2rc-762/15 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2rc-762/15 Prima instanţă: Judecătoria Botanica mun. Chișinău (jud. Sv. Garştea-Bria) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Ciugureanu, B. Bîrcă, E. Clim) DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de SC „Şalim&Co” SRL împotriva încheierilor din 15 aprilie 2015 şi 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Banca Socială” SA împotriva SC „Şalim&Co” SRL, “Transfiber Grup” SRL, SC “Finansoft” SRL cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La 15 iulie 2014, BC „Banca Socială” SA a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva SC „Şalim&Co” SRL, “Transfiber Grup” SRL, SC “Finansoft” SRL solicitînd iniţial încasarea în mod solidar din contul SC „Şalim&Co” SRL, “Transfiber Grup” SRL, SC “Finansoft” SRL a datoriei în sumă de 8145348 lei şi 50000 lei.

În motivarea acţiunii, s-a invocat că BC „Banca Socială” SA, în baza contractului de credit nr. 271/2009 din 12 decembrie 2009, a acordat SC „Şalim&Co” SRL credit în sumă de 28570000 lei, cu scadenţa finală la 12 decembrie 2019, cu acordurile adiţionale ulterioare. Susţine că, rambursarea creditului a fost asigurată prin:- Fidejusiunea persoanei juridice SC “Finansoft” SRL, IDNO 100660025509, conform contractului de fidejusiune f/nr. din 03 iulie 2013, prin care şi-a asumat obligaţia de a duce răspundere solidară cu debitorul faţă de BC „Banca Socială” SA; - Fidejusiunea persoanei juridice “Transfiber Grup” SRL, IDNO 1008600046959, conform contractului de fidejusiune f/nr.

din 18 ianuarie 2013 prin care şi-a asumat obligaţia de a duce răspundere solidară cu debitorul faţă de BC „Banca Socială” SA; - Gajarea bunurilor mobile - marfă pentru copii - jucării în asortiment, ardezie, proprietatea debitorului SC „Şalim&Co” SRL, conform contractului de gaj nr.109 din 21 februarie 2012, înregistrat în Registrul gajului bunurilor mobile la 01 martie 2012 cu nr. 173374. Menţionează că, SC „Şalim&Co” SRL nu a respectat prevederile contractului de credit privind rambursarea în termen a creditului şi a dobînzilor calculate. La data de 27 mai 2014 a expediat pîrîţilor pretenţie, solicitîndu-se achitarea 1 benevolă a datoriei în termen de 20 zile, care a rămas fără răspuns şi fără executare.

Relatează că, la data 07 iulie 2014 datoria aferentă contractului de credit nr. 271/2009 din 12 decembrie 2009 constituie 8145348 lei, care este formată din: 7500000 lei –suma creditului nerambursat, 636772 lei – suma dobînzii calculate şi neachitate, 8 576 lei – suma penalităţii. La data de 07 noiembrie 2014, Victor Popov, reprezentantul reclamantului BC „Banca Socială” SA a depus cerere privind modificarea pretenţiilor prin majorarea cuantumului pînă la 8339621 lei, motivînd că în baza calculului din 06 noiembrie 2014, datoria constituie suma de 8339621 lei, formată din: 7 500 000 lei-datoria la credit, 830836 lei- suma dobînzii, 8785 lei- suma penalităţii pentru neachitarea dobînzii în termen.

Prin hotărîrea din 02 februarie 2015 a judecătoriei Botanica, mun.Chişinău s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de BC “Banca Socială” SA şi s-a încasat în mod solidar din contul SC „Şalim&Co” SRL, “Transfiber Grup” SRL, SC “Finansoft” SRL în beneficiul BC „Banca Socială” SA a datoriei în mărime de 8389621 lei, formată din: 7500000 lei-datoria la credit, 830836 lei-dobînda, 8785 lei- penalitatea şi s-a încasat taxa de stat în mărime de 50000 lei. Prin încheierea din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins cererea SC „Şalim&Co” SRL de amînare a plăţii taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de SC „Şalim&Co” SRL şi i s-a oferit termen pînă la data de 03 iunie 2015 ora 11:00 pentru prezentarea dovezii plăţii taxei de stat.

