2ra-1933/15 — Anularea actelor juridice

prima instanţă, jud.: T. Dimitriadi dosarul nr. 2ra-1933/2015 instanţa de apel, jud.: M. Anton, A. Doga, I. Cotruţă DECIZIE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru, Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către lichidatorul SA „Fabrica de Conserve „Provit”, ÎI „Valeriu Popa”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Fabrica de Conserve „Provit” împotriva lui Liviu Munteanu, Oxana Moscovciuc, Elena Russu, Primăria oraşului Cahul cu privire la anularea actelor juridice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de lichidatorul SA „Fabrica de Conserve „Provit”, ÎI „Valeriu Popa” şi menţinută încheierea şi hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013 c o n s t a t ă : La 19 decembrie 2000, ÎI „Russu-777” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Fabrica de Conserve „Provit”, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate asupra clădirii grădiniţei de copii nr. 13, amplasată în or.

Cahul, str. I. L. Caragiale. La 01 iulie 2002 SA „Fabrica de Conserve „Provit” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Russu-777”, solicitînd constatarea nulităţii contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000 încheiat între SA „Fabrica de Conserve „Provit” şi ÎI „Russu-777”. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 16 noiembrie 2000 a semnat cu pârâta contractul nr. 41, potrivit pct. 3.5 al căruia reclamanta s-a obligat să transmită din proprietatea sa, în proprietatea pârâtei în contul sumei de 661 000 lei, pentru serviciile prestate de pârâtă, imobilul amplasat în or. Cahul, str. I. L. Caragiale 16 (fosta grădiniţă de copii nr.13).

Consideră reclamanta că această tranzacţie este frauduloasă, deoarece pîrîta nu a executat obligaţiunile asumate prin contract; imobilul dat trebuia să fie transmis în proprietate municipală; acesta fiind inclus în capitalul social al SA „Fabrica de Conserve „Provit”; iar tranzacţia nu a fost autentificată notarial, potrivit dispoziţiilor art. 240 alin. (2) Cod civil. La 21 august 2002 SA „Fabrica de Conserve „Provit” în proces de insolvabilitate s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu, solicitînd constatarea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 1761 din 29 aprilie 2002, încheiat între ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu, prin care s-a înstrăinat imobilul amplasat în or.

Cahul, str. I .L. Caragiale 16, înregistrat la OCT Cahul la 29 aprilie 2002 cu nr. 9763/02. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că potrivit contractului contestat, înregistrat la OCT Cahul la 29 aprilie 2002, cu nr. 9763/02, ÎI „Russu-777” a transmis în proprietatea lui Munteanu Liviu imobilul nominalizat, considerînd că acesta este fraudulos, contravine Legii şi afectează grav interesele creditorilor SA „Fabrica de Conserve „Provit” în proces de insolvabilitate. Invocă reclamanta că, prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 aprilie 2002 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Fabrica de Conserve „Provit”, iar în conformitate cu art. 113 al Legii insolvabilităţii, administratorul insolvabilităţii poate introduce acţiuni judiciare în vederea anulării actelor juridice care afectează bunurile debitorului.

Menţionează reclamanta că prin contractul nr. 41 din 16 noiembrie 2000 a transmis în proprietatea ÎI „Russu-777” imobilul amplasat în or. Cahul, str. I. L. Caragiale 16 (fosta grădiniţă de copii nr. 13), care era inclus în capitalul social al SA „Fabrica de Conserve „Provit”, acesta fiind lovit de nulitate, deoarece contravine prevederilor art. 49, 50, 240/2 Cod civil, potrivit cărora este nulă tranzacţia de înstrăinare a imobilului, proprietatea persoanei juridice, care nu a fost autentificată pe cale notarială. Contractul menţionat contravine în opinia reclamantei şi dispoziţiilor art. 42 şi art. 45 ale Legii privind societăţile pe acţiuni, potrivit cărora modificarea capitalului social al Societăţii pe Acţiuni ţine de competenţa excepţională a Adunării Generale a Acţionarilor.

