2ra-2378/15 — Declararea nulității testamentului

Dosarul nr. 2ra-2378/15 Prima instanță: judecătoria Hînceşti (jud.N. Rusu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Vascan, N. Traciuc, V. Negru) ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat Şveţ Nicolae împotriva deciziei din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şveţ Nicolae împotriva Nataliei Şveţ cu privire la declararea nulității testamentului, c o n s t a t ă : La data de 26.05.2009 Şveţ Nicolae s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Nataliei Şveţ cu privire la declararea nulității testamentului.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 11.12.2008 a decedat tatăl său - Şveţ Alexandru. La data de 25.03.2009, notarul privat Macar Veronica a emis o încheiere, prin care a respins declarația reclamantului de acceptare a succesiunii rămase după decesul tatălui său, Şveţ Alexandru, din motivul existenței testamentului întocmit din numele lui Şveţ Alexandru în beneficiul pârâtei Şveţ Natalia şi autentificat de notarul privat Victor Bicec. A precizat reclamantul că testamentul este ilegal, deoarece în documentele păstrate de tatăl său nu a fost identificat un astfel de act juridic. De asemenea, reclamantul a menționat că la momentul întocmirii testamentului, tatăl său avea vîrsta de 82 de ani şi nu putea de sine stătător să întocmească testamentul.

Mai mult, atît tatăl său, cât şi mama sa au dat consimțământul că casa părintească şi toată averea acumulată va fi înregistrată în beneficiul nepoatelor, prin intermediul reclamantului Şveţ Nicolae. Declară reclamantul că din documentele deținute, vizual s-ar constata că semnătura de pe testament nu-i aparţine tatălui - Şveţ Alexandru. Consideră reclamantul că procesul de legalizare a testamentului a derulat cu admiterea unor ilegalități de către Natalia Şveţ. Prin hotărîrea din 15 noiembrie 2010 a judecătoriei Hînceşti, acțiunea înaintată de Şveţ Nicolae a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de Şveţ Nicolae şi menținută hotărîrea primei instanțe.

La data de 01 iulie 2015 şi la 07 august 2015 Şveţ Nicolae a declarat recurs 1 împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor judecătorești cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului, s-a invocat că instanțele inferioare eronat şi arbitrar au apreciat circumstanțele cauzei şi probele existente la dosar, adoptînd soluții greșite. Conform art.434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Curtea de Apel Chișinău a emis decizia recurată la 17.06.2015, iar recurentul a depus cerere de recurs la data de 01.07.2015 şi respectiv la 07.08.2015. Astfel, se atestă că recursul declarat de Şveţ Nicolae este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Şveţ Nicolae, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Şveţ Nicolae, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa 2 probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Şveţ Nicolae, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Şveţ Nicolae împotriva deciziei din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Chişinău.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Dumitru Mardari Oleg Sternioală 3