2rac-162/15 — Încasarea sumei

prima instanță: G. Bivol dosarul nr. 2rac-162/15 instanța de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 30 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Stațiunea Tehnologico-Experimentală „Codrul”, în planul procedurii de restructurare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” împotriva Întreprinderii de Stat „Stațiunii Tehnico-Experimentală Vierul” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Stațiunea Tehnico- Experimentală „Codrul” şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 10 iulie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 07 februarie 2012, ÎS Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Stațiunii Tehnico-Experimentală Vierul” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 15 februarie 2008 a încheiat cu ÎS „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” contractul nr. 15-02/2008-6-31 cu privire la îmbunătățirea modelului experimental al instalației de deshidratare a etanolului. Susține că pentru lucrul îndeplinit ÎS „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie” s-a obligat să-i achite suma de 65 000 lei, fapt prevăzut şi prin p. 3.1.

a contractului menționat. Afirmă că şi-a îndeplinit în totalitate și în termen obligațiunile prevăzute de p.1.11; 1.2.; și 1.3. al contractului, însă, la situaţia din 05 noiembrie 2008, ÎS „Institutul de Viticultură şi Vinificaţie” nu i-a achitat costul lucrărilor efectuate, iar, la pretenția înaintată în sensul stingerii datoriei nu a reacţionat nici într-un mod. Menționează că conform Hotărârii Guvernului RM nr.761 din 24 iunie 08 „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare” a devenit succesor în drepturi ai ÎS „Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie”, respectiv pretenţia nr.172 din 24 iunie 2009 cu privire la achitarea datorie în sumă de 65 000 lei până la data de 10 iunie 2009m a fost expediată în adresa acestuia.

Prin răspunsul la pretenția nr. 374-08 din 03 august 2009 „Institutul Ştiinţifico- Practic de Horticultuă și Tehnologii Alimentare” a menţionat că la situația din 01 decembrie 2008 suma datoriei de 65 000 lei figurează în actele de primire-predare a lucrărilor executate și că după aprobarea de către Ministerul Agriculturii al RM a actelor de primire-predare și divizarea creanțelor și datoriilor, ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Vierul” va începe rambursarea lor. Mai invocă că conform scrisorii nr.53 din 27 iunie 2011, pârâtul şi-a asumat angajamentul de a rambursa întreprinderii toate datoriile până la sfârșitul anului 2011, însă, la situația din 01 februarie 2012, mijloacele bănești nu au fost transferate în contul întreprinderii.

Solicită încasarea de la ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală „Vierul” în beneficiul ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” suma de 65 000 lei, ce constituie costul lucrărilor efectuate, cît și taxa de stat în sumă de 1 950 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iulie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la ÎS „Stațiunea Tehnico-Experimentală „Vierul” în beneficiul ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” datoria în sumă de 65 000 lei şi suma taxei de stat achitată la depunerea acţiunii în mărime de 1 950 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală „Codrul” și menținută hotărârea primei instanțe, totodată, s-a încasat din contul ÎS „Stațiunii Tehnologico-Experimentală Codrul” în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1 462,50 lei.

La 09 aprilie 2015, ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” în planul procedurii de restructurare a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi aplicarea unei Legi care nu trebuia să fie aplicată.

Susţine că la data de 01 decembrie 2008 „Institutul Stiintifico-Practic de Horticultura si Tehnologii Alimentare” a indicat în actele de primire-predare a lucrărilor executate, că datoria faţă de intimat constituie suma de 65 000 lei şi a menționat că după aprobarea de către Ministerul Agriculturii al RM a actelor de primire-predare şi divizarea creanțelor și datoriilor, ÎS „Stațiunea Tehnologico- Experimentală Vierul” va începe rambursarea lor. Menţionează că potrivit datelor din Registrul de Stat al persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali din 28 februarie 2013, ÎS „Staţiunea Tehnologico- Experimentală Vierul” a fost radiată din Registrul de stat în rezultatul reorganizării prin absorbție de către ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, iar prin hotărârea Curţii de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013 fată de ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” a fost intentat procesul de insolvabilitate.

Astfel, afirmă că în vederea executării prevederilor art. 140 al Legii insolvabilității, la 10 decembrie 2013, intimatul a depus în instanța de insolvabilitate cerere de validare a creanțelor în mărime de 65 000 lei, după care la 25 aprilie 2014 a depus cerere de concretizare a cererii de validare, majorând creanța de la 65 000 lei până la 1 762 271 lei. Invocă că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014, intimatul a fost validat cu creanța în mărime de 1 762 271,00 lei cu titlu de creanța chirografară de rangul V, după care, administratorul insolvabilității a inclus ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” în tabelul definitiv consolidat al creanțelor cu creanța chirografară de rangul V în valoare de 1 762 271,00 lei.

