2ra-2241/15 — Declararea nulităţii testamentului

prima instanţă: M. Ulinici nr. 2ra-2241/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Nadejda Zubcu, reprezentată de avocatul Vladimir Valuţa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nadejdei Zubcu, reprezentată de avocatul Vladimir Valuţa împotriva lui Anton Tulbure şi Notarului privat Tudor Profiri cu privire la declararea nulităţii testamentului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Nadejda Zubcu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 27 octombrie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 02 august 2013, Nadejda Zubcu, reprezentată de avocatul Vladimir Valuţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anton Tulbure şi Notarului privat Tudor Profiri cu privire la declararea nulităţii testamentului.

În motivarea acţiunii a invocat că la 11 aprilie 2010, a decedat mama Feodora Tulbure, potrivit certificatului de deces seria DC-IV nr. 0790141 emis de OSC Nisporeni, cu ultimul domiciliu în or. Nisporeni, str-la G. Adam, 10. Susţine că în masa bunurilor succesorale rămasă după deces a fost inclusă: casa de locuit individuală, nr. cadastral 6001208075, situată în or. Nisporeni, str-la G. Adam, 10 cu suprafaţa totală de 58,4 m2, construcţia accesorie cu suprafaţa totală 4,9 m2, lotul de teren de pe lângă casă cu suprafaţa de 0,1472 ha. Afirmă că s-a adresat la notar pentru eliberarea certificatului de moştenitor legal, însă a primit refuz pe motiv că există un testament din 12 octombrie 1999, prin care defuncta a testat toată averea sa pârâtului.

Consideră că testamentul în cauză urmează a fi declarat nul, întrucât a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale şi anume, nu a fost semnat de testatoarea 1 Feodora Tulbure, dar de o altă persoană, iar semnătura testatorului este ilizibilă şi constă din câteva linii verticale, ce nu alcătuiesc vreo literă. Relatează că din anul 2008 până la deces, mama Feodora Tulbure a fost ţintuită la pat, iar ea a avut grijă de dânsa, o întreţinea cu produse alimentare, medicamente necesare, prelucra terenul aferent, a efectuat îmbunătăţiri substanţiale casei, fiindcă fratele Anton Tulbure se afla cu traiul în Republica Belarus. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 50, 575 Cod civil, în redacţia din anul 1964, art.166-167 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, declararea nulităţii testamentului nr. 1831 din 12 octombrie 1999, întocmit din numele testatorului Feodora Tulbure pe numele lui Anton Tulbure şi autentificat de notarul Tudor Profiri, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces.

Prin cererea de concretizare, Nadejda Zubcu a solicitat admiterea acesteia, repunerea în termen, declararea nulităţii testamentului nr. 1831 din 12 octombrie 1999 întocmit din numele testatorului Feodora Tulbure în beneficiul lui Anton Tulbure, declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal nr. 236 pe numele ei, declararea nulităţii certificatului de moştenitor testamentar nr. 237 pe numele lui Anton Tulbure, radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza certificatelor nr. 236 şi 237 din 08 februarie 2011, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1170 lei achitaţi pentru efectuarea expertizei judiciare şi a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în total suma de 6170 lei.

În motivarea acesteia a invocat că s-a adresat notarului pentru a depune declaraţie de acceptare a succesiunii, dar a aflat că există testament întocmit la 12 octombrie 1999 în favoarea pârâtului, Anton Tulbure, fratele ei. Afirmă că la acel moment, deşi i se părea straniu că mama nu a menţionat niciodată despre testament, mai ales fiind ţintuită la pat în ultimii doi ani de viaţă, s-a împăcat cu presupusa voinţa a mamei şi a contestat în instanţă numai certificatul de moştenitor testamentar, în partea ce tine de rezerva succesorală.

