2ra-1855/19 — cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1855/19

Instanța de fond: Judecătoria Bălți, sediul Fălești– R. Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Bîrliba,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea

Municipală „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești

împotriva lui Nicolae Bîrliba cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți prin care s-a admis

apelul declarat de către Întreprinderea Municipală „Direcția de Producție a

Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești, s-a casat hotărârea din 03 septembrie

2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a

admis parțial acțiunea înaintată de către Întreprinderea Municipală „Direcția de

Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești,

constată:

La 01 februarie 2018, ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și

de Locuințe” Fălești a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae

Bîrliba cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată ÎM „Direcția de Producție a

Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești a indicat că potrivit extrasului din

Registrul de Stat al persoanelor juridice, eliberat de Camera Înregistrării de Stat,

reclamanta deține statutul de operator de interes local, care prestează servicii publice

de gospodărie comunală. Pârâtul Nicolae Bîrliba este proprietarul ap. nr. xxxxx din

blocul locativ de pe str. xxxxx, or. Fălești.

Reclamanta menționează că nu are încheiat un contract de prestare a serviciilor

comunale cu Nicolae Bîrliba, deoarece pârâtul nu locuiește în apartamentul nr.

xxxxx din str. xxxxx, or. Fălești, dar acesta a acumulat o datorie la serviciul de

deservire a blocului.

Reclamanta ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe”

Fălești a mai indicat că din motivul că contul cu serviciile comunale de alimentare

cu apă, canalizare și evacuarea deșeurilor managere este închis, calculele conform

pct. 6 din Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 se

efectuează numai pentru deservirea tehnică a blocului, conform tarifelor aprobate

de către Consiliul local Fălești.

1

În această ordine de idei, reclamanta menționează că pe parcursul anilor de

nenumărate ori a înaintat pretenții privind achitarea datoriei către pârât, însă acestea

au rămas fără răspuns.

Respectiv, în legătură cu acumularea datoriilor, la 17 noiembrie 2017, a

expediat consumatorului Bîrliba Nicolae prescripția nr. 434 cu solicitarea achitării

datoriilor pentru serviciile comunale în sumă de 3860, 80 lei, prescripția rămânând

fără răspuns, ceia ce denotă o eschivare vădită de la executarea obligațiilor de

consumator. Datoria crescând în continuare, la 01 ianuarie 2018 constituia 3902, 12

lei.

Reclamanta ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe”

Fălești a solicitat încasarea de la Bîrliba Nicolae a datoriei pentru serviciile publice

de gospodărie comunală pentru apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, or. Fălești în

mărime de 3902, 12 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei.

Prin hotărârea din 03 septembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Direcția de Producție a

Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești împotriva lui Nicolae Bîrliba cu

privire la încasarea datoriei.

În susținerea soluției sale, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a

prezentat nici o probă că a facturat și că a prezentat lunar către pârât până la

adresarea în instanță careva facturi pentru achitarea contravalorii serviciului pretins

prestat. Totodată, reclamanta nu a întreprins nici o acțiune în vederea încheierii unui

contract de prestări a serviciilor comunale.

Prin decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat

de către ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești,

s-a casat hotărârea din 03 septembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și s-a

emis o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de către ÎM

„Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești, s-a încasat

de la Bîrliba Nicolae în beneficiul reclamantei datoria la plata serviciilor comunale

pentru perioada 01 februarie 2015 – 01 februarie 2018 în sumă de 743, 76 lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 472, 5 lei.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a reținut că proprietarul sau locatarul

încăperilor nelocuibile din blocul locativ achită în mod obligatoriu plata pentru

deservirea tehnică și reparația elementelor de uz comun, salubrizarea terenului

aferent blocului, conform tarifelor aprobate pentru acest bloc și celor aprobate prin

contractul încheiat cu gestionarul fondului locativ. Totodată, instanța de apel a

conchis că indiferent de faptul a fost sa nu încheiat contract în acest sens,

consumatorii urmează să achite serviciile prestate, or lipsa unui contract scris nu

scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

La fel, instanța judecătorească ierarhic inferioară a concluzionat că plata pentru

serviciile de deservire tehnică reieșind din prevederile art. 267 alin. (1) Cod civil

urmează a fi încasată pentru perioada 01 februarie 2015 – 01 februarie 2018 în sumă

de 713,76 lei.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 05 august 2019,

completat la data de 05 septembrie 2019, a depus recurs Nicolae Bîrliba prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului Nicolae Bîrliba a invocat că decizia instanței de apel

este una neîntemeiată, emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor

de drept material, cât și cu aprecierea arbitrară a probelor, fapt ce a dus la încălcarea

2

dreptului la un proces echitabil.

La fel, recurenta a invocat că decizia instanței de apel este una nemotivată, iar

concluziile expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără

a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu

materialul probator, precum și normele de drept ce reglementează litigiu dedus

judecății.

Recurentul a indicat că calitatea de operator și prestator de servicii, cât și

consumator sau consumator casnic poate exista doar în cazul încheierii unui contract

de prestări a unui serviciu, însă în speță nu există un asemenea contract.

La 03 septembrie 2019, ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și

de Locuințe” Fălești a depus referință la recursul declarat de către Nicolae Bîrliba,

solicitând declararea recursului ca inadmisibil în temeiul art. 433 și 440 Cod de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 11

aprilie 2019, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 15 mai

2019, fapt ce se atestă prin scrisoarea de însoțire nr. 2a-53/19 (f.d. 169), decizie

recepționată de către recurent la data de 06 iunie 2019, fapt ce se atestă prin avizul

de recepție anexat la materialele dosarului. (f.d. 171).

În aceste circumstanțe recursul depus de către Nicolae Bîrliba la 05 august 2019

se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate a recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Nicolae Bîrliba este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă

că Nicolae Bîrliba a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

3

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Nicolae Bîrliba asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Nicolae Bîrliba și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Nicolae Bîrliba inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Nicolae Bîrliba, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4