În aceste condiţii, indică că instanţa de apel nu au dat apreciere justă hotărârii instanței de apel din 26 iunie 2014, prin care au fost casate toate creanțele creditorilor ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” apărute până la intentarea procedurii de insolvabilitate, neincluse în tabelul definitiv consolidat şi nu a luat în considerare faptul, că intimatul nu este în drept de a pretinde datoria în mărime de 65 000 lei odată ce există un act judecătoresc irevocabil, care potrivit art. 123 CPC are autoritatea lucrului judecat. La 28 aprilie 2015 în adresa intimatului ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a fost expediată copia recursului declarat de către ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul”, în planul procedurii de restructurare cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 25 mai 2015 ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” la recursul declarat, în care a invocat că recursul a fost declarat de către ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” cu încălcarea termenului de depunere a recursului prevăzut de art. 434 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia decizie instanţei de apel din 09 octombrie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 21 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 110), însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Totodată, materialul probator atestă că prin cererea scrisă şi înregistrată la Judecătoria Centru mun. Chişinău la 19 ianuarie 2015, ÎS „Staţiunea Tehnologico- Experimentală Codrul”, a solicitat expedierea în adresa sa a unei copii autentificate a deciziei instanţei de apel din 09 octombrie 2014, invocînd motivul nerecepţionării acesteia (f.d. 116). Drept răspuns la interpelarea respectivă, Judecătoria Centru mun. Chişinău la 30 ianuarie 2015 a expediat în adresa ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2014, care a fost recepţionată de către recurent la data de 09 februarie 2015, fapt ce se confirm prin avizul de recepţie (f.d.

119). În circumstanţele enunţate, urmează a fi respinse afirmaţiile intimatului cu referire la faptul că recursul a fost depus de către ÎS „Staţiunea Tehnologico- Experimentală Codrul” cu omiterea termenului, deoarece date care ar confirma recepţionarea de către recurent a deciziei instanţei de apel anterior datei de 09 februarie 2015 la materialele cauzei lipsesc, din care considerente instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 09 aprilie 2015 în termen, În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎS „Stațiunii Tehnico-Experimentală Vierul”, ÎS Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro”, a solicitat încasarea din contul ÎS „Stațiunii Tehnico-Experimentală Vierul” în beneficiul ÎS Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a sumei datorate în mărime de 65 000 lei şi a taxei de stat în sumă de 1 950 lei.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologico- Experimentală Codrul”, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la ÎS „Stațiunea Tehnico-Experimentală „Vierul” în beneficiul ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” datoria contractuală în sumă de 65 000 lei şi taxa de stat în sumă de 1 950 lei.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la data 15 februarie 2008 între Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie al Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” al Republicii Moldova şi ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a fost încheiat contractul nr. 15.02/2008-6-31, conform ultimul s-a obligat să corecteze documentaţia de construcţie a modelului experimental al instalaţiei de deshidratare a etanolului, iar Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie al Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” al Republicii Moldova s-a obligat să achite valoarea producţiei de lucru îndeplinit conform contractului în mărime de 80 000 lei, inclusiv TVA 20% (f.d.

4-5). Tot materialul probator atestă că prin actului nr. 1 de predare-recepţie a lucrărilor efectuate conform contractului nr. 15.02/2008-6-31 din 15 februarie 2008 costul lucrărilor a fost stabilit în sumă de 65 000 lei. Iar, potrivit actului nr. 2 de predare-recepţie a lucrărilor efectuate conform contractului nr. 15.02/2008-6-31 din 15 februarie 2008 costul lucrărilor constituie 80 000 lei (f.d. 6-7). Aici urmează de remarcat că la 26 mai 2008 de către ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a fost eliberată şi factura de plată pentru serviciile prestate în sumă de 65 000 lei (f.d. 8), care a fost primită de către Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie al Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” al Republicii Moldova, ce se confirmă prin semnătura directorului şi ştampila întreprinderii aplicată pe factură, însă care a rămas neachitată.

Drept urmare, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a expediat în adresa Institutului Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie al Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” pretenţia nr. 54 din 06 noiembrie 2008, prin care a solicitat achitarea plăţilor pentru lucrările efectuate pînă la 15 noiembrie 2008 în sumă totală de 80 000 lei (f.d. 9), însă care a rămas fără nici un răspuns. Incontestabil a fost stabilit şi faptul că, amiabilă ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a expediat pretenţia nr. 172 din 24 iunie 2009 şi în adresa succesorului în drepturi al Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie al Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”, Instituţiei Publice Institutul Ştiinţifico- Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare, prin care a solicitat achitarea datoriei conform contractului nominalizat (f.d.

