri anexate la dosar, în care figurează aceeași semnătură

2

și, anume, cererea intimatei înaintată la Judecătoria Soroca din 28 decembrie 2015,

unde în rubrica „de la ...” figurează aceeași inscripție „Ursachi” executată cu

caractere chirilice, cererea fiind scrisă personal de A. Ursachi (f. d. 29) și avizul de

recepție a scrisorii recomandate expediate de Curtea de Apel Bălți, unde la fel în

rubrica „numele destinatarului” figurează aceeași inscripție (f. d. 67).

Afirmă că, intimata la sigur a făcut cunoștință cu hotărârea primei instanțe,

fapt confirmat prin semnătura de pe avizul de recepție, însă a atacat-o cu apel doar

la data de 29 decembrie 2015.

Relevă că, pentru a evita orice suspiciune, a înaintat la ÎS „Poșta Moldovei”

o interpelare, prin care a solicitat confirmarea recepționării de către intimată a

scrisorii recomandate cu nr. de trimitere 51200/17, iar prin răspunsul nr. 24121 din

08 iulie 2016 ÎS „Poșta Moldovei” a informat că, în privința scrisorii recomandate

nr. 51200/17, unde în calitate de destinatar figurează ÎI „Anastasia Ursachi”,

reieșind din datele existente în forma 8, aceasta a fost predată nemijlocit

cet.A.Ursachi, care s-a legitimat prin buletinul de identitate și a completat rubrica

numele destinatarului, indicând data recepționării - 21 iulie 2015.

Consideră că, declarația dată de A. Ursachi, conform căreia semnătura de pe

avizul de recepție nu-i aparține, nu corespunde realității, iar instanța de apel

incorect a repus intimata în termenul de declarare a apelului.

Menționează că, instanța de apel, la emiterea deciziei, a interpretat eronat

legea, concluzionând că, contractul nr. 188 din 23 noiembrie 2010, anexa nr. 1 la

contract, actul de predare - primire din 23 noiembrie 2010 și factura de expediție

nr. 114708 fără dată nu sunt contrasemnate de reprezentantul sau de

administratorul ÎI „Anastasia Ursachi” și prin urmare, aceste înscrisuri nu au un

caracter probatoriu, deoarece pe toate aceste înscrisuri este aplicată ștampila ÎI

„Anastasia Ursachi”, de care dispune doar aceasta și care putea fi aplicată doar de

aceasta.

Afirmă că, în conformitate cu Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998, în organizații, întreprinderi și

instituții ștampilele se păstrează în dulapuri metalice și safeuri la fel ca și

documentele secrete, iar evidența lor se ține în registre speciale. Se interzice

păstrarea ștampilelor în mesele de serviciu, sertare, transmiterea lor spre păstrare

unor persoane care nu au acest drept, purtarea lor în buzunarele îmbrăcămintei

(pct. 29), iar responsabilitatea și controlul privind respectarea regimului de păstrare

a ștampilelor, precum și legalitatea utilizării lor se atribuie conducătorilor

entităților (pct. 30).

Susține că, ÎI „Anastasia Ursachi” nu a invocat faptul pierderii, sustragerii

ștampilei, astfel, existența amprentei ștampilei pe înscrisurile probatorii prezentate

în susținerea pretențiilor sale constituie consințămîntul manifestat prin

exteriorizarea de voință a ÎI „Anastasia Ursachi” de a încheia contractul de

comodat și de a prelua frigiderul.

Prin referința depusă la data de 22 august 2016 reprezentantul ÎI „Anastasia

Ursachi”, avocatul Vitalie Nagacevschi a solicitat respingerea recursului ca

inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 14 septembrie 2016 a considerat recursul admisibil

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea deciziei și încheierii instanței de apel din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SA „JLC” a solicitat

încasarea de la ÎI „Anastasia Ursachi” a sumei de 5000 lei, ce constituie valoarea

frigiderului transmis ultimei în folosință, invocând că, conform contractului nr. 188

din 23 noiembrie 2010 și facturii de expediție nr. 114708, a transmis ÎI „Anastasia

Ursachi” în folosință frigiderul cu nr. de inventar 11762, iar în legătură cu faptul

că, SA „JLC” a întrerupt livrarea produselor lactate, reprezentanții săi s-au

prezentat la sediul ÎI „Anastasia Ursachi” pentru a ridica frigiderul, însă s-a

constatat că, frigiderul nu este de găsit.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 iulie 2015 a fost admisă acțiunea și

au fost încasate de la ÎI „Anastasia Ursachi” în beneficiul SA „JLC” suma de 5000

lei și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 29 decembrie 2015,

ÎI „Anastasia Ursachi” a depus cerere de apel nemotivată.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2016 a fost restituită

cererea de apel depusă de către ÎI „Anastasia Ursachi”, deoarece a fost depusă cu

omiterea termenului de declarare a apelului, iar prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 30 martie 2016 a fost admis recursul declarat de către ÎI „Anastasia

Ursachi”, casată încheierea instanței de apel și restituită cauza spre rejudecare în

instanța de apel de la faza soluționării chestiunii de primire a cererii de apel.