Prin încheierea din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a corectat eroarea admisă în încheierea din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău referitor la suma taxei de stat, indicîndu-se „necesitatea prezentării dovezii achitării taxei de stat în mărime de 37500, 00 lei” în loc de „…168750, 00 lei”. La 20 august 2015, SC „Şalim&Co” SRL a declarat recurs împotriva încheierilor din 15 aprilie 2015 şi 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi decizii de amînare a plăţii taxei de stat la depunerea cererii de apel împotriva hotărîrii din 02 februarie 2015 a judecătoriei Botanica, mun.Chişinău. În motivarea recursului s-a invocat că nu este de acord cu încheierea din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chisinau, deoarece faptul că nu a prezentat careva probe pertinente şi concludente cu privire la imposibilitatea achitarii taxei de stat nu corespunde circumstanţelor cauzei.

Menţionează că, situaţia materială este dificilă şi se află în imposibilitate de a achita taxa de stat la depunerea cererii de apel, fapt ce se datorează în mare parte sechestrului aplicat pe conturile bancare în suma de 44975.000 lei prin încheierile din 07 decembrie 2012 a judecătoriei Botanica, mun.Chişinău şi a executorului judecătoresc nr.0556-461/12 din 14 decembrie 2012, probe ce, în opinia sa, combat constatările instantei de apel. Susţine că, instanta de apel greşit a indicat suma de 168750 lei pentru achitarea taxei la depunerea apelului conform încheierii din 15 aprilie 2015, ultima fiind expediata la 27 aprilie 2015 conform cotorului postal şi recepţionată la 29 aprilie 2015. Afirmă că, prin cererea de corectare a erorilor de calcul, a solicitat modificarea sumei taxei de stat cu suma de 37500 lei cu stabilirea unui nou termen de achitare acesteia, cu amînarea plăţii taxei de stat solicitate initial la depunerea apelului.

2 Consideră că, instanta de apel greşit a adoptat încheierea la data de 22 aprilie 2015, deoarece aceasta nu putea fi adoptată în condiţiile expuse. Notează că, încheierea din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău a fost expediata în adresa sa la 05 august 2015 şi receptionată la 07 august 2015, iar din continutul acesteia rezultă că nu a fost stabilit alt termen de achitare a taxei sau nu s-a dispus amînarea acesteia. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul în partea contestării încheierii din 15 aprilie 2015 ca fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestuia şi va respinge ca fiind neîntemeiat recursul în partea contestării încheierii din 22 aprilie 2015, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 426 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2015 s-a respins cererea SC „Şalim&Co” SRL de amînare a plăţii taxei de stat la depunerea cererii de apel şi nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SC „Şalim&Co” SRL împotriva hotărîrii din 02 februarie 2015 a judecătoriei Botanica, mun.Chişinău, acordîndu-i termen pînă la 03 iunie 2015 ora 11:00 pentru prezentarea dovezii plăţii taxei de stat (f.d.93-94). Încheierea din 15 aprilie 2015 a fost expediată SC „Şalim&Co” SRL la 27 aprilie 2015 şi recepţionată la 30 aprilie 2015, conform avizului de recepţie (f.d.98). Totodată, Colegiul reţine că SC „Şalim&Co” SRL a declarat recurs la data de 20 august 2015, inclusiv contestînd atît încheierea din 15 aprilie 2015, cît şi cea din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău.

Prin prisma prevederilor art.425 Cod de procedură civilă în coraborare cu art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, Colegiul reiterează că termenul de atac al încheierii din 15 aprilie 2015 începe să curgă la data de 16 aprilie 2015 sau respectiv de la data cînd i-a devenit cunoscută, la caz, 30 aprilie 2015 (f.d.98). Mai mult de atît, recursul conform Secţiunii 1 a capitolului XXXVIII Cod de procedură civilă se depune la instanţa a cărei încheiere se atacă. Intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părţile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunţării încheierii sau primirii încheierii integrale. Acest termen poate fi restabilit printr-o încheiere, dacă persoanele îndreptăţite solicită acest lucru şi prezintă probe veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen.

