2ra-521/19 — incasarea datoriei.

Dosarul nr. 2ra-521/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Gîrleanu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan) Î N C H E I E R E 27 martie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic examinând admisibilitatea recursului declarat de către Straista Nina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Municipală „Regia Comunal Locativă Ciorescu” împotriva Ninei Straista cu privire la încasarea datoriei, și la cererea reconvențională a Ninei Straista împotriva Întreprinderii Municipale „Regia Comunal Locativă Ciorescu” cu privire la anularea chitanței și avizului de plată, cu excluderea sumei din contul personal, împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de către Nina Straista și s-a menținut hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani c o n s t a t ă: La 02 noiembrie 2016, ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ninei Straista cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că pârâta Nina Straista până la 01 octombrie 2016 a acumulat datorii la plata serviciilor comunale, în special pentru consumul apei potabile, la locul de consum: XXXXX, în mărime de 30.940 de lei, fapt ce se confirmă prin chitanța pentru luna septembrie 2016. A susținut că conform pct. 65 lit. g) din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 271 din 16 decembrie 2015, consumatorul este obligat să achite, în termenele stabilite, facturile pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare. Totodată, potrivit pct. 114 din același Regulament, plata pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare se efectuează în baza facturii, emisă lunar de către operator și înmânată consumatorului sau expediată prin poștă.

A menționat că în chitanța de plată înmânată consumatorului este indicat că achitarea se efectuează la data de 30 a lunii curente. La fel, și prevederile pct. 8 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire 1 și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, stipulează că proprietarii apartamentelor și încăperilor locuibile în cămine achită plata pentru deservirea tehnică și reparația blocurilor locative în baza tarifului, care include toate cheltuielile pentru deservirea tehnică și reparația blocului locativ, întreținerea locurilor de uz comun, amenajarea și salubrizarea terenurilor aferente.

Proprietarul, locatarul încăperilor nelocuibile din blocul locativ achită în mod obligatoriu plata pentru deservirea tehnică și reparația elementelor de uz comun, salubrizarea terenului aferent blocului, conform tarifelor aprobate pentru bloc și celor aprobate prin contractul încheiat cu gestionarul fondului locativ. A invocat că la 06 octombrie 2016, a expediat somație în adresa pârâtei Nina Straista, solicitând achitarea benevolă a datoriei în mărime de 30.940 de lei, însă nu s-a soldat cu succes. În contextul expus, a cerut ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” încasarea din contul Ninei Straista în beneficiul său a sumei de 30.940 de lei cu titlu de datorie la plata serviciilor comunale, precum și a cheltuielilor de judecată.

La 03 mai 2017, Straista Nina a depus cerere reconvențională împotriva ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” cu privire la anularea chitanței și avizului de plată, cu excluderea sumei din contul său. În motivarea acțiunii reconvenționale Nina Straista a indicat că este proprietara bunului imobil amplasat în XXXXX. Din anul 2010 beneficiază de serviciile de alimentare cu apă și canalizare care îi sunt asigurate de către ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”. A precizat că de fapt domiciliază pe adresa XXXXX, iar la bunul imobil enunțat supra se prezintă foarte rar. A susținut că la 30 august 2016 a fost contactată telefonic de către un angajat al ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”, care a informat-o că s-a depistat o scurgere de apă în apropierea contorului instalat la bunul imobil de pe adresa XXXXX, însă din cauza primirii unui tratament medical, a comunicat că se află în imposibilitate să se prezinte la moment la fața locului.

La 02 septembrie 2016, prezentându-se la adresa din XXXXX, a depistat că lipsește contorul de apă. În acest sens, s-a adresat pârâtei să-i comunice unde se află contorul și temeiul ridicării acestuia, reprezentantul ultimei la rândul său s-a prezentat la locul aflării bunului în litigiu, întocmind doar un Act de constatare a lipsei contorului de apă, declarându-i că nu se cunosc careva circumstanțe despre dispariția acestuia. Ulterior, a primit o somație din partea ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” privind achitarea sumei de 30.940 de lei cu titlu de datorie pentru consumul apei potabile, fără însă de a-i prezenta careva acte confirmative ce dovedește acest consum.

A invocat că la 02 martie 2017, a expediat în adresa ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” două cereri prealabile, prin care a solicitat anularea chitanței pentru luna septembrie 2016 pentru consumul de apă în volum de 3.094 m3 cu suma de 30.940 de lei, cu excluderea acestei sume din chitanța respectivă, însă prin răspunsurile din 04 aprilie 2017, a primit refuz. A reținut Straista Nina că în anul 2009 a devenit proprietara bunului imobil de pe adresa: XXXXX, iar din septembrie 2010 până în octombrie 2013 la bunul imobil enunțat nu a fost instalat un contor de apă pentru măsurarea consumului de apă, ceea ce a adus la întocmirea procesului-verbal din 23 octombrie 2013, prin care s-a decis de a lua la evidență 2 unirea la rețeaua centrală de apeduct contra plată, precum și de a instala și înregistra un contor de apă potabilă contra plată.

