3ra-1262/15 — Contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-1262/15 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.C.Vârlan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. A. Panov, M. Moraru, A. Miniciuna) DECIZIE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de avocatul Posturusu Nicolae, în interesele lui Victor Goncear, împotriva deciziei din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Goncear Victor împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă şi a prejudiciului moral, c o n s t a t ă : La 05 iulie 2012, Goncear Victor a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal solicitînd anularea ordinelor Serviciului Vamal, nr. 522-p din 07 mai 2012 şi nr. 531-p din 16 mai 2012, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă, încasarea prejudiciului moral în mărime de trei salarii medii lunare şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a invocat că a activat în funcţie de inspector principal al Biroului Vamal Briceni, iar prin ordinul Serviciului Vamal nr. 522-p din 07 mai 2012 i-a fost aplicată sancţiune disciplinară-mustrare. Prin ordinul nr. 531-p i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară-eliberare din serviciul din organele vamale. Cu referire la ordinul Serviciului Vamal nr. 522-p din 7 mai 2012 şi ordinul nr. 531-p din 16 mai 2012, susţine că nu era responsabil pentru controlul fizic şi nu avea motive pentru efectuarea unui control suplimentar. Consideră ordinul emis ilegal, deoarece în momentul în care se stabilește o sancţiune disciplinară, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care s-a săvîrşit fapta, consecinţele, etc. Urma a fi luat în considerare gradul de vinovăție al salariatului la încălcarea care se invocă.

În speţă, însă, angajatorul nu a stabilit concret care prevederi ale contractului individual de muncă sau ale fişei postului au fost încălcate. Susţine că, motivul sancţionării în cazul dat nu este unul cert şi concret, ci unul ambiguu, fără a fi delimitate şi apreciate acțiunile concrete a căror realizare erau puse în obligațiile sale. 1 Afirmă că, ordinul de concediere a fost semnat de o persoană neîmputernicită, astfel, fiind contrar legii cu privire la serviciu în organele vamale, legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcționarului public şi Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al factorilor de decizie din organele controlului vamal al Republicii Moldova.

Susţine că, doar Directorul general al Departamentului Controlului Vamal, actualmente Serviciul Vamal, are dreptul să aplice în măsură deplină toate sancţiunile disciplinare. Prim-vicedirectorul, vicedirectorii generali, şefii de direcţii şi locțiitorii lor, şefii secţiilor Departamentului Controlului Vamal sânt în drept: să facă observaţie persoanelor cu funcţii de răspundere, subordonate lor; să intervină faţă de conducătorul ierarhic superior cu propuneri referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare faţă de persoanele cu funcţii de răspundere din Departamentul Controlului Vamal şi din subdiviziunile vamale din subordine. Consideră că, plasarea unei liniuţe deasupra sintagmei „Director general” nu-1 transformă pe oricare alt funcţionar în funcţia de Director general al Serviciului Vamal.

Menţionează că, prin acţiunile ilegale comise, angajatorul i-а cauzat disconfort fizic şi moral pronunţat, iar prin concedierea ilegală, angajatorul l-a privat ilegal de posibilitatea de a munci. Prin hotărârea din 04 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău, s-a admis acţiunea înaintată de Victor Goncear, s-au anulat ordinele Serviciului Vamal al RM nr. 522-p din 07 mai 2012 şi nr. 531-p din 16 mai 2012, s-a restabilit Goncear Victor în funcția deţinută de inspector principal al Biroului vamal Briceni al Serviciului Vamal din RM şi s-a încasat de la Serviciul Vamal al RM în beneficiului lui Goncear Victor salariul pentru absenţa forţată de la muncă în sumă de 43935,96 lei, prejudiciul moral în sumă de 10983,99 lei, cu efectuarea de către contabilitate a reținerilor obligatorii conform legislaţiei în vigoare şi cheltuielile de judecată în mărime de 4500 lei.

Totodată, s-a încasat de la Serviciul Vamal al RM în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1647,59 lei.

Prin decizia din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul declarat de Goncear Victor, s-a admis apelul declarat de Serviciul Vamal și a fost casată hotărîrea din 04 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău în partea anulării ordinului Serviciului Vamal al RM nr. 531-p din 16 mai 2012, restabilirii lui Goncear Victor în funcţia deţinută de inspector principal al Biroului vamal Briceni al Serviciului Vamal al RM, încasării salariului pentru absenţă forţată de la muncă în sumă de 43935, 96 lei, prejudiciul moral în sumă de 10983, 99 lei, cu efectuarea de către contabilitate a reținerilor obligatorii conform legislaţiei în vigoare şi cheltuielile de judecată în mărime de 4500 lei , încasării de la Serviciul Vamal al RM în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1647, 59 lei şi s-a pronunțat în această parte o nouă hotărîre, prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea lui Goncear Victor împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la anularea ordinului Serviciului Vamal nr. 531-p din 16 mai 2012, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă, încasarea prejudiciului moral şi a taxei de stat.