10), şi care, prin răspunsul nr. 374-08 din 03 august 2009 a informat intimatul că în actele de transmitere-primire finisate figurează suma datoriei de 65063 lei, conform actelor de divizare la situaţia din 01 decembrie 2008 şi după aprobarea de către fondator a acestor acte şi divizarea creanţelor creditoare şi debitoare pe ÎS „Staţiunea Tehnoiogico-Experimentală „Vierul” se va purcede la stingerea ei. Faptul recunoaşterii de către ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală „Vierul” a datoriei faţă de ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” se confirm şi prin scrisoarea de garanţie nr. 53 din 27 iunie 2011, prin care ÎS „Staţiunea Tehnoiogico-Experimentală „Vierul” a garantat intimatului achitarea datoriei istorice pînă la sfîrşitul anului 2011, din mijloace acumulate de la comercializarea producţiei agricole (f.d.

12). Însă, din motivul neachitării datoriei de către ÎS „Staţiunea Tehnoiogico- Experimentală „Vierul”, acestuia a fost expediată de către intimat o altă pretenţia nr. 10 din 16 ianuarie 2012, prin care a solicitat achitarea datoriei conform contractului nr. 15.02/2008-6-31 din 15 februarie 2008 până la 23 ianuarie 2012 (f.d. 13), pretenţia, care, la fel, a fost lăsată fără nici un răspuns. Conform art. 195 Cod civil, act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Iar, conform art. 512 alin.(1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce in condiţiile legii. Raportând la caz prevederile enunţate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, care statuează că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii, iar obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia instanţei de apel că ÎS „Staţiunea Tehnoiogico-Experimentală „Vierul” contrar prevederilor legale nu şi-a executat obligaţiile contractuale în termenul stabilit, astfel, acumulînd o datoriei faţă de ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” pentru lucrările prestate în temeiul contractului nr. 15.02/2008-6-31 din 15 februarie 2008 în sumă de 65 000 lei.

În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine drept corectă soluţia instanţelor ierarhic inferioare cu privire la încasarea din cotul ÎS „Staţiunea Tehnoiogico-Experimentală „Vierul” în beneficiul ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” a sumei de 65 000 lei, ce constituie datoria pentru executarea lucrărilor de îmbunătăţire a modelului experimental al instalaţiei de deshidratare a etanolului. La acest segment, instanţa de recurs reţine corectitudinea respingerii de către instanţa de apel a susţinerii administratorului insolvabilităţii ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” precum că intimatul nu are dreptul de a pretinde datoria în mărime de 65 000 lei, odată ce acesta a fost inclusă în tabelul definitiv consolidat al ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” în procedura de restructurare, şi care prin prisma art. 123 CPC are autoritatea lucrului judecat.

Aceasta deoarece prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 s-a confirmat planul procedurii de restructurare a ÎS „Staţiunii Tehnologico Experimentale „Codrul”, iar potrivit pct. 6 a aceleiaşi hotărîri au fost casate toate creanţele creditorilor ÎS „Staţiunea Tehnoiogico-Experimentală „Codrul” apărute pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate, neincluse în tabelul definitiv consolidat. La acest segment, prezintă relevanţă prevederile art. 79 alin.(4) a Legii insolvabilităţii, care direct indică că cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul este pîrît, iar reclamantul este creditor chirografar şi care sînt pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate se suspendă pînă la reluare de către creditorul chirografar sau pînă la încetarea procedurii de insolvabilitate.

Creditorii chirografari sînt în drept să depună cerere de înaintare a creanţelor în instanţa de insolvabilitate. Procedura suspendată poate fi reluată de creditorul chirografar în cazul nevalidării creanţelor în procedura de insolvabilitate. Astfel, în condiţiile acestui text, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de recurs constată că urmare a confirmării planului procedurii de restructurare a ÎS „Staţiunii Tehnologico Experimentale „Codrul” au fost casate toate creanţele creditorilor apărute pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate, neincluse în tabelul definitiv consolidat, respectiv, sumele invocate au fost casate cu titlu de creanţă conform regulilor stabilite de legea insolvabilităţii.

În acelaşi timp, însă, datoria ÎS „Staţiunea Tehnoiogico-Experimentală „Vierul” faţă de ÎS „Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” nu a fost stinsă, respectiv, ultimul, în mod incontestabil, are dreptul să pretindă restituirea acesteia prin intermediul instanţei de judecată, cît şi dreptul la examinarea în fond a cauzei pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanţa de recurs reţine că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel în situaţia dedusă judecării corect au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia.

Pentru considerentele mai sus expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Stațiunea Tehnologico-Experimentală „Codrul”, în planul procedurii de restructurare. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat Institutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” împotriva Întreprinderii de Stat „Stațiunii Tehnico-Experimentală Vierul” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva