2ra-553/17 — declararea nulității contractelor de donație a bunurilor imobile

prima instanță: S. Daguța dosarul nr. 2ra-553/17

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

D E C I Z I E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecător Valentina Clevadî

judecători Luiza Gafton, Galina Stratulat

Ion Druță, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Poparcea Taisia prin intermediul

reprezentantului, avocatul Chirilenco Svetlana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Poparcea Taisia

împotriva lui Verdeș Igor, intervenient accesoriu Verdeș Eleonora cu privire la

declararea nulității contractelor de donație a bunurilor imobile,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Poparcea Taisia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 17 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 28 aprilie 2011, Poparcea Taisia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva lui Verdeș Igor și Poparcea Alexandra cu privire la declararea nulității

contractelor de donație a bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 04 iunie 2008, Poparcea

Alexandra (mama ei) și Verdeș Igor au încheiat contractele de donație asupra

terenurilor agricole cu numărul cadastral 0144106.136 cu suprafața de 0,19 ha și

numărul cadastral 0144105.047 cu suprafața de 1,8225 ha, amplasate în com.

Cruzești, mun. Chișinău.

Menționează reclamanta că, la încheierea contractelor de donație a fost ignorat

faptul că terenurile agricole se aflau în proprietatea comună în devălmășie a părinților

Poparcea Alexandra și Poparcea Ion, ultimul fiind decedat la 04 iulie 2002.

Inițial, în acte, deținătoare de terenuri era indicată doar Poparcea Alexandra, iar

de această situație a profitat Verdeș Igor, care este donatarul contractelor de donație.

1

Indică reclamanta că, în momentul încheierii contractelor de donație, Poparcea

Ion nu era în viață și respectiv, înstrăinarea terenurilor agricole a avut loc fără

consimțământul său.

Solicită reclamanta, declararea nulității contractelor de donație nr. 1131 și nr.

1133 din 04.06.2008 încheiate între Poparcea Alexandra și Verdeș Igor, în baza

cărora au fost înstrăinate terenurile agricole cu numărul cadastral 0144106.136,

suprafața de 0,19 ha și numărul cadastral 0144105.047, suprafața de 1,8225 ha, cu

aducerea părților la poziția inițială.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 ianuarie 2016,

Poparcea Alexandra a fost substituită în drepturi și obligații procesuale cu succesorul

legal Poparcea Taisia (f.d. 137).

Ulterior, în proces în calitate de intervenient accesoriu a intervenit Verdeș

Eleonora.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 17 iunie 2016, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Poparcea Taisea a contestat-o cu

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de Poparcea Taisia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 17 iunie 2016.

La 23 ianuarie 2017, Poparcea Taisia prin intermediul reprezentantului, avocatul

Chirilenco Svetlana, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

dispozițiilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au fost emise cu încălcarea și

aplicarea eronată a normele de drept material și procedural.

Susține că, titlurile de autentificare a drepturilor deținătorului de teren asupra

terenurilor donate au fost înregistrare la ÎS,,Cadastru” la 21.03.2000, în timpul aflării

în căsătoriei a soților Poparcea Alexandra și Poparcea Ion, ultimul decedând la

04.07.2002, astfel că bunul imobil a fost înregistrat în timpul vieții acestuia și

constituie proprietate comună în devălmășie.

Odată cu depunerea cererii de acceptare a moștenirii succesorale după decesul

tatălui Poparcea Ion și obținerea certificatului de moștenitor legal, Poparcea Taisia a

obținut dreptul de a înainta acțiunea în judecată în vederea declarării nulității

contractelor de donație, deoarece au fost lezate drepturile ei personale a calității de

moștenitor.

Afirmă că, Poparcea Alexandra nu a prezentat acte care ar confirma faptul că a

acceptat succesiunea legală sau testamentară prin intermediul notarului după decesul

soțului Poparcea Ion, iar pentru a avea dreptul de înstrăinare a întregului bun, urma să

2

obțină legal dreptul de proprietate în ordine succsorală și anume, certifictul cu privire

la dreptul de proprietate asupra cotei-părți din proprietatea comună în devălmășie.

Referitor la termenul declarării recursului, Colegiul reține că, materialele

dosarului nu atestă cu certitudine data primirii de către recurentă a deciziei integrale,

iar în asemenea circumstanțe recursul se consideră depus în termenul prevăzut de art.

434 CPC.

La 27 februarie 2017, Verdeș Igor și-a valorificat dreptul de a depune referință la

recurs, solicitând declararea inadmisibilității acestuia sau după caz respingerea.

Verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de intimat

legalitatea hotărârilor atacate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa

decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în instanța de apel din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să

trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază concluziile instanțelor judecătorești ca fiind rezultate

din neexaminarea multiaspectuală a cauzei și în consecință, aplicarea eronată a legii.

Din materialele dosarului s-a constatat că, la 30.08.1979 a fost înregistrată

căsătoria între Poparcea Ion și Bîzgu (Poparcea) Alexandra, fapt confirmat prin

certificatul de căsătorie (f.d.7).

Potrivit certificatului de naștere, la 15.08.1954 s-a născut Poparcea Taisia, fiica

lui Poparcea Ion și Alexandra (f.d.8).

Potrivit certificatelor de deces, Poparcea Ion a decedat la 04.07.2002 (f.d.4), iar

Poparcea Alexandra a decedat la 13.10.2011 (f.d.58).

În timpul vieții, Poparcea Alexandra prin contractele de donație din 04 iunie

2008, cu nr. 1131 și nr. 1133 a donat lui Verdeș Igor terenurile agricole cu numerele

cadastrale 0144106.136, suprafața 0,19 ha și 0144105.047, suprafața de 1,8225 ha,

amplasate în com. Cruzești mun. Chișinău.