La 24 iulie 2015 Victor Goncear a declarat recurs împotriva deciziei din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, prin care a solicitat casarea acesteia în partea 2 încasării salariului pentru lipsa forţată de la muncă doar pentru un an, cu adoptarea unei hotări prin care să fie admise pretențiile privind încasarea salariului pentru întreaga activitate în care a fost privat de posibilitatea de a munci, în mărime de 123658,29 lei şi anume pentru perioada 17 mai 2012 - 04 februarie 2015. În motivarea recursului s-a invocat că nu este de acord cu hotărîrile pronunțate, deoarece a fost interpretată în mod eronat legea.

Afirmă că, instanţa de apel a evitat să aplice prevederile art. 87 Codul muncii- interzicerea concedierii în lipsa acordului organului sindical şi nu a ţinut cont de prevederile art. 209 din Codul Muncii şi pct. 40 din Statutul disciplinar al factorilor de decizie din organele controlului vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernul RM nr. 746 din 07 august 1997, precum că sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

Susţine că, explicaţiile i-au fost luate la 03 aprilie 2012 şi 06 aprilie 2012, iar cazul respectiv a fost adus la cunoștința Directorului General printr-un alt raport semnat de către şeful secţiei investigaţii interne al Serviciului Vamal, care a fost înregistrat în cancelaria Serviciului Vamal la data de 03 martie 2012 şi după care a fost iniţiată ancheta de serviciu. Consideră că, instanţa de apel a interpretat eronat prelungirea anchetei de către Serviciul Vamal, care în opinia sa, este ilegală şi alogică, or valoarea mărfurilor a fost stabilită prin concluzia expertului la 12 martie 2012, iar dosarul contravenţional a fost intentat faţă de şofer şi viza doar stabilirea vinovăţiei acestuia.

Susţine că, angajatorul a emis ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare de concediere cu încălcarea termenului legal, adică cu încălcarea procedurii prestabilite. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chișinău a fost adoptată la 29 aprilie 2015, iar recurentul Goncear Victor a declarat recurs la 24 iulie 2015. Materialele cauzei atestă că decizia instanţei de apel a fost expediată părţilor la 18 mai 2015, conform scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.91, Vol.II), iar dovada recepţionării acesteia lipseşte, Astfel, în lipsa confirmării de recepţionare a deciziei instanţei de apel de către recurent, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2015 completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. 3 Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de avocatul Posturusu Nicolae, în interesele lui Goncear Victor şi va casa decizia instanţei de apel, va casa parţial hotărîrea primei instanţe şi anume în partea încasării salariului pentru lipsă forţată de la serviciu şi încasării taxei de stat şi va pronunţa în această parte o hotărîre nouă, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Conform art. 209 alin.(1) Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical. Conform art. 89 alin.(2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de muncă de către instanţa de judecată, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea şi să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. În conformitate cu art. 130 alin. (1-3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Din materialele cauzei rezultă că reclamantul Goncear Victor a activat în cadrul Serviciului Vamal în funcţia de inspector principal al biroului vamal Briceni. Prin încheierea din 24 aprilie 2012 adoptată în baza anchetei de serviciu nr. 625 din 28 februarie 2012 , referitor al acţiunile colaboratorilor postului vamal Kriva – Mămăligă, în cazul trecerii peste frontiera vamală a unităţii de transport cu număr de înmatriculare BL DL 133, s-a propus de a-i aplica sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare lui Goncear Victor - inspectorul principal al Biroului Vamal Briceni ( Vol. I, f.d.

37-40). Prin ordinul nr. 522-p din 07 mai 2012 a Serviciului Vamal i-а fost aplicată lui Goncear Victor sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare (Vol.I, f.d. 6-7). Colegiul consideră corectă constatarea instanţei de fond şi instanţei de apel referitor la faptul emiterii ordinului serviciului vamal nr. 522-p din 07 mai 2012 privind sancționarea disciplinară a inspectorului principal - Goncear Victor cu mustrare, cu încălcarea termenului de 1 (una) lună prevăzut de art. 209 alin.(1) Codul muncii, normă menţionată supra.