Afirmă reclamanta că, cunoscînd că la 19 aprilie 2002 a fost intentat procesul de insolvabilitate al SA „Fabrica de Conserve „Provit”, în scopul eschivării de la obligaţia prescrisă de Lege de întoarcere a imobilului litigios în masa debitoare, la 29 aprilie 2002 pîrîţii au semnat contractul nr. 1761 de vânzare-cumpărare a imobilului, însă nulitatea contractului din 16 noiembrie 2000atrage după sine şi nulitatea contractului nr. 1761 din 29 aprilie 2002 de transmitere în proprietate a imobilului litigios în proprietatea lui Muntean Liviu. La 29 mai 2003 Primăria oraşului Cahul a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu, solicitînd de a considera nul contractul nr. 41 din 16 noiembrie 2000, încheiat între SA „Fabrica de Conserve „Provit” şi ÎI „Russu-777” de transmitere a grădiniţei nr. 13; a considera nul contractul nr. 1761 din 29 aprilie 2002 de vânzare-cumpărare a grădiniţei nr. 13 or.

Cahul, încheiat între ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 23 februarie 2004 acţiunile înaintate de SA „Fabrica de Conserve „Provit” către ÎI „Russu-777” privind constatarea nulităţii contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000, acţiunea înaintată către ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1761 din 29 aprilie 2002; acţiunea Primăriei or. Cahul către ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu privind constatarea nulităţii contractelor din 16 noiembrie 2000 şi din 29 aprilie 2002, şi acţiunea ÎI „Russu-777” către SA „Fabrica de Conserve „Provit” privind recunoaşterea dreptului de proprietate au fost conexat într-o singură procedură.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 12 mai 2004, acţiunea înaintată de Primăria or. Cahul către ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu privind constatarea 2 nulităţii contractelor din 16 noiembrie 2000 şi din 29 aprilie 2002 a fost încetată pe motivul renunţării reclamantei la acţiune. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 01 iunie 2004 acţiunea iniţiată de ÎI „Russu-777” către SA „Fabrica de Conserve „Provit” privind recunoaşterea dreptului de proprietate, de către SA „Fabrica de Conserve „Provit” către ÎI „Russu-777” privind constatarea nulităţii contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000 şi de către SA „Fabrica de Conserve „Provit” către ÎI „Russu-777” privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1761 din 29 aprilie 2002 au fost încetate pe motiv că ÎI „Russu-777” a fost lichidată.

La 08 iunie 2004 SA „Fabrica de Conserve „Provit” a depus cerere de completare a acţiunii din 21 august 2002, indicînd că dreptul de proprietate al ÎI „Russu-777” asupra imobilului în litigiu a fost confirmat prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 22 decembrie 2000, aceasta fiind, însă ulterior casată la 11 martie 2003, dată pînă la care faptul confirmării dreptului de proprietate asupra grădiniţei de copii nr. 13 din or.

Cahul, str. I. L. Caragiale 16 al ÎI „Russu-777” a fost o chestiune litigioasă, astfel încît Munteanu Liviu nu poate fi considerat ca cumpărător de bună-credinţă în temeiul actului juridic perfectat ulterior, la 29 aprilie 2002. Menţionează reclamanta că nici ÎI „Russu-777”, nici Munteanu Liviu pînă la 11 martie 2003, data casării hotărârii judecătoreşti din 12 decembrie 2000 nu au formulat pretenţii potrivit art. 59, 60 ale Legii insolvabilităţii către reclamantă privind separarea imobilului grădiniţei de copii din masa debitoare a acesteia. Susţinea reclamanta că chiar şi după emiterea hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 22 decembrie 2000 nu a pierdut posesia asupra imobilului grădiniţei de copii nr. 13, drept menţinut pînă în prezent, în cazul dat lipsind probe întru confirmarea dreptului de proprietate al vânzătorului pe contractul contestat din 29 aprilie 2002 - ÎI „Russu-777” asupra imobilului în litigiu.

