3ra-1499/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Parfeni nr. 3ra-1499/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Ciobanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Ciobanu împotriva Societăţii pe Acţiuni „Piscicultorul” cu privire la anularea certificatului de înregistrare şi adeverinţei de privatizare împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 prin care a fost respins apelul depus de Ion Ciobanu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 19 mai 2015, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 16 iulie 2012, Ion Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Piscicultorul” cu privire la anularea certificatului de înregistrare şi adeverinţei de privatizare.

În motivarea acţiunii a invocat că în temeiul a două dispoziţii de transmitere executate de Registrul independent „Registru Corect” SA din 26 aprilie 2012, dânsul a devenit deţinătorul a 540 de acţiuni nominale cu o valoare a câte 10 lei fiecare, cu costul total 5400 lei. Ca urmare a faptului consumat, a stabilit că de fapt, valoarea acţiunilor dobândite de el pentru suma de 5400 lei la moment valorează mult mai puţin din cauza că factorii de decizie ai comisiei de privatizare şi ai comitetului de conducere al SA „Piscicultorul” au efectuat înregistrare şi privatizare a SA „Piscicultorul” cu abateri de la legislaţia în vigoare.

Susţine că la momentul înregistrării de stat a SA „Piscicultorul” la 19 februarie 1996, conform art. 23 alin (2) din Legea cu privire la societăţile pe acţiuni, pentru înregistrarea societăţii trebuie să fie prezentate următoarele documente, în afara documentelor prevăzute de acest articol şi anume, copia legalizată a contractului constitutiv, a statutului şi a procesului - verbal al adunării constituante.

1 Menţionează că Camera Înregistrării de Stat din Ungheni a comis o eroare gravă, deoarece a admis înregistrarea de stat a SA „Piscicultorul” în lipsa procesului - verbal al adunării constituante şi doar în temeiul statutului şi declaraţiei de constituire nelegalizate notarial, procesul - verbal al adunării constituante al SA „Piscicultorul” a fost substituit de persoanele-membre ai comitetului de conducere al SA „Piscicultorul” cu ordinul nr. 58 din 13 septembrie 1995. Astfel, la înregistrarea de stat a SA „Piscicultorul” au fost încălcate normele prevăzute de art. 23 al Legii cu privire la societăţile pe acţiuni, iar adeverinţa din 30 iunie 2000 nu corespunde stării reale cu privire la valoarea capitalului statutar al SA „Piscicultorul”.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) Legea cu privire la societăţile pe acţiuni. Solicită admiterea acţiunii, declararea nulităţii adeverinţei de privatizare din 30 iunie 2000 şi a certificatului de înregistrare a întreprinderii nr. 155023259 din 19 februarie 1996 a SA „Piscicultorul”. Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 27 iunie 2013 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului, acţionarul SA „Piscicultorul”, Mihail Filimon în acţiunea civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Ciobanu împotriva SA „Piscicultorul” cu privire la contestarea actului administrativ.

La 29 decembrie 2014, Ion Ciobanu a depus cerere suplimentară de chemare în judecată împotriva SA „Piscicultorul” şi Camerei Întreprinderii de Stat, prin care a solicitat declararea nulităţii hotărârii de înregistrare de stat a SA „Piscicultorul” din 19 februarie 1996 numărul înregistrării de stat 155023259, certificatului de înregistrare numărul de identitate 1003609001626 eliberat de CÎS la 05 ianuarie 2005, precum şi anularea adeverinţei de privatizare din 30 iunie 2000, fără număr, emisă de directorul Agenţiei de Privatizare Ungheni.

În motivarea cererii a invocat că Ministerului Justiţiei al RM a menţionat că Oficiul Camerei Înregistrării de Stat a înregistrat SA „Piscicultorul” în lipsa procesului - verbal al adunării constituante, deoarece la înregistrarea societăţii în cauză a fost prezentată hotărârea de constituire, materializată prin Ordinul Ministerului Privatizării şi administrării Proprietăţii de Stat - Agenţia Teritorială nr. 58 din 13 septembrie 1995, pe care reclamantul o consideră emisă ilegal.

