3ra-1512/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1512/15 prima instanţă - A. Ciobanu, instanţa de apel –T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc, ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul de Poliţie Rîşcani al Inspectoratul General al Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mereuţă Ilona împotriva Inspectoratul de Poliţie Rîşcani, intervenient accesoriu Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 august 2015, prin care a fost admis apelul declarat Mereuţă Ilona, şi casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani din 10 martie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a pretenţiilor înaintate, c o n s t a t ă ; La 23 aprilie 2014, Mereuţă Ilona s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Inspectoratul de Poliţie Rîşcani prin care a solicitat recunoaşterea ilegalităţii refuzului Inspectoratul de Poliţie Rîşcani nr.2713 din 25 martie 2014 şi obligarea Inspectoratul de Poliţie Rîşcani la achitarea Ilonei Mereuţă a indemnizaţiei pentru concediul de maternitate cu o durată de 126 zile.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, din 03 decembrie 2009 se află în relaţii de căsătorie cu Mereuţă Andrei, care este colaborator al Inspectoratul de Poliţie r-nul Rîşcani şi activează în calitate de subofiţer. Susţine că în perioada relaţiei de căsătoriei în familia Mereuţă, la 02 decembrie 2012 s-a născut fiica Mereuţă Adelina, iar unicul întreţinător al familie este Mereuţă Andrei. Din acest motiv la 17 august 2013 s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate pentru o perioada de 126 zile.

Menţionează că potrivit legislaţiei în vigoare Inspectoratul de Poliţie Rîşcani trebuie să achite familiei Mereuţă indemnizaţie pentru concediul de maternitate deoarece ea în calitatea sa de soţie a lui Mereuţă Andrei, se află la întreţinerea 1 salariatului care are dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal şi beneficiază ce indemnizaţie de maternitate. Consideră că răspunsul Inspectoratul de Poliţie Rîşcani, prin care i s-a refuzat plata indemnizaţiei, este ilegal şi neîntemeiat. În cadrul judecării cauzei prin încheierea judecătoriei Rîşcani din 01 iulie 2014, a fost atras în proces Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 10 martie 2015 acţiunea înaintată de Mereuţă Ilona a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 august 2015, s-a admis apelul declarat de către Mereuţă Ilona. S-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani din 10 martie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea înaintată de către Mereuţă Ilona. S-a recunoscut ca ilegal refuzul Inspectoratul de Poliţie Rîşcani nr. 2713 din 25 mai 2014 şi s-a obligat Inspectoratul de Poliţie Rîşcani să achite din contul bugetului de stat indemnizaţia pentru concediul de maternitate pe durata de 126 zile, în beneficiul Ilonei Mereuţă.

La 24 septembrie 2015, recurentul Inspectoratul de Poliţie Rîşcani al Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Rîşcani din 10 martie 2015. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, la examinarea ei instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele cauzei şi a aplicat eronat normele de drept material. Eronat instanţa de apel a dedus faptul că anume Inspectoratul de Poliţie Rîşcani este organul care trebuie să achite, pentru că soţul reclamantei, Mereuţă Andrei la momentul producerii riscului asigurat era angajat a Ministerului Afacerilor Interne şi nici de cum a Inspectoratul de Poliţie r-nul Rîşcani, acestea fiind două persoane juridice diferite dispunînd de conturi trezoriale diferite.

Indică că instanţa de apel a elucidat şi a dat apreciere doar argumentelor expuse de către intimat, ignorînd poziţia Inspectoratul de Poliţie Rîşcani. A dat o apreciere eronată normei art. 37 alin.4) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statul poliţistului. Consideră că achitare indemnizaţiei pentru concediul de maternitate de către Inspectoratul de Poliţie Rîşcani este neîntemeiată deoarece la momentul producerii riscului asigurat, şotul intimatei cade sub incidenţa Legii nr.416-XII din 18 decembrie 1990, care a fost abrogată la 05 martie 2013. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. c) Cod de Procedură Civilă.

Prin referinţa depusă la 23 octombrie 2015 avocatul Valeriu Dumitru care acţionează în interesele Ilonei Mereuţă a indicat că recursul înaintat este neîntemeiat şi nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă deoarece legea materială a fost corect aplicată. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii 2 recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit avizului de recepţie (f.d.132) recurentul Inspectoratul de Poliţie r-nul Rîşcani al Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne a recepţionat decizia instanţei de apel, la 04 septembrie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 24 septembrie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Inspectoratul de Poliţie Rîşcani al Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Rîşcani al Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4