2ra-2729/15 — Protecția drepturilor consumatorilor

Dosarul nr. 2ra-2729/15 Prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (jud: M. Ţurcan) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Traciuc, Iu. Cotruţă, A. Şpac) ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Preşedintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Malancea Eduard împotriva deciziei din 12 februarie 2015 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Malancea Eduard împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6, intervenient accesoriu ÎM ”Infocom” privind încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi a penalităților de întîrziere, c o n s t a t ă : La data de 06.11.2013 Malancea Eduard s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 (în continuare ÎMGFL nr. 6), intervenient accesoriu ÎM ”Infocom” privind încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi a penalităților de întîrziere.

În motivarea acţiunii s-a invocat că din 23 martie 2009 reclamantul locuiește împreună cu familia sa în apartamentul nr. 11, situat pe bd. Cuza-Vodă 7/1, mun. Chişinău. Apartamentul dat îl închiriază de la Zabun Lidia, fapt confirmat prin contractul de locațiune din data de 23.03.2009. Conform contractului de locațiune, reclamantul este obligat să achite lunar serviciile comunale conform facturilor prezentate de prestatorii respectivi. Menționează reclamantul că în factura nr. 113230863 pe luna august a anului 2013, pentru serviciile de livrare a apei potabile şi managere (calde), indiciile la contoarele de evidentă a livrării apei reci atestau - 2142 m3 şi a apei calde atestau - 525 m3. Afirmă că în factura menționată supra, în rubrica pentru indiciile contorului, la momentul completării reclamantul a indicat datele apei reci - 2150 m3 şi respectiv, a apei calde - 525 m3, adică consumul pentru luna septembrie a constituit 8 m3 la apă rece şi 0 m3 la apă caldă.

Însă, necătînd la faptul dat, în factura nr. 113749036 pe luna septembrie a anului 2013, a fost indicat precum că s-a consumat apă rece - 12,50 m3 şi apă caldă - 3 m3, la tariful de 9,19 lei pentru un m3, adică s-a calculat în plus 4,50 m3 de apă rece ce constituie 41,35 lei şi 3 m3 de apă caldă ce constituie 27,57 lei. Relevă reclamantul că în factura nr. 113749037 pe luna septembrie a anului 2013 pentru serviciile de energie termică (apă caldă) s-a calculat suma de 89,79 lei, adică pentru acei 3 m3 de apă caldă care au fost folosite. Declară reclamantul că verificînd ordinele de încasare a numerarului anterioare pentru serviciile de prestare a apei şi a energiei termice, a stabilit că situația dată persistă încă din luna martie a anului 2012, care conform datelor contoarelor apometrice se adăuga nejustificat cîte 4,5 m3 apă rece şi 3 m 3 apă caldă.

Precizează că efectuînd calculele a stabilit că din luna martie pînă în luna octombrie a anului 2013 s-au calculat în plus pentru apă rece 90 m3 la tariful de 9,19 lei m3, ce constituie suma de 827.1 lei şi pentru apă caldă 60 m3 la tariful de 9,19 lei per m3, ce constituie suma de 551,4 lei, iar pentru energia termică pentru încălzirea a 60 m de apă caldă la tariful de 29,93 lei per m3, ce constituie suma de 1795,8 lei. Astfel, în total a fost calculat nejustificat suma de 3174,3 lei. Invocă că pentru a clarifica cazul, s-a adresat angajaților ÎMGFL nr. 6, care i-а comunicat că conform bazei de date din 2012 contoarele apometrice sunt expirate şi de aceea s-au calculat serviciile nu conform datelor contoarelor, dar conform normelor stabilite.

Consideră reclamantul că lipsa informației în baza de date privind verificarea apometrelor se datorează exclusiv neglijenței din partea angajaților ÎMGFL nr. 6, pe motiv că la 15.09.2009 a primit o prescripție de la ÎMGFL nr. 6 privind necesitatea verificării metrologice de stat a contoarelor de apă, iar în scopul îndeplinirii prescripției menționate, contoarele de apă rece şi caldă au fost desigilate de către angajații ÎMGFL nr. 6, apoi au fost transmise prin intermediul organizației specializate pentru verificarea metrologică.

Ulterior, a primit contoarele respective, care au fost însoțite cu buletinele de verificare metrologică nr. 54047 şi nr. 54048 eliberate la data de 09 octombrie 2009 şi valabile pînă la 09 octombrie 2014. După recepționarea acestora, reclamantul a solicitat ÎMGFL nr. 6 de a le instala şi sigila, la ce a primit răspuns că este necesar să prezente întreprinderii copiile buletinelor de verificare metrologică a contoarelor şi să achite o taxă pentru serviciile de sigilare a contoarelor după verificare. Susţine reclamantul că la 16.10.2009 s-a prezentat la sediul ÎMGFL nr.6, a prezentat copiile buletinelor de verificare metrologică a contoarelor şi a achitat sigilarea apometrelor. Totodată, la 23.10.2013 reclamantul a înaintat în adresa ÎMGFL nr.6 o reclamație privind restituirea sumelor bănești percepute ilegal în rezultatul calculării eronate a facturilor de plată pentru apă şi energia termică, însă răspuns la această solicitare nu a primit.

Solicită reclamantul încasarea din contul ÎMGFL nr. 6 în beneficiul său a sumei bănești în mărime de 3174,30 lei sau eventual obligarea recalculării sumei respective în contul personal pentru serviciul de aprovizionare cu apă potabilă şi apă caldă, precum şi a serviciului de prestare a energiei tehnice pentru apa caldă; a sumei băneşti rezultate din calcularea a 158,70 lei/zi, începînd din data de 06 noiembrie 2013 pînă la adoptarea hotărîrii cu titlul de penalitate, calculată în baza art. 27 alin (1) din Legea privind protecția consumatorilor; a sumei băneşti în mărime de 15000 lei cu titlul de prejudiciu moral.

La data de 31.01.2014, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitînd încasarea prejudiciului material în sumă de 1843,05 lei, ce rezultă din următorul calcul: 61,5105 m3 apă potabilă la tariful de 9,19 lei/m3 - 565,28 lei, 32,6628 m3 apă menajeră la tariful de 9,19 lei/m3 - 300,17 lei, energia termică pentru încălzirea a 32,6628 m3 de apă menajeră la tariful de 29,93 lei/m3 - 977,6 lei; a penalității în mărime de 92,15 lei/zi, începînd din data de 06 noiembrie 2 2013 pînă la data adoptării hotărârii judecătorești şi a prejudiciului moral în mărime de 15000 lei. Prin hotărîrea din 19 mai 2014 a judecătoriei Botanica mun. Chișinău s-a respins acțiunea înaintată de Malancea Eduard.

Prin decizia din 12 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelului depus de Malancea Eduard şi s-a menținut hotărîrea primei instanțe. La data de 10 septembrie 2015 Malancea Eduard a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de judecată cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel, judecînd prezenta cauză, a interpretat eronat normele de drept material şi de drept procedural, pronunţînd o decizie ilegală, neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. Conform art. 434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Conform materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost pronunțată la data 12 februarie 2015 şi expediată în adresa participanților la proces la data de 09 iulie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d. 130), iar recursul a fost declarat la data de 10 septembrie 2015, adică în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Malancea Eduard, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Malancea Eduard, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel şi nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are 3 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Malancea Eduard, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Malancea Eduard împotriva deciziei din 12 februarie 2015 a Curţii de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecători: Petru Moraru Oleg Sternioală 4