La 19 decembrie 2012 SA „Fabrica de Conserve „Provit” a depus o cerere de completare a acţiunii, solicitând constatarea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 999 din 12 februarie 2010, prin care Munteanu Liviu a înstrăinat imobilul amplasat în or. Cahul, str. I. L. Caragiale 16, cîte 1/2 cotă-parte ideală cumpărătorilor Moscovciuc Oxana şi Russu Elena. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 12 iulie 2010 în proces au fost atraşi în calitate de copîrîţi Moscovciuc Oxana şi Rusu Elena. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 01 februarie 2011 în proces a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu Primăria or.

Cahul şi a fost respins demersul privind introducerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a lui Rusu Constantin, încheierea dată fiind menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2011. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013 s-a respins cererea SA „Fabrica de conserve „Provit” privind strămutarea pricinii în instanţa de insolvabilitate Curtea de Apel Cahul. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013 cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Fabrica de conserve „Provit” a fost respinsă. 3 La 09 decembrie 2013 SA „Fabrica de Conserve „Provit” a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitând casarea încheierii şi a hotărârii Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013, cu strămutarea cererii apelantei în instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Cahul.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2015 s-a respins cererea de apel declarată de SA „Fabrica de conserve „Provit”; s-a menţinut încheierea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013 privind respingerea cererii de strămutare în Curtea de Apel Cahul după competenţă a pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Fabrica de conserve „Provit” către Munteanu Liviu, Moscovciuc Oxana, Russu Elena, Primăria or. Cahul privind anularea actelor juridice; s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013, pronunţată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Fabrica de conserve „Provit” către ÎI „Rusu 777”, Munteanu Liviu, Moscovciuc Oxana, Rusu Elena, Primăria or.

Cahul privind anularea actelor juridice. La 02 iunie 2015 lichidatorul SA „Fabrica de Conserve „Provit”, ÎI „Valeriu Popa” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, a aplicat şi interpretat eronat normele materiale şi procedurale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 05 martie 2015 a fost recepţionată de recurent la 02 aprilie 2015. Or, în cazul dat lichidatorul SA „Fabrica de Conserve „Provit”, ÎI „Valeriu Popa” s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 02 iunie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei denotă certă că, la 19 decembrie 2000, ÎI „Russu-777” s- a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Fabrica de Conserve „Provit”, solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate asupra clădirii grădiniţei de copii nr. 13, amplasată în or. Cahul, str. I. L. Caragiale. La 01 iulie 2002 SA „Fabrica de Conserve „Provit” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Russu-777”, solicitînd constatarea nulităţii contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000 încheiat între SA „Fabrica de Conserve „Provit” şi ÎI „Russu-777”. La 21 august 2002 SA „Fabrica de Conserve „Provit” în proces de insolvabilitate s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către ÎI „Russu-777” 4 şi Munteanu Liviu, solicitînd constatarea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 1761 din 29 aprilie 2002, încheiat între ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu, prin care s-a înstrăinat imobilul amplasat în or.

Cahul, str. I .L. Caragiale 16, înregistrat la OCT Cahul la 29 aprilie 2002 cu nr. 9763/02. La 29 mai 2003 Primăria oraşului Cahul a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu, solicitînd de a considera nul contractul nr. 41 din 16 noiembrie 2000, încheiat între SA „Fabrica de Conserve „Provit” şi ÎI „Russu-777” de transmitere a grădiniţei nr. 13; a considera nul contractul nr. 1761 din 29 aprilie 2002 de vânzare-cumpărare a grădiniţei nr. 13 or. Cahul, încheiat între ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 23 februarie 2004 acţiunile înaintate de SA „Fabrica de Conserve „Provit” către ÎI „Russu-777” privind constatarea nulităţii contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000, acţiunea înaintată către ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1761 din 29 aprilie 2002; acţiunea Primăriei or.