Afirmă că reieșind din confirmarea Oficiului Teritorial al Camerei Înregistrării de Stat din 30 martie 2012, hotărârea înregistrării de stat din 19 noiembrie 1996 a fost emisă în lipsa procesului - verbal al adunării de constituire a SA „Piscicultorul”, deoarece Comitetul de conducere al SA „Piscicultorul”, care a înregistrat societatea la CÎS, nu a comunicat registratorului despre faptul că la momentul înregistrării de stat 67,5 % din capitalul statutar al SA „Piscicultorul” a fost deja privatizat în anul 1995. Menţionează că de către comitetul de conducere al SA „Piscicultorul” au fost neglijate condiţiile şi modul de convocare a adunării constituante prevăzute de art. 21din Legea cu privire la societăţile pe acțiuni.

2 Susţine că în actele de constituire a SA „Piscicultorul”, declaraţia de constituire a SA „Piscicultorul” din 13 septembrie 1995, statutul SA „Piscicultorul” din 13 septembrie 1995, Ordinul nr. 58 din 13 septembrie 1995 cu privire la fondarea SA „Piscicultorul” în rubrica cu privire la capitalul statuar este menţionat precum că proprietar al capitalului statuar în valoare de 797960 lei a SA „Piscicultorul”, în întregime este statul, fapt care nu corespunde adevărului, deoarece prin scrisoarea nr. 06.05.1133 din 05 octombrie 2009 a Agenţiei Proprietăţii Publice se confirmă că 15959 acţiuni (20 % au fost vândute colectivului de muncă), din Actul de transmitere din 01 noiembrie 1995 de către Comisia de privatizare a bunurilor pentru acţiuni, se constată că privatizarea a 20 % către colectivul de muncă a avut loc în luna octombrie anul 1995. Mai notează că 38061 acţiuni, adică 47,5 % au fost înstrăinate la licitaţia republicană nr. 15 în perioada 01-30 noiembrie 1995. Remarcă că la momentul înregistrării de stat a SA „Piscicultorul”, la 19 februarie 1996, proprietatea statului în capitalul statutar al societăţii constituia doar 32,5 %, deoarece conform scrisorii Agenţiei Proprietăţii Publice, 67,5 % din capitalul statuar a fost înstrăinat în anul 1995,

adică până la înregistrarea societăţii la 19 februarie 1996 şi a acţiunilor la 21 martie 1996. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 19 mai 2015 a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. A fost încasat de la Ion Ciobanu în beneficiul SA „Piscicultorul” cheltuielile judiciare în sumă de 5000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 a fost respins apelul depus de Ion Ciobanu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 septembrie 2015, Ion Ciobanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că documentele prezentate la înregistrarea de stat a SA „Piscicultorul” nu puteau servi temei pentru emiterea hotărârii şi înregistrării de stat, deoarece aceste acte au pierdut valabilitatea la momentul când au fost înstrăinate 67,2 % din capitalul statutar, care constituiau după înstrăinare 67,2 % proprietate privată a acţionarilor şi nicidecum proprietate a statului. Menţionează că faptul înstrăinării, adică a privatizării a 67,2 % de acţiuni este confirmat prin scrisorile nr. 06.05.418 din 20 martie 2012 şi nr. 06.05.1133 din 05 octombrie 2009 a Agenţiei Proprietăţii publice.

Remarcă că în cazul dat comitetul de conducere al SA „Piscicultorul” nu a modificat actele de constituire, în conformitate cu legislaţia în care să fie arătat precum că 67,2 % din acţiuni sunt proprietatea acţionarilor şi 32,8 % sunt proprietate a statului, deoarece pentru înregistrare de stat ar fi fost necesar ca comitetul de conducere al întreprinderii să prezinte la înregistrare, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la societăţile pe acţiuni, procesul - verbal legalizat al adunării constituante. 3 Indică că la înregistrarea de stat însă, în locul procesului - verbal al adunării constituante a fost prezentat ordinul nr. 58 din 13 septembrie 1995 de fondare a societăţii emis de Agenţia de Privatizare Ungheni, în care este arătat că 100 % de acţiuni sunt proprietatea de stat.

Afirmă că în pct. 4 din Ordinul nr. 58 din 13 septembrie 1995 de fondare a societăţii, este prevăzut că comitetul de conducere va efectua până la 01 octombrie 1995 înregistrarea Societăţii pe Acţiuni şi înregistrarea acţiunilor până la 15 octombrie 1995. Prin urmare, menţionează recurentul că 67,2 % de acţiuni conform scrisorilor Agenţiei Proprietăţii Publice au fost înstrăinate până la înregistrarea de stat a societăţii şi însuşi până la înregistrarea de stat a acţiunilor, la 21 martie 1996. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ion Ciobanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 4 admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ion Ciobanu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ion Ciobanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ion Ciobanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5