3ra-1471/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1471/15 prima instanţă - D. Chistol, instanţa de apel –A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Negară Mariana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Negară Mariana împotriva Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului privind anularea avizului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova, şi casată hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 martie 2015, c o n s t a t ă ; La 21 ianuarie 2015 Negară Mariana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova în care a solicitat anularea avizului nr.4653/14 din 18 noiembrie 2014 emisă de Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova privind returnarea imediată a copiilor Federico Martina şi Dilleta Martina la domiciliul tatălui Roberto Martina în Republica Italiană, locul reşedinţei obţinute a copiilor.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova avînd calitate de autoritate centrală din Republica Moldova pentru implementarea prevederilor Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaţionale de copii, examinând cazul copiilor minori Federico Martina şi Diletta Martina conducându- se de prevederile Convenţiei menţionate prin avizul emis la 18 noiembrie 2014 a considerat necesar returnarea imediată a copiilor Federico Martina şi Diletta Martina la domiciliului tatălui Roberto Martina în Republica Italiană - locul reşedinţei obişnuite a copiilor.

Consideră că emiterea avizului este una ilegală deoarece Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova nu este în drept să emită careva avize sau decizii privind înapoierea copiilor minori în Italia în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, administrative sau a unui acord privind încredinţarea 1 exclusivă a copiilor Federico Martina şi Diletta Martina. Conform prevederilor Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980. Afirmă că, în lipsa unui act judecătoresc Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova a considerat necesară returnarea imediată a copiilor Federico Martina si Diletta Martina la domiciliul tatălui în Republica Italiană, chiar dacă soţii se află în relaţii de căsătorie, iar copii sunt în custodia comună a ambilor părinţi.

La dispunerea de returnare imediată a copiilor Federico Martina şi Diletta Martina, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova a ignorat lipsa încălcării prevederilor art. 3 Convenţiei de la Haga cin 25 octombrie 1980, probatoriul administrat în sensul excepţiilor de la înapoierea imediată prevăzută de art. 13 din Convenţie, şi anume lipsa unei hotărâri judecătoreşti sau administrative a statului italian sau a unui acord privind încredinţarea copiilor Federico Martina şi Diletta Martina la un părinte. Nu există violarea regimului încredinţării copiilor minorilor din partea reclamantei, inexistenţa deplasării ilicite a copiilor minori din Italia a fost stabilită prin Ordonanţa Procuraturii municipiului Chişinău din 17 octombrie 2014 privind neînceperea urmării penale.

Menţionează reclamanta că nu a violat prevederile art.3 a Convenţiei iar avizul emis de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova este ilegal. Prin cererea de concretizare a cerinţelor din 18 februarie 2015 Negară Mariana a reiterat că actul emis este o dispoziţie şi nu un aviz din care motive a solicitat anularea dispoziţiei nr.4653/14 din 18 noiembrie 2014 emisă de Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova privind returnarea imediată a copiilor Federico Martina şi Dilleta Martina la domiciliul tatălui Roberto Martina în Republica Italiană, locul reşedinţei obţinute a copiilor.

Prin cererea de concretizare a cerinţelor din 18 februarie 2015 Negară Mariana a indicat în calitate de intervenient accesoriu şi Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi a solicitat anularea dispoziţiei nr.4653/14 din 18 noiembrie 2014 şi anexa nr.09/1987 din 11 noiembrie 2014 emise de Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova privind returnarea imediată a copiilor Federico Martina şi Dilleta Martina la domiciliul tatălui Roberto Martina în Republica Italiană, locul reşedinţei obţinute a copiilor. Prin încheierea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 februarie 2015 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 martie 2015 acţiunea înaintată de Negară Mariana s-a admis. S-a anulat dispoziţia nr.4653/14 din 18 noiembrie 2014 şi anexa nr.09/1987 din 11 noiembrie 2014 emise de Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova privind returnarea imediată a copiilor Federico Martina şi Dilleta Martina la domiciliul tatălui Roberto Martina în Republica Italiană, locul reşedinţei obţinute a copiilor. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, s-a admis apelul declarat de către Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova, s-a casat hotărîrea judecătorie Centru mun. Chişinău din 04 martie 2015 şi s-a emis o nouă hotărîre sub formă de încheiere prin care procesul civil a fost încetat în baza art.265 lit. a) Cod de Procedură Civilă.

2 La 24 august 2015, Negară Mariana a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel cerînd casarea acesteia şi emiterea unei noi decizii prin care să fie menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 martie 2015. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Indică că decizia este ilegală, neîntemeiată, bazată pe interpretarea eronată a legii procesuale, iar încetarea procesului duce la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Consideră că argumentele instanţei de apel sunt eronate şi în contradicţie cu circumstanţele cauzei şi prevederile legale.

Dispoziţia contestată poartă prevedere obligatorie pentru organul din subordine a Direcţiei Municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, şi potrivit art.3 al Legii contenciosului administrativ dispoziţia emisă de către Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a Republicii Moldova este o dispoziţie cu caracter obligatoriu şi constituie în sine un act administrativ ce produce efecte. Afirmă că, înscrisurile contestate constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, deoarece prin actele emise s-au generat raporturi juridice şi s-a vătămat direct drepturile copiilor şi a recurentei Negară Mariana. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.118), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 22 iunie 2015, însă nu există dovada legală de recepționare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 24 august 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au 3 dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Negară Mariana în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de 4 Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Negară Mariana, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5