Cahul către ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu privind constatarea nulităţii contractelor din 16 noiembrie 2000 şi din 29 aprilie 2002, şi acţiunea ÎI „Russu-777” către SA „Fabrica de Conserve „Provit” privind recunoaşterea dreptului de proprietate au fost conexat într-o singură procedură. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 12 mai 2004, acţiunea înaintată de Primăria or. Cahul către ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu privind constatarea nulităţii contractelor din 16 noiembrie 2000 şi din 29 aprilie 2002 a fost încetată pe motivul renunţării reclamantei la acţiune.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 01 iunie 2004 acţiunea iniţiată de ÎI „Russu-777” către SA „Fabrica de Conserve „Provit” privind recunoaşterea dreptului de proprietate, de către SA „Fabrica de Conserve „Provit” către ÎI „Russu-777” privind constatarea nulităţii contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000 şi de către SA „Fabrica de Conserve „Provit” către ÎI „Russu-777” privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1761 din 29 aprilie 2002 au fost încetate pe motiv că ÎI „Russu-777” a fost lichidată. La 08 iunie 2004 SA „Fabrica de Conserve „Provit” a depus cerere de completare a acţiunii din 21 august 2002, indicînd că dreptul de proprietate al ÎI „Russu-777” asupra imobilului în litigiu a fost confirmat prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 22 decembrie 2000, aceasta fiind, însă ulterior casată la 11 martie 2003, dată pînă la care faptul confirmării dreptului de proprietate asupra grădiniţei de copii nr. 13 din or.

Cahul, str. I. L. Caragiale 16 al ÎI „Russu-777” a fost o chestiune litigioasă, astfel încît Munteanu Liviu nu poate fi considerat ca cumpărător de bună-credinţă în temeiul actului juridic perfectat ulterior, la 29 aprilie 2002. La 19 decembrie 2012 SA „Fabrica de Conserve „Provit” a depus o cerere de completare a acţiunii, solicitând constatarea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 999 din 12 februarie 2010, prin care Munteanu Liviu a înstrăinat imobilul amplasat în or. Cahul, str. I. L. Caragiale 16, cîte 1/2 cotă-parte ideală cumpărătorilor Moscovciuc Oxana şi Russu Elena. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 12 iulie 2010 în proces au fost atraşi în calitate de copîrîţi Moscovciuc Oxana şi Rusu Elena.

5 Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 01 februarie 2011 în proces a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu Primăria or. Cahul şi a fost respins demersul privind introducerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a lui Rusu Constantin, încheierea dată fiind menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2011. Fiind investită cu examinarea cauzei, Judecătoria Cahul la 27 noiembrie 2013 prin încheiere a respins cererea SA „Fabrica de conserve „Provit” privind strămutarea pricinii în instanţa de insolvabilitate a Curţii de Apel Cahul. Tot, la 27 noiembrie 2013 prin hotărîre Judecătoria Cahul a respins cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Fabrica de conserve „Provit”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2015 s-a respins cererea de apel declarată de SA „Fabrica de conserve „Provit” şi s-a menţinut încheierea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a menţiona că corect instanţa de apel a concluzionat asupra faptului că încheierea Judecătoriei Cahul din 27 noiembrie 2013 este legală şi fondată. Or, în conformitate cu art. 43 alin. (1) CPC, pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.

La caz instanţa de recurs mai reţine că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 ianuarie 2004 s-a soluţionat conflictul de competenţă la examinarea prezentei pricini între Judecătoria Cahul, în calitate de instanţă de drept comun, şi Curtea de Apel Economică, în calitate de instanţă de insolvabilitate, fiind dispus că prezenta pricină ţine de competenţa Judecătoriei Cahul, şi nu a instanţei de insolvabilitate. Curtea reţinînd în acest sens că argumentele instanţelor referitor la examinarea acestor litigii în procedura instanţei care soluţionează procedura de insolvabilitate este incorectă, deoarece la momentul intentării procedurii de insolvabilitate 19 aprilie 2002 imobilul litigios fusese deja înstrăinat prin contract, nulitatea căruia se solicită din 16 noiembrie 2000, şi care nu putea fi inclus în masa debitoare.