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 09 decembrie 2010 a fost anulat certificatul de moştenitor testamentar nr. 2851 din 20 septembrie 2010. Ca rezultat al hotărârii nominalizate, la 08 februarie 2011, Notarul Teodor Profire a eliberat certificatul de moştenitor legal nr. 236 pentru 1/4 din averea succesorală pe numele ei, Nadejda Zubco şi certificatul de moştenitor testamentar nr. 237 pentru 3/4 din averea succesorală pe numele lui Anton Tulbure. Prin urmare, a înregistrat dreptul de proprietate la OCT Nisporeni. Relatează că în luna aprilie anul 2013, a depistat legitimaţia de pensionar a mamei şi vizual semnătura ei părea că se diferenţiază de semnătura efectuată în testament.

Atunci au început sa-i apară dubii cu privire la autenticitatea semnăturii. Afirmă că a încercat să obţină informaţii de la notarul Teodor Profire, dar s-a constatat că nu exista nici un act adiţional semnării testamentului, nici nu s-a păstrat Registrul actelor notariale pentru anul 1999. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 27 octombrie 2014 a fost respinsă acţiunea. 2 Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Nadejda Zubcu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 iulie 2015, Nadejda Zubcu, reprezentată de avocatul Vladimir Valuţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că afirmaţiile instanţelor de judecată nu corespund materialelor dosarului. Menţionează că potrivit raportului de expertiză nr. 1203 din 01 iulie 2014, semnătura de la numele Feodora Tulbure din testamentul nr. 1831 din 12 octombrie 1999 este executată probabil de însăşi Feodora Tulbure. Afirmă că instanţa nu a luat în consideraţie declaraţiile martorului precum că Feodora Tulbure nu ştia să scrie şi să citească. Menţionează că testamentul a fost întocmit în grafia latină pe care Feodora Tulbure nu o cunoştea, fiind necărturară, notarul era obligat să-i explice că poate împuternici o altă persoană să semneze în prezenţa sa şi a persoanei care desfăşoară activitate notarială testamentul, cauza fiind arătată în girul de autentificare, prin urmare a fost încălcată Legea cu privire la notariat.

Remarcă că din raportul de expertiză nr. 1203 se constată că registrul notarului Teodor Profirii nu a fost transmis în gestiunea notarului public, deci testamentul autentificat de notar a fost întocmit în baza unei erori considerabile şi prin dol, Feodora Tulbure fiind dusă în eroare în privinţa actului juridic, deoarece nu a avut intenţie de a testa averea lui Anton Tulbure. Mai notează că instanţele judecătoreşti nu au dat nicio apreciere şi nu au pus în discuţie cererea suplimentară de chemare în judecată despre cheltuielile suportate în legătură cu îngrijirea mamei de către recurentă, care a fost ţintuită la pat, cheltuielile legate de înmormântare , cât şi pentru darea în locaţiune a casei de locuit situată în or.

Nisporeni, str. G. Adam, 10. La 16 iulie 2015, Nadejda Zubcu a declarat recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel. Susţine că prima instanţă, cât şi instanţa de apel au examinat pricina în lipsa notarului Tudor Profiri, care a oformat şi autentificat actul notarial contestat şi care a constituit obiectul litigiului. Consideră că era necesară nu doar participarea notarului Tudor Profiri în instanţele ierarhic inferioare, dar prezentarea originalului exemplarului notarial a testamentului oformat, bonurile de plată a taxei notariale, a taxei de stat, semnate de către testator şi registrul de evidenţă a actelor notariale oformate de acesta.

Afirmă că la examinarea capătului de cerere cu privire la declararea nulităţii testamentului nr. 1831 din 12 octombrie 1999, întocmit şi autentificat de notarul Tudor Profiri din numele testatorului Feodora Tulbure în beneficiul lui Anton Tulbure, urmau a fi aplicate normele Codului civil în redacţia din anul 1964, în 3 vigoare la data întocmirii şi autentificării actului notarial, lege, care însă nu au fost aplicate.