Ulterior, reprezentantul ÎI „Anastasia Ursachi”, avocatul Vitalie

Nagacevschi a depus o cerere, prin care a solicitat repunerea în termenul de

declarare a apelului, deoarece a luat cunoștință de hotărârea primei instanțe la data

de 28 decembrie 2015, după ce în adresa ÎI „Anastasia Ursachi” a fost expediată

decizia de intentare a procedurii de executare a executorului judecătoresc.

Curtea de Apel Bălți, prin încheierea din 10 mai 2016, a repus ÎI „Anastasia

Ursachi” în termenul de declarare a apelului, iar prin decizia din 10 mai 2016, a

admis apelul declarat de către ÎI „Anastasia Ursachi”, a casat integral hotărârea

primei instanțe și a emis o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) și (3) CPC, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în

cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

4

În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC, persoanele, care din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță.

Din materialele dosarului și, anume, din procesul-verbal al ședinței de

judecată a primei instanțe din 17 iulie 2016 rezultă că, reprezentantul ÎI „Anastasia

Ursachi” nu a participat la pronunțarea dispozitivului hotărârii.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, în aceeași zi, prima

instanță a expediat în adresa ÎI „Anastasia Ursachi” copia dispozitivului hotărârii,

însă la actele cauzei lipsesc date, care ar confirma recepționarea de către aceasta a

copiei dispozitivului hotărârii primei instanțe. Or, din cererea cu privire la

repunerea în termenul de apel rezultă că, ÎI „Anastasia Ursachi” a aflat despre

existența hotărârii primei instanțe la data de 22 decembrie 2015 de la executorul

judecătoresc și la data de 29 decembrie 2015, reprezentantul acesteia a depus

cerere de apel.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel temeinic și legal a repus în

termen apelul declarat de către ÎI „Anastasia Ursachi”.

La caz, se mai reține că, în conformitate cu art. 117 CPC, probe în pricini

civile sînt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii.

În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate

din explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din

depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din

concluziile experților.

Probele obținute cu încălcarea legii nu au putere de probațiune și nu pot fi

puse de instanță în temeiul hotărârii.

Actele cauzei denotă faptul că, înscrisurile, care au stat la baza pronunțării

hotărârii primei instanțe și, anume, contractul nr. 188 din 23 noiembrie 2010,

Anexa nr. 1 la contractul enunțat, actul de predare-primire din 23 noiembrie 2010

și factura de expediție nr. 114708 nu sunt semnate de către administratorul sau

reprezentantul ÎI „Anastasia Ursachi” și, prin urmare, nu pot fi reținute în calitate

de probe întru confirmarea circumstanțelor invocate de către recurenta SRL „JLC”

în cererea de chemare în judecată.

Conform art. 195 din Codul civil, act juridic civil este manifestarea de către

persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Conform art. 199 alin. (1) din Codul civil, consimțământ este manifestarea,

exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic.

La materialele dosarului, însă, nu au fost anexate probe pertinente și

veridice, care să confirme manifestarea de voință a ÎI „Anastasia Ursachi” în

vederea încheierii contractului nr. 188 din 23 noiembrie 2010.

Mai mult ca atît, în contractul nr. 188 din 23 noiembrie 2010 lipsesc

caracteristicile de identificare ale frigiderului, pe care recurenta pretinde că, l-a

transmis intimatei în folosință.

5

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel

temeinic și legal a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar argumentul invocat de către

recurentă precum că, prezența amprentei ștampilei pe înscrisurile prezentate în

calitate de probe întru confirmarea pretențiilor înaintate constituie consimțământul

manifestat prin exteriorizarea de voință a ÎI „Anastasia Ursachi” de a încheia

contractul și de a prelua frigiderul nu poate fi reținut, deoarece conform art. 210

alin. (2) din Codul civil, actul juridic încheiat trebuie să fie semnat de părți.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către

recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține decizia și încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „JLC”.

Se menține decizia Curții de Apel Bălți din 10 mai 2016 și încheierea Curții

de Apel Bălți din 10 mai 2016 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a

Societății pe acțiuni „JLC” împotriva Întreprinderii individuale „Anastasia

Ursachi” cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

judecătorul

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

6