Prin urmare ţinînd cont de prevederile art. 16 alin. (1) CPC, instanţa de apel just a conchis că, odată stabilită competenţa Judecătoriei Cahul în examinarea prezentei pricini de către Curtea Supremă de Justiţie, schimbarea ulterioară a competenţei nu atrage posibilitatea strămutării cauzei în condiţiile în care aceasta a fost pusă corect pe rolul primei instanţe, concluzie expusă expres în prevederile art. 43 alin. (1) CPC, astfel încît competenţa stabilită de art. 5 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, nu impune necesitatea strămutării cauzei în condiţiile punerii corecte a acesteia pe rolul Judecătoriei Cahul anterior intrării în vigoare a Legii insolvabilităţii la 14 martie 2013, iar competenţa instanţei de drept comun prin prisma prevederilor Legii precedente a insolvabilităţii a fost soluţionată de instanţa supremă.

Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a menţiona că argumentele recurentului vis- 6 a-vis de competenţa examinării prezentei pricini sunt eronate, deoarece în speţă sunt aplicabile prevederile art. 43 alin. (1) CPC, în condiţiile în care pricina a fost pusă pe rolul Judecătoriei Cahul. Mai mult ca atât, prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 15 decembrie 2009 (f.d.335-339, vol. III), în baza materialelor prezentate de către SA „Fabrica de Conserve „Provit”, s-a constatat că grădiniţa de copii nr. 13 din or. Cahul, str. I. L. Caragiale 16 nu a fost inclusă în masa debitoare a SA „Fabrica de Conserve „Provit”, ceea ce confirmă odată în plus netemeinicia cererii înaintate.

Astfel, instanţa de recurs constată că, prima instanţă just a respins cererea SA „Fabrica de Conserve „Provit” privind strămutarea pricinii în instanţa de insolvabilitate, iar instanţa de apel a menţinut încheierea ca fiind legală. Materialele cauzei cert denotă că, în baza contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000, încheiat între SA „Fabrica de Conserve „Provit” şi ÎI „Russu- 777”, recurentul a înstrăinat în beneficiul ultimei imobilul amplasat în or. Cahul, str. I. L. Caragiale 16 în contul plăţii sumei de 661 000 lei, datorată pentru serviciile prestate de ÎI „Russu-777”, bunul înstrăinat fiind transmis în proprietatea ÎI „Russu-777” prin actul de primire-predare din 12 decembrie 2000 (f.d.

13-17, vol. I). Astfel, înstrăinarea imobilului nominalizat şi excluderea acestuia din capitalul social al SA „Fabrica de Conserve „Provit” a fost aprobată de către Consiliul societăţii la 17 noiembrie 2000, fapt confirmat prin procesul-verbal anexat la materialele cauzei (f.d. 5, vol. I). Mai mult, anterior la 15 martie 2000 SA „Fabrica de Conserve „Provit” a anunţat despre înstrăinarea imobilului sus-menţionat la valoarea de 300 000 lei (f.d. 29, vol. I), decizia de înstrăinare fiind adoptată de Adunarea Generală a Acţionarilor Societăţii, fapt confirmat prin scrisoarea recurentului nr. 523 din 23 septembrie 1999 (f.d. 30, vol. I) şi a Procuraturii Cahul nr. 01-1842/156p din 22 mai 2001 (f.d.

34, vol. II). Iar, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile nr. 3682 din 16 mai 2011, dreptul de proprietate asupra imobilului vîndut, cu numărul cadastral convenţional 170100053701, a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe numele ÎI „Russu-777” la 19 ianuarie 2001 (f.d. 105, vol. I). Potrivit art. 240/2 Cod civil (în redacţia Legii din 26.12.1996), contractul de înstrăinare a imobilului proprietate a persoanelor fizice sau juridice trebuie să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică. Conform prevederilor art. 49 Cod civil (în redacţia Legii din 26.12.1964), autentificarea notarială a convenţiilor este obligatorie numai în cazurile prevăzute de lege.