Din oficiu termenul nu poate fi restabilit. Astfel, instanța de recurs reiterează că în cererea de recurs depusă la 20 august 2015, SC „Şalim&Co” SRL nu a motivat omiterea termenului de declarare a recursului împotriva încheierii din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău. 3 În această ordine de idei, Colegiul relevă şi prevederile art.6 CEDO, conform cărora accesul liber la justiție implică și obligații din partea justițiabilului. Astfel, SC „Şalim&Co” SRL urma să se folosească de drepturile sale cu bună credință, iar în cazul în care nu a fost de acord cu soluția emisă de instanţa de apel, să își exercite dreptul la calea de atac conform prevederilor legale. Folosirea de drepturile procedurale cu bună credință se impune şi prin prisma legislației naționale, în conformitate cu prevederile art. 56 alin.(3) şi art.61 Cod de procedură civilă.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurentul, fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs împotriva încheierii din 15 aprilie 2015 în afara termenului legal, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SC „Şalim&Co” SRL împotriva încheierii din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, ca fiind depus cu omiterea termenului legal. Totodată, recursul declarat de SC „Şalim&Co” SRL împotriva încheierii din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău de corectare a erorii de calcul admise în încheierea din 15 aprilie 2015, instanţa de recurs îl consideră neîntemeiat şi pasibil de a fi respins.

Materialele cauzei atestă că încheierea din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău de corectare a erorii a fost recepţionată de SC „Şalim&Co” SRL la 17 august 2015 (f.d.107). Avînd ca reper data de 17 august 2015, Colegiul consideră că recursul declarat la data de 20 august 2015 de recurentul SC „Şalim&Co” SRL împotriva încheierii din 22 aprilie 2015, a fost în termen. Prin încheierea din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a corectat eroarea de calcul admisă referitor la cuantumul taxei de stat ce urmează a fi achitată la depunerea cererii de apel, în conformitate cu art. 364 alin.(1) Cod de procedură civilă, şi s-a indicat „…se comunică apelantului SC „Şalim&Co” SRL despre necesitatea prezentării dovezii achitării taxei de stat în mărime de 37500, 00 lei”, deoarece în încheierea din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a indicat greşit suma de 168750,00 lei (f.d.96-97).

Raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procesual menționate, Colegiul constată că instanța de apel corect a adoptat încheierea de corectare a erorii de calcul. În conformitate cu art. 249 alin.(2) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să corecteze greşelile sau omisiunile din hotărîre privitor la nume, calitate procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente. Astfel, Colegiul reţine că încheierea din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău a fost adoptată în conformitate cu art. 249 Cod de procedură civilă şi nu reprezintă decît un act judecătoresc prin care s-a corectat eroarea de calcul admisă în încheierea instanţei de apel din 15 aprilie 2015 referitor la cuantumul taxei de stat ce urma a fi achitată la examinarea pricinii în ordine de apel.

Instanţa de recurs consideră nefondat argumentul recurentului referitor la stabilirea unui nou termen de achitare a taxei de stat conform încheierii din 22 aprilie 2015, deoarece instanţa de apel la corectarea erorii de calcul admise în încheierea din 15 aprilie 2015 nu era în drept de a stabili un nou termen pentru plata taxei de stat, în condiţiile cînd apelantul prin lege la depunerea cererii de apel este obligat la plata taxei 4 de stat sau, după caz, prezentarea probelor relevante ce atestă situaţia grea materială a persoanei juridice, ce ar permite instanţei de apel de a amîna sau eşalona plata taxei de stat. La caz, Colegiul reiterează că prin încheierea din 15 aprilie 2015, instanţa de apel i-a oferit apelantului SC „Şalim&Co” SRL termen suplimentar pentru plata taxei de stat, în condiţiile cînd acesta era obligat în conformitate cu art. 364 alin.(1) Cod de procedură civilă la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel.

Or, în conformitate cu prevederile art. 56 alin.(3) şi art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Colegiul precizează că circumstanţele expuse de recurent în recursul declarat nu pot fi acceptate de către instanţa de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat, în condiţiile cînd instanţa de apel, în soluţia sa, s-a conformat prevederilor legale.

Prin urmare, instanţa de recurs relevă că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere și obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen. Din considerentele enunţate şi având în vedere faptul că încheierea din 22 aprilie 2015 este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent nu sunt justificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul împotriva încheierii instanței de apel din 22 aprilie 2015, cu menţinerea acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge ca fiind tardiv recursul declarat de SC „Şalim&Co” SRL în partea contestării încheierii din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău. Se respinge ca neîntemeiat recursul declarat de SC „Şalim&Co” SRL în partea contestării încheierii din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău. Se mențin încheierile din 15 aprilie 2015 şi 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Banca Socială” SA împotriva SC „Şalim&Co” SRL, “Transfiber Grup” SRL, SC “Finansoft” SRL cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecători: Petru Moraru Oleg Sternioală 5