2ra-1578/19 — incasarea datoriei, obligarea incheierii contractului

Dosarul nr. 2ra-1578/2019

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (I. Pâcaleu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală

„Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești

împotriva Anei Cenușa cu privire la încasarea datoriei și obligarea încheierii

contractului,

împotriva deciziei din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 23 martie 2018 ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de

Locuințe” or. Fălești a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Cenușa

cu privire la încasarea datoriei și obligarea încheierii contractului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că din luna aprilie 2009 consumatorului

Ana Cenușa, domiciliată în XXXXX, s-a început calcularea plăților pentru prestarea

serviciilor comunale, pentru evacuarea gunoiului – 3 persoane și apa – 4,5 m3/l

persoană/lună.

La 17 iunie 2009 Ana Cenușa a depus cerere privind instalarea contorului de tip

„Madallena” nr. 161893, iar în urma controlului efectuat s-a depistat că fântâna nu

corespunde normelor, respectiv plata pentru apa consumată necesita de continuat

după norma de consum.

A menționat că prin actul din 14 august 2009, pârâta a fost deconectată de la

rețeaua de apeduct în legătură cu acumularea datoriei de 585,55 de lei, calculele

urmând a se efectua numai pentru evacuarea deșeurilor. Ulterior, la 19 octombrie

2010, în urma controlului efectuat la zi s-a depistat consum de apă fără contor și a fost

întocmit actul nr. 479 cu includerea normei de consum, pentru ce Ana Cenușa a fost

invitată să depună explicații, însă ultima nu s-a prezentat.

A afirmat că a fost efectuată recalcularea plății la prestarea serviciilor de apă cu

1

includerea sumei de 1166,99 de lei pentru perioada din momentul deconectării până

la depistarea încălcării. La 15 noiembrie 2010 prin actul nr. 488, pârâta iarăși a fost

deconectată de la sistemul central de apeduct, pentru neprezentarea de a depune

explicații.

A notat că la 10 ianuarie 2018, a expediat consumatorului Ana Cenușa prescripția

nr. 07 cu solicitarea prezentării pe adresa prestatorului în vederea încheierii

contractului privind evacuarea gunoiului menajer și achitarea integrală a datoriei de

4448,96 de lei, solicitare rămasă fără răspuns. Respectiv, consideră că acest fapt

denotă o eschivare vădită a consumatorului de la îndeplinirea obligațiilor.

În acest context, reclamanta după concretizarea pretențiilor prin cererile din 12

noiembrie 2018 și 30 noiembrie 2018, a solicitat obligarea pârâtei Ana Cenușa de a

încheia contractul de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală pentru

evacuarea deșeurilor menajere, cât și încasarea de la Ana Cenușa a datoriei pentru

serviciul public de aprovizionare cu apă pentru perioada aprilie 2009 – 15 noiembrie

2010 în sumă de 1752,54 de lei și 3036,96 de lei pentru serviciile comunale de

evacuare a deșeurilor menajere pentru perioada aprilie 2009 – 31 octombrie 2018, iar

în total 4788,96 de lei și taxa de stat în sumă de 370 de lei.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești cererea

de chemare în judecată depusă de către ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei

Comunale și de Locuințe” or. Fălești s-a admis parțial, s-a dispus încasarea de la

Cenușa Ana în beneficiul acesteia a datoriei pentru serviciile comunale în mărime de

1400,40 de lei și cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în mărime de 270 de lei.

S-a obligat Ana Cenușa să încheie cu ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei

Comunale și de Locuințe” or. Fălești în formă scrisă contractul-tip de prestare a

serviciilor de gospodărie comunală privind evacuarea deșeurilor menajere din bunul

imobil amplasat în or. Fălești, str. 31 august 70, ce-i aparține cu drept de proprietate.

În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins.

În susținerea poziției sale, prima instanță referitor la pretenția privind obligarea

pârâtei la încheierea contractului de prestare a serviciilor publice de gospodărie

comunală pentru evacuarea deșeurilor managere a reținut că, Ana Cenușa este

proprietarul imobilului amplasat în XXXXX, iar reclamanta ÎM „Direcția de

Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” or. Fălești este unica întreprindere

municipală de gospodărie comunală din or. Fălești, care are ca gen de activitate

inclusiv și evacuarea deșeurilor menajere. Astfel, pârâta Ana Cenușa nu are încheiat

un contract de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală pentru evacuarea

deșeurilor menajere cu reclamanta, iar lipsa contractului se datorează pârâtei, care la

solicitarea legală a reclamantei a refuzat să se prezinte la sediul acesteia pentru

încheierea contractului dat, odată ce încheierea contractului reprezintă o obligație

prevăzută de lege, fiind o excepție de la principiul libertății contractuale ale părților.

Totodată, instanța de fond a reținut cu privire la pretenția privind încasarea

datoriei că ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” or.