Nerespectarea în aceste cazuri a formei notariale atrage nulitatea convenţiei, cu efectele prevăzute de partea a doua a articolului 50 din prezentul Cod. Dacă una din părţi a executat in întregime sau în parte convenţia, pentru care se cere autentificarea notarială iar cealaltă parte se sustrage de la perfectarea notarială a acesteia, instanţa are dreptul, la cererea părţii care a executat convenţia, s-o declare valabilă dacă ea nu conţine nimic contrar legii. În cazul acesta nu se cere perfectarea notarială ulterioară a convenţiei. 7 Iar, potrivit art. 50 Cod civil (în redacţia Legii din 05.12.1990), este nulă convenţia care nu corespunde prevederilor legii, inclusiv, convenţia care lezează drepturile personale sau patrimoniale ale minorilor.

În cazul unei convenţii nule fiecare parte este obligată să restituie celeilalte părţi tot ce a primit în baza convenţiei, iar când nu este posibil de a restitui în natură cele primite, urmează să plătească valoarea lor în bani, dacă legea nu prevede alte efecte ale nulităţii convenţiei. Raportînd normele supra citate la circumstanţele spetei, instanţa de recurs consideră corectă concluzia instanţei de apel că, în speţă lipsesc temeiuri de constatare a nulităţii absolute a contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000, în partea înstrăinării imobilului în litigiu, în condiţiile în care instanţa dispune, în temeiul art. 217 alin. (1) Cod civil, de dreptul de a se expune asupra nulităţii actului juridic doar în cazul în care acesta este lovit de nulitate absolută, iar referitor la nulitatea relativă aceasta nu este în drept de a se expune din oficiu, în timp ce procesul privind constatarea nulităţii contractului menţionat a fost încetat prin încheiere irevocabilă.

Prin urmare, Colegiul relevă că executarea de către părţi a contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000, în partea transmiterii în proprietate a imobilului prin act de primire-predare şi executarea clauzei referitoare la stingerea valorii acesteia de către ÎI „Russu-777”, precum şi înregistrarea dreptului de proprietate dobîndit în Registrul bunurilor imobile în termen de 3 luni, denotă că temeiurile invocate de recurent de nulitate absolută a contractului referitoare la neautentificarea notarială a acestuia, au fost excluse în interiorul termenului legal.

Totodată, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel corect a respins recurentului referitor la faptul că, înstrăinarea imobilului a avut loc cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, 45 şi 50 ale Legii cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134 din 02 aprilie 1997, în condiţiile în care prevederile acesteia nu sunt opozabile dobînditorului dreptului de proprietate ÎI „Russu-777”, deoarece ţin de modalitatea de adoptare a hotărîrilor de înstrăinare de către SA „Fabrica de Conserve „Provit”, cu atât mai mult cu că din înscrisurile sus-menţionate reiese că organele competente ale recurentei au adoptat hotărîrea de înstrăinare a imobilului în litigiu chiar anterior înstrăinării acestuia în beneficiul ÎI „Russu-777”, fapt recunoscut prin scrisorile recurentului.

De asemenea, instanţa de insolvabilitate just şi argumentat a respins obiecţiile recurentei referitoare la valoarea tranzacţiei, deoarece aceasta a fost stabilită de către ultima, care şi-a exprimat acordul asupra întinderii acesteia prin semnarea contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000, iar schimbarea ulterioară a opiniei vis-a-vis de cuantumul sumei nu atrage nulitatea absolută a contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000. Reţinînd, totodată că obiecţiile SA „Fabrica de Conserve „Provit” referitoare la netemeinicia valorii înstrăinării imobilului, inclusiv, constatările invocate în actul de control întocmit de Direcţia Sud a CCCEC, sunt irelevante, deoarece nu atrag nulitatea absolută a contractului nominalizat, ci puteau constitui temei de reziliere a contractului, astfel de cerinţe nefiind înaintate de reclamantă.

