2rh-81/17 — recunoașterea nulă a contractului de donație

prima instanță, Judecătoria Cahul dosarul nr. 2rh-81/2017

judecător: D. Fujenco

instanța de apel, Curtea de Apel Cahul

judecători: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: G. Stratulat, Sv. Moldovan, E. Covalenco

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Sveatoslav Moldovan, Elena Covalenco

examinând cererea de revizuire depusă de Piotr Iliev,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Piotr Iliev

împotriva Ecaterinei Ilieva cu privire la declararea nulității contractului de

donație,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie 2015,

prin care recursul declarat de Piotr Iliev s-a considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă :

La 16 iulie 2013, Piotr Iliev a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ecaterinei Ilieva cu privire la declararea nulității contractului de

donație.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a încheiat cu fiul său,

Nicolae Iliev contractul de donație nr. 2-940 din 07 iunie 2005, prin care a donat

ultimului cu titlu gratuit și necondiționat mai multe terenuri agricole: cu nr.

cadastral 1734404082 cu suprafața de 2,6456 ha, cu nr. cadastral 1734403098 cu

suprafața de 0,6699 ha, cu nr. cadastral 1734304109 cu suprafața de 0,3863 ha și

cu nr. cadastral 1734106244 cu suprafața de 0,1220 ha amplasate în s. Moscovei,

r-l Cahul.

Susține că toate imobilele date i-au aparținut cu drept de proprietate în

temeiul titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberate la 21

noiembrie 2000.

După decesul subit al fiului din 05 iulie 2012, Piotr Iliev a fost nevoit la

20 august 2012 să se adreseze notarului în vederea acceptării averii rămase după

decesul defunctului.

În luna ianuarie 2013 a aflat că în timpul vieții lui Nicolae Iliev, acesta a

testat toată averea sa soției lui - Ecaterina Ilieva. La aceeași dată a făcut

cunoștință și cu conținutul contractului de donație nr. 2-940 din 07 iunie 2005

încheiat de reclamant pe numele lui Nicolae Iliev.

1

Invocă nulitatea contractului de donație ca fiind unul afectat de eroare,

deoarece acesta avea o reprezentare greșită a situației faptice la încheierea actului

juridic, or reclamantul a crezut că a eliberat un testament pe numele lui Nicolae

Iliev asupra averii lui, dar nicidecum nu avea intenția de a dona bunurile sale.

Astfel, în acest sens, reclamantul Piotr Iliev până în anul 2012 a primit plata

arendei pentru terenurile agricole ce-i aparțineau, precum și roada de pe terenurile

date.

Cere reclamantul declararea nulității contractului de donație nr. 2-940 din

07 iunie 2005.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 06 octombrie 2014 s-a respins

acțiunea lui Piotr Iliev.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 09 aprilie 2015 s-a respins apelul

declarat de către Piotr Iliev și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul din 06

octombrie 2014.

La 11 iunie 2015, Piotr Iliev a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie 2015 s-a

considerat inadmisibil recursul declarat de Piotr Iliev.

La 24 ianuarie 2017, Piotr Iliev a depus cerere de revizuire, solicitând

admiterea acesteia cu casarea încheierii de recurs și remiterea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Cahul.

În motivarea cererii de revizuire, Piotr Iliev a indicat că, consideră

neîntemeiată încheierea instanței de recurs, invocând prevederile art. 449 lit. b)

Cod de procedură civilă.

Susține revizuentul că, în prezent s-a depistat că la încheierea contractului

de donație a terenurilor agricole nu a existat acordul soției sale, Olga Ilieva, iar

notarul din motive necunoscute nu l-a solicitat, terenurile fiind proprietate

comună în devălmășie.

A mai invocat că, instanța nu a reținut că pe perioada de valabilitate a

contractului de donație, donatarul Ecaterina Ilieva nu a întreținut niciodată

donatorul Piotr Iliev, iar acest lucru constituie temei de revocare.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, instanța

examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de

examinare a cererii de chemare în judecată. Participanților la proces li se

comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică

examinarea cererii de revizuire, articol care nu a fost modificat.

Iar, în conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001

privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași

forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra

aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

2

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură civilă cu art.

444 al același Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează

soluții diferite privitor la citarea și participarea părților la judecarea recursurilor,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție examinează cererea de revizuire în lipsa participanților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire depusă

de Piotr Iliev neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 448 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin

neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere

a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre

circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea

fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o

condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu

au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că

nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

3

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe

acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data

pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după

pronunțarea hotărârii.

Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu

o nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului

prevăzut la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul

de posibilitatea invocării unui atare temei.

Așadar, având în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de

revizuire, altfel spus, Piotr Iliev nu a făcut dovada faptului că în procesul

examinării anterioare a cauzei nu a cunoscut de cele invocate drept temei al

cererii de revizuire, sau că a întreprins careva măsuri pentru a le cunoaște în

procesul examinării cauzei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi

care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce

acelea prezentate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de

judecată ori de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită, în cazul în care

înscrisurile indicate de revizuent au constituit obiect al examinării.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce

la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele

invocate de Piotr Iliev se referă la dezacordul cu soluția pronunțată de către

Curtea Supremă de Justiție prin încheierea a cărei revizuire se pretinde, și nu

atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă careva temeiuri legale de

revizuire.

4

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar

constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară

preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire

nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură civilă, Completul Colegiului Civil și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Piotr

Iliev, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie 2015, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Piotr Iliev împotriva

Ecaterinei Ilieva cu privire la declararea nulității contractului de donație.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Sveatoslav Moldovan

Elena Covalenco

5