Fălești a prestat servicii de gospodărie comunală pentru evacuarea deșeurilor

menajere inclusiv și pe strada unde este amplasată casa individuală a pârâtei Ana

Cenușa, deși între aceștia nu există încheiat un contract de prestare a serviciilor

publice de gospodărie comunală pentru evacuarea deșeurilor menajere, legislația în

vigoare prevede obligația pârâtei de a achita costul acestor servicii. Astfel, potrivit

cartelelor consumatorului Ana Cenușa începând cu luna aprilie 2009 până în luna

2

octombrie 2018 a format o datorie de 4788,96 de lei, inclusiv până în luna decembrie

2010 o datorie la apa potabilă.

La fel, instanța de fond cu trimitere la prevederile art. 267 alin. (1) și 271 Cod

civil, a constatat că pârâta nu a achitat datoria pentru consumul de apă potabilă până

în anul 2010, iar pentru evacuarea deșeurilor din aprilie 2009 până în prezent, astfel

ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” or. Fălești la 23

martie 2018 a înaintat prezenta acțiune. Respectiv, instanța a conchis că odată ce

reprezentații pârâtului au solicitat respingerea acțiunii și în temeiul expirării

termenului de prescripție, respectiv acțiunea a fost depusă cu omiterea termenului de

prescripție, motiv pentru care pretenția privind încasarea datoriei pentru apa potabilă

consumată până în anul 2010 a fost respinsă integral, iar pentru evacuarea deșeurilor

a fost admisă numai pentru perioada de trei ani până la înaintarea acțiunii.

Prin decizia din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis cererea de apel

depusă de Ana Cenușa, s-a casat hotărârea din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți,

sediul Fălești cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea s-a admis parțial, s-a

încasat de la Ana Cenușa în beneficiul ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei

Comunale și de Locuințe” or. Fălești 688,60 de lei cu titlu de datorie și 270 lei taxa

de stat. În rest, acțiunea civilă s-a respins.

În susținerea soluției sale, instanța de apel cu trimitere la prevederile art. 267 alin.

(1), 271 și 272 alin. (1) Cod civil, a reținut că odată ce Cenușa Ana a invocat omiterea

termenului de prescripție, astfel instanța de apel a constatat că instanța de fond corect

a aplicat termenul de prescripție și încasarea datoriei pentru o perioadă de trei ani până

la înaintarea acțiunii, martie 2015 și până în decembrie 2018.

Totodată, instanța de apel a constatat eronată concluzia primei instanțe de încasare

a datoriei pentru această perioadă pentru două și trei persoane, motiv din care a

micșorat datoria.

Astfel, instanța de apel a reținut că intimatul nu a probat că în imobilul enunțat

locuiesc două sau trei persoane și de ce calculul este efectuat pentru un număr diferit

de persoane la fiecare perioadă de timp. Mai mult, nu s-a stabilit că membrii familiei

Anei Cenușa sunt la evidență sau sunt indicați în fișele de cont a prestatorului de

servicii și în ce temei, respectiv calculul necesită a fi efectuat pentru o persoană,

reieșind din tariful stabilit de către Consiliul or. Fălești pentru o persoană, astfel

pentru perioada luna martie 2017 – luna iunie 2018, datoria constituia 399,60 de lei,

iar pentru perioada iulie 2017 – decembrie 2018 datoria este de 289 de lei, în total

suma de 688,60 de lei.

Referitor la pretenția privind obligarea încheierii contractului de prestare a

serviciilor comunale, instanța de apel a respins-o, menționând că în conformitate cu

art. 25 alin. (1) și (5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-

XV din 24 octombrie 2002, este dreptul fiecărui consumator de a încheia contract de

prestare a serviciilor comunale, totodată, în cazul lipsei acestuia, agentul va încasa

plata pentru serviciul prestat prin acționarea în instanța de judecată, dar în sensul legal

menționat nu poate cere obligarea consumatorului la încheierea contractului prin

hotărâre a instanței de judecată.

La 22 iunie 2019, prin intermediul oficiului poștal, ÎM „Direcția de Producție a

Gospodăriei Comunale și de Locuințe” or. Fălești a declarat recurs împotriva deciziei

din 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului recurenta a reiterat argumentele și circumstanțele expuse

3

în fața instanțelor judecătorești ierarhic inferioare, indicând că decizia instanței de

apel este ilegală fiind emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

Recurentul a solicitat casarea deciziei 16 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți și

menținerea hotărârii din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 16 aprilie 2019, fiind

expediată participanților la proces la data de 27 mai 2019 (f.d. 161), fiind recepționată

de către recurentă la data de 28 mai 2019 (f.d. 163).

Astfel, luând în considerare cele menționate, se apreciază că cererea de recurs

depusă la 22 iunie 2019 de către ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale

și de Locuințe” or. Fălești, a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art.

434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova consideră

că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin.

(4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎM „Direcția de Producție

a Gospodăriei Comunale și de Locuințe” or. Fălești, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or recurentul nu a

invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat

critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă,

4

instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității

recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse

ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru о cale

de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară

a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15

septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către ÎM „Direcția de Producție a Gospodăriei Comunale și de Locuințe”

or. Fălești, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a), 440 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Direcția de Producție a

Gospodăriei Comunale și de Locuințe” Fălești se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5