2ra-2115/15 — Declararea nulității contractului de donație

prima instanţă –D. Fujenco dosarul nr. 2ra-2115/15 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Elena Covalenco examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iliev Piotr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iliev Piotr împotriva lui Ilieva Ecaterina cu privire la declararea nulității contractului de donație, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 09 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Iliev Piotr și menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 06 octombrie 2014 c o n s t a t ă La 16 iulie 2013 Iliev Piotr a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ilieva Ecaterina cu privire la declararea nulității contractului de donație.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a încheiat cu fiul său, Iliev Nicolae, contractul de donație nr. 2-940 din 07 iunie 2005, prin care a donat ultimului cu titlu gratuit şi necondiţionat mai multe terenuri agricole: cu nr. cadastral 1734404082 cu suprafața de 2,6456 ha, cu nr. cadastral 1734403098 cu suprafața de 0,6699 ha, cu nr. cadastral 1734304109 cu suprafața de 0,3863 ha și cu nr. cadastral 1734106244 cu suprafața de 0,1220 ha amplasate în s. Moscovei r-l Cahul. Susține că toate imobilele date i-au aparținut cu drept de proprietate în temeiul titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberate la 21 noiembrie 2000. După decesul subit al fiului din 05 iulie 2012, Iliev Piotr a fost nevoit la 20 august 2012 să se adreseze notarului în vederea acceptării averii rămase după decesul defunctului.

În luna ianuarie 2013 a aflat că în timpul vieții lui Nicolae Iliev, acesta a testat toată averea sa soției lui – Ilieva Ecaterina. La aceeași dată a făcut cunoștință și cu conținutul contractului de donație nr. 2-940 din 07 iunie 2005 încheiat de reclamant pe numele lui Nicolae Iliev. Invocă nulitatea contractului de donație ca fiind unul afectat de eroare, deoarece acesta avea o reprezentare greșită a situației faptice la încheierea actului juridic, or reclamantul a crezut că a eliberat un testament pe numele lui Iliev Nicolae asupra averii lui, dar nicidecum nu avea intenția de a dona bunurile sale. Astfel, în acest sens, reclamantul Iliev Piotr pînă în anul 2012 a primit plata arendei pentru terenurile agricole ce-i aparțineau, precum și roada de pe terenurile date.

Cere reclamantul declararea nulității contractului de donație nr. 2-940 din 07 iunie 2005. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 06 octombrie 2014, a fost respinsă acțiunea. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 09 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Iliev Piotr și menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 06 octombrie 2014. La 11 iunie 2015 Iliev Piotr a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat că soluțiile instanțelor sunt eronate, deoarece contravin legislației în vigoare, circumstanțelor de fapt și de drept, probelor administrate.

Astfel, în cadrul ședințelor de judecată a prezentat suficiente probe ce ar confirma reprezentarea falsă a lui la încheierea actului juridic. Ba mai mult, una din condițiile realizării executării contractului de donație constituie transmiterea în natură a obiectului convenției, care însă în realitate nu a avut loc. Nulitatea contractului se confirmă și prin faptul că acesta a fost întocmit în limba de stat, pe care nu o poseda recurentul, deoarece este vorbitor de limba rusă. Ba mai mult, acesta are o vedere slabă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Iliev Piotr nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Iliev Piotr, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iliev Piotr ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Iliev Piotr se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Elena Covalenco