Conform pct. pct. 2.2 a contractelor menționate, imobilul înstrăinat este

proprietatea Alexandrei Poparcea dobândit în baza Titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren (înregitrat duplicat din 21 martie 2008), eliberat de

3

Primăria satului Cruzești la 30 aprilie 1999, trecut în Registrul cadastral al

deținătorilor de terenuri la 24 aprilie 1999, cu nr. 244 și înregistrat la OCT Chișinău,

la 21 martie 2000.

La 28 aprilie 2011, Poparcea Taisia a contestat contractele de donație, invocând

nulitatea acestora pe motiv că, Poparcea Alexandra nu a fost în drept să doneze

terenurile litigioase deoarece acestea sunt proprietate în devălmășie a soților.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, instanțele de judecată au reținut că

terenurile litigioase au constituit proprietate personală exclusivă a Alexandrei

Poparcea și aceasta a fost în drept să dispună de ele la discreția sa, fără a accepta

succesiunea după decesul soțului.

În opinia instanței de recurs, soluțiile instanțelor inferioare sunt pripite, fiind

rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material, precum și examinarea

insuficientă a circumstanțelor pricinii.

Așadar, determinarea drepturilor soților asupra comunității de bunuri, se face

prin raportare la dispozițiile codului civil și al familiei.

În conformitate cu art. 19 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobândite de către

soți în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietății în devălmășie.

În conformitate cu art. 20 alin. (1) Codul familiei, bunurile dobîndite de către

soți în timpul căsătoriei aparțin ambilor cu drept de proprietate în devălmășie,

conform legislației. Iar conform alin. (5) al aceluiași articol, sunt proprietate în

devălmășie a soților bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până

în ziua încetării acesteia.

Prevederi similare se regăsesc și în conținutul art. 371 Cod civil, potrivit căruia

bunurile dobîndite de soți în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în

devălmășie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este

stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Orice bun dobîndit de soți în timpul

căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmășie pînă la proba contrară.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, se deduce că, drept de

proprietate comună în devălmășie au soții asupra bunurilor comune. Fiind o

proprietate comună în devălmășie, cei doi soți sunt împreună proprietari asupra

bunului, exercitând împreună atributele dreptului de proprietate.

La încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soți, urmează de determinat

partea din bunurile dobândite în comun de către soți, care va face obiectul

transmiterii succesorale.

Chestiunea determinării masei succesorale lăsate de defunct se face, atât raportat

la bunurile proprii ale acestuia, cât și raportat la cota acestuia din bunurile comune

dobândite în timpul căsătoriei.

Așa fiind, se constată că, terenurile agricole cu numerele cadastrale

0144106.136, suprafața 0,19 ha și 0144105.047, suprafața de 1,8225 ha, amplasate în

comuna Cruzești, mun. Chișinău, ce au constituit obiectul contractelor de donație, au

4

statut de cotă de teren echivalent, fiind atribuite Alexandrei Poparcea în timpul

căsătoriei, conform Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat

de Primăria satului Cruzești la 30 aprilie 1999, înregistrat la OCT Chișinău, la 21

martie 2000.

Pornind de la existența faptelor pricinii, instanța de apel urma să țină cont că,

cota de teren echivalent, de asemenea și cota-parte valorică, dobândite de către soți

sau de unul din ei în timpul căsătoriei, sunt supuse împărțirii între ei conform

prevederilor art. art. 25, 26 Codul familiei.

Or, în mod greșit a reținut instanța de apel că la momentul încheierii contractelor

de donație la ÎS ,,Cadastru” terenurile litigioase erau înregistrate cu drept de

proprietate doar după Poparcea Alexandra, sau potrivit art. 39 alin. (1) din Legea

cadastrului bunurilor imobile 1543/25.02.98, neînscrierea în registrul bunurilor

imobile a datelor despre celălalt soț nu conduce la pierderea de către acesta a

dreptului de proprietate asupra bunurilor procurate sau construite în timpul căsniciei.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs conchide că este necesar a fi

elucidate toate elementele stării de fapt deduse din împrejurările cauzei și în deosebi,

dacă după decesul lui Poparcea Ion, Poparcea Alexandra a acceptat succesiunea

legală sau testamentară, în vederea determinării cotei părți ce i se cuvine din

terenurile donate, având în vedere că cota de teren echivalent dobândită în timpul

căsătoriei se supune împărțirii.

În dependență de cele constatate, instanța de apel urmează să verifice în

întregime legalitatea contractelor de donație, pronunțând o hotărâre legală și

întemeiată.

Cele relatate în ansamblu atestă faptul că, concluzia instanței de apel este pripită,

iar o astfel de hotărâre nu poate fi menținută, de aceea cauza urmează a fi rejudecată.

Lichidarea lacunelor depistate în cadrul procedurii de examinare în recurs nu

este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

Totodată, Colegiul menționează că din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunțarea

de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre

garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărârile contestate asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru,

respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din

21.01.1999).

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel nu a elucidat circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii întru

aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu și

deoarece, eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

5

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanței de apel și de

a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Poparcea Taisia prin intermediul reprezentantului,

avocatul Chirilenco Svetlana.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Poparcea Taisia împotriva lui

Verdeș Igor, intervenient accesoriu Verdeș Eleonora cu privire la declararea nulității

contractelor de donație a bunurilor imobile, cu restituirea pricinii spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecător Valentina Clevadî

judecători Luiza Gafton

Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

6