2ra-2307/15 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Făleşti Dosarul nr. 2ra-2307/15 Judecător: I. Ghizdari Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecători Liliana Catan, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Savciuc Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală „Direcţia de Producţie a Gospodăriei Comunale şi de Locuinţe” Făleşti împotriva lui Savciuc Vasile privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 28 mai 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 10 martie 2015, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 20 decembrie 2014, Întreprinderea Municipală „Direcţia de Producţie a Gospodăriei Comunale şi de Locuinţe” Făleşti (ÎM „DPGCL” Făleşti) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Savciuc Vasile privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002, extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice eliberat de Camera înregistrare de Stat nr. 28144 din 22.06.2010, ÎM „DPGCL” Făleşti deţine statutul de operator de interes local, care prestează servicii publice de gospodărie comunală. Conform contractului din 01.09.2011, încheiat cu furnizorul - IM „DPGCL” Făleşti, Savciuc Vasile beneficiază de serviciile de gospodărie comunală: aprovizionarea cu apă; prestarea serviciilor de canalizare; evacuarea deşeurilor menagere. Toate la tarifele stabilite în locuinţa sa de pe str. Gribova 33, or. Făleşti, componenţa familiei fiind de două persoane.

Conform actului din 18.12.2012, întocmit de reprezentantul gospodăriei comunale s-a stabilit că, în locuinţa de pe adresa dată locuiesc patru persoane, fapt care a fost luat la evidenţă. Ultima achitare integrală a plăţii pentru serviciile comunale de către consumatorul Savciuc Vasile, a avut loc la 19.02.2013, calculele fiind efectuate reieşind din prezenţa în locuinţă a 4 locatari. In legătură cu acumularea datoriei pentru serviciile comunale prestate, la data de 25.11.2013, consumatorului i s-a expediat preîntîmpinarea nr. 669 cu solicitarea de a achita datoria in sumă de 1624,34 lei, ca rezultat datoria nu a fost achitată, rămînînd în creştere. La 03.12.2014, pîrîtului Savciuc Vasile, repetat i s-a expediat preîntîmpinarea nr. 613 (recepţionată la 08.12.14) cu solicitarea de a achita datoria acumulată la data de 30.11.14 în sumă de 4870, 33 lei, în termenii indicaţi.

Solicitarea a rămas fără răspuns, datoria rămînînd în creştere. Consideră reclamantul acest fapt drept o eschivare vădită a beneficiarului de la onorarea obligaţiilor contractuale. Din lipsa prezentării datelor lunare ale contorului de apă de către consumator, calculele au fost efectuate conform dispoziţiilor pct. 4.2 din contract, reieşind din numărul de locatari. Solicită reclamantul admiterea acţiunii, încasarea din contul pîrîtului Savciuc Vasile a datoriei în sumă de 4870 lei 33 bani şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 10 martie 2015, s-a admis acţiunea. S-a încasat din contul lui Savciuc Vasile în beneficiul I.M „DPGCL” Făleşti datoria în sumă de 4870 lei 33 bani.

S-a încasat din contul lui Savciuc Vasile în beneficiul I.M „DPGCL” Făleşti cheltuielile de judecată, reprezentate de plata taxei de stat, în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2015, a fost respins apelul declarat de Savciuc Vasile şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 10 martie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 27 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Savciuc Vasile a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

La 07 septembrie 2015, I.M „DPGCL” Făleşti a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Savciuc Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Savciuc Vasile ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Savciuc Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Liliana Catan Ion Druţă