Mai mult de atît, în cadrul litigiilor referitor la încheierea, modificarea şi încetarea contractului individual de muncă, ziua constatării abaterii, de la care începe să curgă termenul de o lună, se consideră ziua în care despre abatere a aflat conducătorul unităţii sau o altă persoană, căreia conform serviciului îi este 4 subordonat salariatul indiferent de faptul dacă această persoană, în conformitate cu legislaţia, are sau nu dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că prin raportul Şefului Direcţiei Securitate Internă al Serviciului Vamal nr. 625 din 28 februarie 2012, Directorului General i-а fost adus la cunoştinţă despre reţinerea unui mijloc de transport cu marfa care a trecut prin Postul Vamal Kriva- Mamaliga, fără a i se efectua un control vamal cuvenit.

Directorul General a dispus iniţierea anchetei de serviciu în aceeaşi zi. Din graficul de serviciu al efectivului vamal Briceni pe luna februarie 2012 cu program de lucru 24 ore la postul vamal Kriva - Mămăligă (auto) rezultă că în componenţă întrau Stratulat Sergiu -şef de tură, Goncear Victor - inspector principal, Raneta Ion - inspector (f.d 76). La data de 20 martie 2012, inspectorii menţionaţi au dat explicaţii înscris pe marginea cazului(Vol. I, f.d 88 -89). La data de 28 februarie 2012, Biroul Vamal Briceni, conform ordonanţei nr. 49/64 a solicitat Camerei de Comerţ şi Industrie efectuarea expertizei, în scopul stabilirii preţului mediu de piaţă şi cantităţii mărfii. Conform concluziei specialistului nr. CS 0000847 din 05 martie 2012, marfa a fost evaluată la 44729,00 lei(Vol.I, f.d.132-136).

Totodată, Colegiul menţionează că prin raportul din 26 martie 2012 a Şefului Direcţiei Securitate internă a Serviciului Vamal s-a dispus prelungirea anchetei de serviciu cu 30 de zile, deoarece la acel moment precum că nu era stabilită valoarea mărfurilor reţinute(f.d 42). Prin urmare, s-a stabilit cu certitudine faptul că din momentul în care angajatorul a aflat despre abaterea imputată - 28 februarie 2012, a trecut mai mult de două luni şi jumătate, ceea ce denotă că ordinul nr. 522-p din 07 mai 2012 al Serviciului Vamal a fost emis cu încălcarea legislaţiei în vigoare. Tot aici, este de menţionat că prin ordinul nr. 522-p din 07 mai 2012 al Serviciului Vamal se constată recurgerea la petrecerea controlului vamal fără aplicarea ştampilei pe declaraţia vamală tip DV – 6 şi astfel, lui Goncear Victor, prin ordinul dat i se impută încălcarea ce constă în neaplicarea ştampilei colaboratorului vamal „vama” pe declaraţiile vamale.

În această ordine de idei, Colegiul reţine că persoanele care se deplasau cu mijlocul de transport cu număr de înmatriculare BL DL 133, pe declaraţiile vamale ale cărora nu ar fi fost aplicată ştampila colaboratorului vamal, ulterior au fost reţinute de către echipele mobile ale serviciului vamal, fiind bănuite că transportă marfa nedeclarată, fiind înregistrat material contravenţional.

Prin încheierea din 02 aprilie 2012 al Inspectorului principal al SCFV SPC a biroului vamal, coordonată cu Şeful SCFV a biroului vamal Briceni, s-a propus de a nu porni procese contravenționale în privinţa lui Ion Cenuşa, Tatiana Hudzinschi, Ion Cozma, Natalia Senco şi Tatiana Cebotari după indicii contravenției prevăzute de art. 287 alin.(10) Cod contravențional, pe lipsa faptului contravenției, cu restituirea mărfurilor reţinute şi declarate în declarațiile de tip DV6 (Vol.I, f.d.90- 91). Conform aceleaşi încheieri s-a constatat că Inspectorul vamal Stratulat S. (conform explicaţiilor sale) a verificat unitatea de transport la intrarea în ţară, iar marfa declarată în DV6 coincide cu marfa aflată în salon (Vol. I, f.d.90).

5 În contextul dat, Colegiul reiterează că responsabil de verificare şi perfectare a declaraţiilor vamale pe care nu a fost aplicată ştampila colaboratorului vamal este inspectorul Stratulat Sergiu, fapt corect apreciat şi de instanţa de fond. Astfel, nu-i putea fi imputată abaterea disciplinară lui Goncear Victor. Referitor la ordinul nr. 531-p din 16 mai 2012 al Serviciului Vamal privind aplicarea sancţiunii disciplinare eliberarea din serviciu în organul vamal, instanţa de recurs relevă, la fel, încălcarea prevederilor art. 209 Codul muncii - termenul aplicării sancţiunii disciplinare, fapt corect constatat şi de prima instanţa.