Mai mult, Colegiul reţine că, instanţa de apel corect a constat că, faptul aflării imobilului în litigiu la data iniţierii procedurii de insolvabilitate în 8 registrele contabile ale recurentei nu constituie temei, ce ar determina existenţa dreptului de proprietate al SA „Fabrica de Conserve „Provit” asupra imobilelor date, în condiţiile în care acestea au fost înstrăinate în baza contractului nr. 41 din 16 noiembrie 2000, iar dreptul de proprietate al ÎI „Russu-777” fiind înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 19 ianuarie 2001, astfel, înscrierile în datele contabile neconstituind acte generatoare a dreptului de proprietate în circumstanţele expuse şi, în consecinţă, acest fapt nu constituia o limitare a dreptului de dispoziţie al vînzătorului ÎI „Russu-777”.

Concluzia dată se suplineşte şi prin faptul că sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 februarie 2002 se referă, după cum o confirmă şi recurenta, doar asupra bunurilor, ce aparţineau SA „Fabrica de Conserve „Provit”, în timp ce la acea dată în Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra bunului litigios nu mai era înregistrat pe numele acesteia, acesta fiind înstrăinat la 16 noiembrie 2000, astfel încât încheierea menţionată nu producea efecte asupra bunului ce nu aparţinea debitorului insolvabil.

În continuare, instanţa de apel just a reţinut că, invocarea relei-credinţe a lui Munteanu Liviu este nefondată şi nu atrage nulitatea actului juridic contestat, or, SA „Fabrica de Conserve „Provit” contrar obligaţiei pozitive de probaţiune instituite în sarcina acesteia de art. 118 alin. (1) Cod civil, nu a prezentat instanţei de judecată probe pertinente şi admisibile, ce ar veni să probeze că la data încheierii contractului din 29 aprilie 2002 asupra imobilului ce a făcut obiectul acestui contract ar fi fost instituite interdicţii de înstrăinare înregistrate în Registrul bunurilor imobile. Prin urmare, instanţa de apel constatînd că şi pretenţia SA „Fabrica de Conserve „Provit” privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1761 din 29 aprilie 2002, încheiat între ÎI „Russu-777” şi Munteanu Liviu, prin care s-a înstrăinat imobilul amplasat în or.

Cahul, str. I. L. Caragiale 16, înregistrat la OCT Cahul la 29 aprilie 2002 cu nr. 9763/02, este nefondată. Pe cale de consecinţă nefondate fiind şi pretenţiile SA „Fabrica de Conserve „Provit” privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 999 din 12 februarie 2010, prin care Munteanu Liviu a înstrăinat imobilul amplasat în or. Cahul, str. I. L. Caragiale 16, cîte 1/2 cotă-parte ideală cumpărătorilor Moscovciuc Oxana şi Russu Elena, în cazul în care SA „Fabrica de Conserve „Provit”, nu a fost parte la contractul menţionat şi nu deţinea dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, nefiind astfel îndreptăţită de a se opune încheierii acestui contract şi exercitării dreptului de dispoziţie al lui Munteanu Liviu.

Or, conform art. 315 alin. (1) Cod civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, iar temeiuri pentru declararea nulităţii absolute a contractului lipsesc. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie apreciază critic susţinerile recurentului precum că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, 9 sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către lichidatorul SA „Fabrica de Conserve „Provit”, ÎI „Valeriu Popa”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Fabrica de Conserve „Provit” împotriva lui Liviu Munteanu, Oxana Moscovciuc, Elena Russu, Primăria oraşului Cahul cu privire la anularea actelor juridic. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Iurie Diaconu Iurie Bejenaru Ion Druţă Galina Stratulat 10