Remarcă că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au aplicat la soluţionarea litigiului şi normele Legii nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat, pe când urmau a fi aplicate cele în vigoare în anul 1999. Menţionează că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea pe care a aplicat-o la soluţionarea temeiurilor invocate în cererea de apel şi anume, art. 116 CPC şi art. 216, 218, 1469, 1473, 1474, 1517 Cod civil, în redacţia anului 2002. Consideră că şi în această privinţă, în parte, ar fi necesar de a aplica normele Codului civil, în redacţia anului 1964, care pentru contestarea testamentului din 12 octombrie 1999, nu conţinea careva termeni restrânşi de contestare, iar solicitarea repunerii în termen a pretenţiei menţionate, în atare situaţie este absolut întemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 11 mai 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 174), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din actele cauzei, la 02 august 2013, Nadejda Zubcu, reprezentată de avocatul Vladimir Valuţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anton Tulbure şi Notarului privat Tudor Profiri solicitând repunerea în termen, declararea nulităţii testamentului nr. 1831 din 12 octombrie 1999 întocmit din numele testatorului Feodora Tulbure în beneficiul lui Anton Tulbure, declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal nr. 236 pe numele ei, declararea nulităţii certificatului de moştenitor testamentar nr. 237 pe numele lui Anton Tulbure, radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza certificatelor nr. 236 şi 237 din 08 februarie 2011, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1170 lei achitaţi pentru efectuarea expertizei judiciare şi a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în total suma de 6170 lei.

4 Judecând pricina în cauză prima instanţă a respins acţiunea înaintată de Nadejda Zubcu, ca fiind nefondată, în acest sens reţinând prevederile art. 216, 218, 1469, 1473 Cod civil în vigoare din 12 iunie 2003. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Nadejda Zubcu, instanţa de apel a considerat că prima instanţă temeinic a stabilit circumstanţele cauzei şi legal a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea înaintată Nadejda Zubcu, la fel făcând referire la dispoziţiile art. 216, 218, 1469, 1473, 1474, 1517 Cod civil în vigoare din 12 iunie 2003. Instanţa de recurs constată, însă, că la o astfel de concluzie instanţele de judecată ierarhic inferioare au ajuns fără a da o rezolvare a cauzei pe baza temeiurilor de fapt invocate în acţiune în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare ce guvernează litigiul apărut.

Astfel, se va reţine că speţa supusă analizei are ca obiect anularea testamentului nr. 1831 din 12 octombrie 1999 întocmit din numele testatorului Feodora Tulbure în beneficiul lui Anton Tulbure. Astfel fiind, este incontestabil că situaţia juridică supusă judecării la caz a apărut în anul 1999, prin urmare, sub imperiul legii vechi - Codul civil în redacţia anului 1964. Aceste constatări conduc la concluzia că instanţele de judecată aveau obligaţia să examineze legalitatea şi temeinicia acţiunii înaintate, în raport cu prevederile Codul civil în redacţia anului 1964, în acest sens urmând să ţină cont de principiul neretroactivităţii legii.

La fel, instanţa de recurs remarcă că instanţele ierarhic inferioare, soluţionând prezenta cauză au făcut referire la normele Legii nr. 1453 din 08 noiembrie 2002 cu privire la notariat, în vigoare de la 21 februarie 2003, pe când în speţa dată urmau a fi aplicate dispoziţiile Legii cu privire la notariat nr. 1153 din 11 aprilie 1997, cu ulterioarele modificări din 29 iulie 1999. Or, conform art. 6 alin. (1) Cod civil (în vigoare din 12 iunie 2003), legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

Mai mult că şi alin. (2) al normei enunţate, care prevede că legea nouă este aplicabilă doar situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare, nu este aplicabil cauzei, nefiind în prezenţa unei situaţii în curs de realizare.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile normei susmenţionate, instanţa de recurs constată că instanţele de judecată, la soluţionarea pricinii cu care au fost investite, nu au ţinut cont de condiţia necesară pentru constatarea naturii acţiunii şi soluţionarea ei prin prisma legislaţiei relevantă cazului, dar au adoptat soluţia reţinând inclusiv şi prevederile Codului civil în vigoare din 12 iunie 2003. În contextul celor expuse este cert că examinarea prezentei cauze a avut loc cu încălcarea normelor de drept material, fapt ce impune admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în 5 instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Nadejda Zubcu, reprezentată de avocatul Vladimir Valuţa. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nadejdei Zubcu, reprezentată de avocatul Vladimir Valuţa împotriva lui Anton Tulbure şi Notarului privat Tudor Profiri cu privire la declararea nulităţii testamentului, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu 6