Materialele cauzei atestă că prin încheierea din 02 mai 2012, adoptată în baza anchetei de serviciu nr. 691 din 03 martie 2012, referitor al acţiunile colaboratorilor postului vamal Kriva - Mămăligă în cazul trecerii peste frontiera vamală a unităţii de transport cu număr de înmatriculare ED BC 641, s-a propus de a-i aplica sancţiunea disciplinară sub formă de eliberarea din serviciu, lui Goncear Victor - inspectorul principal al Biroului Vamal Briceni (Vol.I, f.d.142-144). Conform ordinului nr. 531-p din 16 mai 2012 a Serviciului Vamal i-а fost aplicată lui Goncear Victor sancţiunea disciplinară sub formă de eliberare din serviciu în organul vamal (Vol.I, f.d. 8-9).

Din materialele cauzei rezultă că pretinsa abatere disciplinară a fost adusă la cunoştinţa Directorului General al Serviciului Vamal, printr-un raport semnat de şeful Direcţiei Securitate Internă a Serviciului Vamal, înregistrat în cancelaria Serviciului Vamal la data de 03 martie 2012 (Vol.I, f.d 147). Reclamantul Goncear Victor a dat explicaţii la data de 03 martie 2012. Prin raportul datat cu 02 aprilie 2012, Şeful Secţiei investigaţii interne solicită prelungirea termenului de examinare cu 30 de zile pe motiv că reclamantul se află în concediu (Vol.I, f.d.146). Este de menţionat că acest raport nu este vizat de adresat.

Instanţa de recurs precizează că argumentul expus în raport precum că Goncear Victor se află în concediu, nu corespunde realităţii, deoarece conform ordinului nr. 74 - p din 22 martie 2012 rezultă că reclamantului Goncear Victor i s-a acordat concediu neplătit în număr de 13 zile calendaristice începând cu 04 aprilie pînă la 16 aprilie 2012, cu ieşirea la serviciu-17 aprilie 2012 (Vol.II, f.d 40). Pornind de la faptul că ordinul de sancţionare cu eliberarea din serviciu, a fost emis la 16 mai 2012, astfel, termenul de aplicare a sancţiunii este depăşit cu două luni, prin ce se atestă încălcarea prevederilor art. 209 Codul muncii.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că faptului comiterii presupusei abateri disciplinare de către reclamantul Goncear Victor, a avut loc la data de 24 februarie 2012, iar la 28 februarie 2012 a fost constituită comisia de anchetă de serviciu nr. 625, iar Goncear Victor a data explicaţii la 03 martie 2012, de cînd şi începe să curgă termenul pentru aplicarea sancţiunii disciplinare pentru încălcarea disciplinei muncii. Astfel, termenul de o lună pentru aplicarea sancţiunii disciplinare se calculează din ziua constatării abaterii , aceasta considerându-se ziua în care despre abatere a aflat conducătorul unităţii sau o altă persoană , căreia conform serviciului îi este subordonat salariatul indiferent de faptul că această persoană, în conformitate cu legislația, are sau nu dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare, fapt enunţat şi supra.

6 La speţă, termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare lui Goncear Victor a început să curgă la 02 martie 2012, data constatării abaterii disciplinare şi respectiv a expirat la 02 aprilie 2012. Respectiv ordinul nr. 531-p al Serviciului Vamal al RM de aplicare a sancţiunii disciplinare lui Goncear Victor sub formă eliberării din serviciu din organul vamal, a fost emis la 16 mai 2012 şi adus la cunoştinţă persoanei vizate la 16 mai 2012, ceea ce denotă că sancţiunea disciplinară a fost aplicată după expirarea termenului de o lună stipulat de norma de drept material, fapt corect apreciat şi de prima instanţă. Prin urmare, Colegiul consideră eronată concluzia instanţei de apel referitor la faptul aplicării în termenul legal al sancţiunii disciplinare în baza ordinului nr. 531- p din 16 mai 2012 al Serviciului Vamal, deoarece prelungirea termenului a avut loc nu în legătură cu dispunerea investigaţiilor interne.

Conform raportului prelungirea termenului de 30 zile s-a solicitat în legătură cu aflarea lui Goncear Victor în concediu (Vol.I, f.d.146). Mai mult de atît, acest raport nu este vizat şi nu atestă admiterea acestuia, prin ce se confirmă suplimentar aplicarea sancţiunii disciplinare în afara termenului legal. De asemenea, este de menționat că în ambele ordine de sancționare, contrar prevederilor art. 210 alin. (1) Codul muncii, Serviciul Vamal nu indică în textul ordinului termenul şi organul în care sancțiunea poate fi contestată. Conform art. 89 alin.(1) Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a instanţei de judecată.

