2ra-2275/15 — Privind recunoaşterea dreptului de proprietate

Dosarul nr.2ra-2275/15 Instanţa de fond: Judecătoria Orhei – V. Cupcea Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Cernat, L. Bulgac, I. Muruianu ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Canţîr Mihail în interesele Marfei Buzu în pricina civilă la acţiunea Marfei Buzu către Budişteanu Mariana, intervenient accesoriu OCT Orhei privind recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin care s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Buzu Marfa şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 16 martie 2015, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ: La 09 februarie 2015 Buzu Marfa a depus cerere de chemare în judecată către Budişteanu Mariana privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă- parte din imobilul locativ, teren aferent şi construcţii accesorii şi ½ cotă –parte din cota echivalentă de teren şi cota mică de teren, bunuri ce au aparținut defunctului Lungu Petru, situate în satul Neculăeuca, r-nul Orhei ( f.d.

3-6). În motivarea acţiunii a invocat că din 2004 a concubinat cu Lungu Petru, instalîndu- se cu traiul în satul Neculăeuca, r-nul Orhei, în casa ultimului. La acel moment casa de locuit era în proces de construcție, erau ridicaţi numai pereții şi o parte de acoperiş, restul lucrărilor au fost efectuate în perioada anilor 2004 – 2014. Pe parcursul perioadei de concubinaj reclamanta a insistat la înregistrarea căsătoriei, însă Lungu Pertu amîna acest eveniment. La începutul relațiilor de concubinaj cu Lungu Petru, acesta era în proces de divorț cu prima soţie, cu care în comun aveau o fiică Budişteanu (Lungu) Mariana. 1 În anul 2004, cînd a început a concubina cu Lungu Petru, Buzu Marfa avea acumulați 94000 lei, care au fost folosiţi la construcția casei, anexelor gospodăreşti şi amenajarea curţii.

Lungu Petru după 1988 nu a mai lucrat, deoarece avea amputate trei degete de la mîina dreaptă, iar reclamanta a lucrat pînă în anul 2011 în calitate de asistentă medicală şi avea un salariu în mărime de 1600 lei, iar din 2011 pînă în 2014 a fost plecată la cîştig peste hotarele RM, banii obţinuţi fiind investiţi în construcţia şi renovarea casei de locuit, în care locuia împreună cu Lungu Petru. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 16 martie 2015 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată ( f.d. 44). Nefiind de acord cu hotărîrea Iudecătoriei Orhei din 16 martie 2015, Buzu Marfa a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 16 martie 2015 cu remiterea cauzei la rejudecare ( f.d.

54-55). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 s-a respins ca neîntemeiată cererea de apel declarată de Buzu Marfa şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 16 martie 2015. În motivarea soluţiei sale instanța de apel a constatat că instanţa de fond a judecat pricina sub toate aspectele, a stabilit şi elucidat toate circumstanțele importante ale cauzei, a apreciat corect probele administrate şi a concluzionat just, că cerinţele înaintate de reclamantă sunt neîntemeiate. La judecarea cauzei s-a stabilit că în perioada, în care Buzu Marfa pretinde că a dus gospodărie comună cu Lungu Petru, ea se afla în relaţii de căsătorie cu Buzu Fiodor, căsătorie care a fost înregistrată în 1988 şi care, potrivit buletinului de identitate (f.d.7), nu este desfăcută pînă în prezent.

S-a stabilit că bunurile imobile, asupra cărora reclamanta pretinde, constituie proprietatea defunctului Lungu Petru, fapt confirmat prin extrasul din registrul de evidenţă a gospodăriilor din localitatea Neculăeuca, r-nul Orhei. Instanţa de apel a reţinut că prin certificatele eliberate de Primăria Neculăeuca, r-nul Orhei se dovedeşte că în perioada 2004- 2014 Buzu Marfa a locuit cu Lungu Petru în satul Neculăeuca, r-nul Orhei, împreună au îngrijit de casă şi au prelucrat terenurile, care aparţin ultimului, de asemeni se dovedește că casa de locuit a fost construită de Petru Lungu în perioada în care acesta se afla în concubinaj cu fosta soţie Cojocari Claudia, cu care la 22.05.2014 a partajat averea pe cale amiabilă.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat argumentul reclamantei despre ilegalitatea hotărîrii ca urmare a respingerii demersurilor privind audierea martorilor, ori la caz, audierea martorilor nu era necesară în situaţia în care s-a dovedit cu certitudine prin înscrisuri faptul, că bunurile la care pretinde reclamanta constituie proprietatea personală a defunctului. Demonstrarea faptului posesiunii şi 2 folosinţei nu are careva relevanţă, deoarece posesiunea şi folosinţa nu presupune şi dobîndirea dreptului de proprietate asupra bunurilor respective. Instanța de apel a combătut şi argumentul cu privire la încălcarea procedurii de examinare a cauzei, ori litigiul privind dreptul de proprietate asupra ½ din bunurile imobile corect a fost judecat în procedură contencioasă şi nu în procedură specială.

La data de 21 august 2015 avocatul Canţîr Mihail, în baza madatatului (f.d. 31), în interesele Marfei Buzu a depus recurs asupra deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin care a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel şi hotărîrii Judecătoriei Orhei din data de 16 martie 2015 cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanţa de fond ( f.d. 79-82). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 30 iunie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 01 iulie 2015, confirmarea despre recepționarea acesteia lipsește.

Cererea de recurs, depusă la 21 august 2015, se consideră a fi depusă în termen. Examinînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de avocatul Canţîr Mihail în interesele Marfei Buzu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Conform celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Canţîr Mihail în interesele Marfei Buzu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău şi data de 30 iunie 2015, în pricina civilă la acţiunea Buzu Marfa către Budişteanu Mariana, intervenient accesoriu OCT Orhei privind recunoaşterea dreptului de proprietate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul, Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4