3ra-1452/15 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: D. Suşchevici nr. 3ra-1452/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iurie Parpauţ, reprezentat de avocatul Liuba Tcacenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Parpauţ împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Iurie Parpauţ şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 29 decembrie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 26 iunie 2015, Iurie Parpauţ a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 27 august 2011, dânsul a importat în RM, prin biroul vamal Leuşeni, un autovehicul pentru transportul mărfurilor de marca „Renault Megane”, fabricat în anul 2002, procurat din Franţa de la o companie poştală. Susţine că a trecut toate procedurile vamale, prezentând actele de provenienţă în original, unde era indicat că mijlocul de transport menţionat este autovehicul pentru transportul mărfurilor, a fost verificată identitatea mijlocului de transport şi achitate toate taxele vamale în acest sens.

Afirmă că anterior devamării, autovehiculul a fost supus unei expertize tehnice în rezultatul căreia a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 25 august 2011, prin care a fost stabilit că mijlocul de transport de marca „Renault Megane” cu numărul de caroserie VF1JAA50E27041467 importat din Franţa, tipul caroseriei universal, motorul dizel, masa totală de 2010 kg - conform clasificării internaţionale, caracteristicilor, funcţionalităţii şi destinaţiei, corespunde poziţiei 8704 - autovehicule pentru transportul mărfurilor.

Susţine că după devamare, în termenul stabilit, la 16 septembrie 2011, acest autovehicul a fost înmatriculat la Biroul de înmatriculare Tehnică, primind numere 1 de înmatriculare şi certificatul de înmatriculare nr. 110307476 din 07 octombrie 2011. Mai notează că a primit şi testarea tehnică pentru 1 an, deoarece, reieşind din particularitatea serviciului, el este nevoit să se afle anul împrejur peste hotarele RM, cu excepţia concediului, iar în anul 2013, dânsul nu s-a folosit de autovehiculul în cauză, ultimul fiind parcat în garajul părinţilor lui. La 22 mai 2014, tatăl reclamantului s-a apropiat de un centru de testare auto, dar i s-a refuzat efectuarea testării şi i s-a comunicat că ceva nu este în ordine cu certificatul de înmatriculare, deoarece este anulat, fără să-1 informeze în baza la ce a fost anulat.

Afirmă că la 01 iunie 2014, prezentându-se la BIT pentru a clarifica situaţia, tatălui recurentului i s-a comunicat că anularea certificatului de înmatriculare nr. l 10307476 din 07 octombrie 2011 a fost efectuată în baza unui ordin al Serviciului Vamal al RM. Menţionează că despre circumstanţele expuse, dânsul a fost informat de către tatăl său, la 01 iunie 2014 prin telefon, ulterior, a întocmit o cerere prealabilă către Serviciul Vamal al RM, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 387-0 din 19 decembrie 2011, a expediat-o în Moldova, ultima fiind înregistrată la Serviciul Vamal al RM sub numărul 10479, la 09 iunie 2014. Relatează că la 16 iunie 2014, prin poştă a primit răspuns la cererea prealabilă şi anume, scrisoarea nr. 28-11/8736 din 13 iunie 2014, prin care i s-a refuzat anularea ordinului contestat din motivul omiterii termenului de contestare, fără să i se solicite prezentarea oricăror acte suplimentare.

Afirmă că la importul autovehiculului a respectat cu stricteţe toate cerinţele legislaţiei în vigoare şi a colaboratorilor vamali, expunând mijlocul de transport unei expertize tehnice, prezentând actele de provenienţă în original şi achitând toate impozitele, inclusiv taxele vamale în acest sens. Consideră că scrisorile primite de la SRL „Continent” din 22 noiembrie 2011 şi SRL „DAAC - Autosport” din 07 noiembrie 2011 indicate în ordinul contestat nu pot fi motiv legal de anulare a adeverinţelor vamale şi în special, adeverinţa vamală nr. 0248438 din 27 august 2011. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 16 Legea contenciosului administrativ, art. 277, 278 CPC, art. 6 pct. 1 CEDO.

Solicită repunerea în termenul de contestare şi calcularea lui din 01 iunie 2014, ziua când a aflat prin intermediul telefonului, despre existenţa ordinului nr. 387-0 din 19 decembrie 2011, anularea ordinului Serviciului Vamal al RM nr. 387-0 din 19 decembrie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 decembrie 2014 a fost repus în termen Iurie Parpauţ la depunerea cererii împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la anularea ordinului nr. 387-0 din 19 decembrie 2011 şi respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2015 a fost respins apelul declarat de Iurie Parpauţ şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 02 septembrie 2015, Iurie Parpauţ, reprezentat de avocatul Liuba Tcacenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând 2 admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată sau casarea parţială a hotărârii primei instanţe şi casarea totală a deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel neîntemeiat a examinat apelul în lipsa lui sau a reprezentantului său, Liuba Tcacenco. Indică că despre şedinţa de judecată din 02 iulie 2015, dânsul nu a fost informat în nici un mod.

Relatează că anterior au fost numite două şedinţe, la 23 aprilie 2015 şi 28 mai 2015, la care avocatul Liuba Tcacenco s-a prezentat, însă ambele şedinţe de judecată au fost amânate, deoarece judecătorul lipsea de la serviciu în legătură cu buletinul de boală. Menţionează că la 28 mai 2015, când a fost amânată şedinţa, părţile nu au fost informate pentru ce dată va fi următoarea şedinţă, deoarece nu se cunoştea când judecătorul va reveni din concediul medical, fiind informaţi că vor fi citaţi adăugător. Consideră că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au emis o hotărâre motivată unde sunt expuse doar circumstanţele cauzei şi fără a motiva legal refuzul de a anula ordinul Serviciului Vamal al RM nr. 387-0 din 19 decembrie 2011. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Iurie Parpauţ, 3 reprezentat de avocatul Liuba Tcacenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că instanţa de apel a examinat apelul în lipsa lui sau a reprezentantului său, Liuba Tcacenco, fără a fi citaţi. Or, conform prevederilor art. 100 alin. (3) CPC, în cazul amânării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă.

Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amânată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei. Iar potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (41) CPC, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Având în susţinere prevederile legale menţionate, se constată recurentul Iurie Parpauţ nu mai poate invoca necitarea lui pentru şedinţa de judecată din 02 iulie 2015, or, materialele dosarului denotă incontestabil că acesta a fost citat pentru şedinţa de judecată din 23 aprilie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 93), iar pentru şedinţa de judecată din 28 mai 2015, a fost înştiinţat reprezentantul lui - avocatul Liuba Tcacenco, fapt confirmat prin recipisă (f. d. 99). Iar conform prevederilor art. 75 alin. (4) CPC, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi.

Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Iurie Parpauţ, reprezentat de avocatul Liuba Tcacenco, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iurie Parpauţ, reprezentat de avocatul Liuba Tcacenco ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Iurie Parpauţ, reprezentat de avocatul Liuba Tcacenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5