Conform art. 90 Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. (2) Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.); c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. (3) Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.

În contextul celor menţionate, instanţa de recurs consideră corectă concluzia primei instanţe referitor la ilegalitatea concedierii reclamantului, temeinicia pretenţiilor acestuia în raport cu circumstanţele de fapt stabilite şi restabilirea în funcţie cu încasarea salariului pentru absenţă forţată de la lucru. Dar Colegiul constată ca fiind incorectă soluţia instanţei de fond privind perioada şi mărimea salariului încasat pentru lipsă forţată de la muncă. Conform art. 90 alin.(2) lit.a) Codul muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

Respectiv pîrîtul urmează a fi obligat la plata salariului pentru întreagă perioadă de absenţă de la serviciu şi nu doar pentru un an, după cum a dispus prima instanţă. 7 Conform înscrisurilor din materialele cauzei, s-a stabilit că salariul mediu lunar al reclamantului a constituit 3661,33 lei şi 124,53 lei per zi (Vol. I, f.d.237). Avînd în vedere cerinţele reclamantului şi perioada absenței de la lucru a reclamantului -17 mai 2012-04 februarie 2015, Colegiul consideră necesar a dispune încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului Goncear Victor a sumei de 123658,29 lei cu titlu de salariu neprimit pentru perioada absenței forțate de la serviciu. De asemenea, Colegiul reţine ca justificată şi concluzia primei instanțe referitor la încasarea prejudiciului moral în mărime de 10983,99 lei, în condițiile cînd a avut loc concedierea ilegală a reclamantului Goncear Victor.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 94 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. În conformitate cu art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Prin urmare, instanţa de fond corect a ajuns la concluzia încasării cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 4500 lei din contul Serviciului Vamal în beneficiul lui Victor Goncear, în condiţiile cînd acestea sunt confirmate şi prin bon de plată (Vol.II, f.d.42) şi constituie o sumă reală şi rezonabilă, rezultînd din complexitatea litigiului.

Cu referire la concluzia primei instanţe privind încasarea taxei de stat în mărime de 1647, 59 lei în beneficiul statului din contul Serviciului Vamal al RM, instanţa de recurs o consideră neîntemeiată, deoarece Serviciul Vamal prin lege este scutit de la plata taxei de stat. În conformitate cu art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă, cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporțional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

În acest sens, Colegiul reiterează şi prevederile art. 85 alin (1) lit. i) Cod de procedură civilă, de taxa de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc autoritățile publice centrale, organele centrale de specialitate ale administrației publice, Curtea de Conturi şi organele subordonate lor, finanţate de la bugetul de stat, precum şi autoritățile administrației publice locale – la înaintarea acțiunilor şi la contestarea hotărîrilor instanțelor judecătorești, inclusiv în cauzele examinate în procedură de contencios administrativ, indiferent de calitatea lor procesuală. Astfel, Colegiul constată că instanţa de fond a examinat pricina sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul juridic.

De asemenea, Colegiul reţine că în cadrul judecării pricinii, instanţa de judecată a creat participanților la proces, condiţii obiective şi echitabile, pentru exercitarea drepturilor şi obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părţilor 8 dreptului la un proces echitabil, garantat şi asigurat prin art.6 al Convenţiei Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În circumstanțele de fapt şi de drept menționate şi avînd în vedere faptul că Curtea de Apel Chişinău a interpretat eronat normele de drept material, apreciind greşit circumstanțele de fapt, iar hotărârea primei instanţe este parţial întemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei recurate integral şi casarea hotărîrii primei instanţe în partea încasării salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi încasării taxei de stat, cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte. În baza celor expuse, în conformitate art. art. 445 alin. (1) lit. b), 445 alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de avocatul Posturusu Nicolae, în interesele lui Goncear Victor.

Se casează integral decizia din 29 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi parţial hotărîrea din 04 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Goncear Victor împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă şi a prejudiciului moral, în partea încasării salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi încasării taxei de stat şi se pronunţă o nouă hotărîre în această parte, prin care: -se încasează de la Serviciul Vamal în beneficiul lui Goncear Victor salariul pentru absenţă forţată de la muncă, în mărime de 123658, 29 lei, pentru perioada de 17 mai 2012-04 februarie 2015. În rest hotărîrea din 04 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău se menţine.

Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 9