A indicat reclamanta că instalarea contorului de apă la bunul în litigiu a fost efectuată nemijlocit de către reprezentanții ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”, cărora le-a achitat prețul contorului și lucrările de instalare. A menționat că până la instalarea și sigilarea contorului de apă, ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” nu a întocmit nici un Act ce ar constata aceste circumstanțe, iar la data punerii în funcțiune a contorului, nu i-a fost prezentată nici o informație despre proveniența și datele de identificare a contorului (număr, seria, certificat de verificare metrologică etc.).

Afară de aceasta, din Actul din 30 august 2016, prezentat ulterior de către ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”, prin care s-a sigilat și fotografiat contorul nr. 53973 cu indicii 03094, pretins instalat pe adresa: XXXXX, a fost întocmit în absența sa, iar prin Actul din 02 septembrie 2016, semnat de către reprezentanții pârâtei, s-a constatat că lipsește contorul de apă rece instalat în fântâna de branșament situată pe adresa nominalizată. Mai mult ca atât, imaginile foto anexate la Actul din 30 august 2016 în copie, sunt ilizibile și nu poate fi stabilit cu certitudine numărul contorului de pe care s-au preluat datele, indicate în Actul dat.

Consideră reclamanta, că actele unilateral emise de către pârâtă, cât și faptul că după înlăturarea scurgerii de apă, care a avut loc la data de 30 august 2016, ea nu a avut posibilitate să vizualizeze fizic contorul, cât și datele înregistrate de acesta, fiind manipulat în mod unilateral, împachetat, sigilat și transportat de către reprezentanții pârâtei într-o direcție necunoscuta, duc în mod inevitabil la declararea nulității chitanței eliberate pentru luna septembrie 2016. Pe lângă acestea, nu este sigură că anume contorul la care face trimitere pârâta a fost instalat la adresa: XXXXX, și că acesta întrunește toate condițiile legale pentru a fi pus în funcțiune și a măsura în mod veridic consumul de apă folosit.

Astfel, a cerut Nina Straista admiterea acțiunii reconvenționale, anularea chitanței și avizului de plată emise de către ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” pentru luna septembrie 2016 la locul de consum de pe adresa: XXXXX, cu excluderea sumei de 30.940 de lei din contul său, înregistrată cu codul de abonat 2670. Prin hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea inițială depusă de către ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” a fost admisă și s-a încasat din contul Ninei Straista în beneficiul ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” suma de 30.940 de lei cu titlu de datorie la plata serviciilor comunale și 928,20 de lei taxa de stat. A fost respinsă acțiunea reconvențională depusă de către Nina Straista ca fiind tardivă.

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de către Nina Straista și s-a menținut hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Referitor la acțiunea inițială ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că la 03 iunie 2014, la casa individuală de locuit amplasată în XXXXX, a fost instalat contorul de apă nr. 53973, model Maddalena, cu aplicarea sigiliului nr. 444/777. La 30 august 2016, reprezentantul ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”, deplasându-se pe str. XXXXX, verificând țevile de canalizare a observat că la casa nr. XXXXX, curge apă potabilă, intrând în curte a depistat că a fost defectată țeava înaintea contorului.

3 Au stabilit instanțele de judecată că în prezența vecinilor Cojocaru Mihail și Tarnovschi Alexandru, în scopul lichidării scurgerilor de apă, a fost instalat dop la țeavă, concomitent, despre faptul dat fiind anunțată telefonic Nina Straista pentru a se prezenta pe adresa nominalizată pentru întocmirea Actului de constatare, la care ultima a refuzat pe motiv că se află la tratament. Au constatat instanțele de judecată că accesul la bunul imobil în litigiu a fost permis de către vecinul Tarnovschi Alexandru prin gospodăria sa. În prezența lui Tarnovschi Alexandru, reprezentanții ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” au fotografiat contorul și l-au împachetat într-o sacoșă proprie, aplicând sigiliul, în scopul evitării modificărilor indicilor contorului, care la momentul respectiv arătau 03094, iar în urma indicilor preluați a fost emisă chitanța pentru luna septembrie 2016 în sumă de 30.940 de lei.

Au mai stabilit instanțele de judecată că Tarnovschi Alexandru, este fratele Ninei Straista, cu care aceasta se află în relații ostile, a refuzat semnarea Actului întocmit de către ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”. Mai mult ca atât, au precizat instanțele de judecată că anterior între Tarnovschi Alexandru și Nina Straista au mai avut loc conflicte referitoare la consumul de apă, și anume la 23 octombrie 2013, în rezultatul căruia a fost întocmit proces-verbal privind consumul ilicit de apă potabilă, fără conectarea contorului și evidenței consumului de apă la adresa: XXXXX, fiind calculată suma pentru consumul de apă în mărime de 1.010,80 de lei, care potrivit declarațiilor Ninei Straista a fost achitată de către fratele ei Tarnovschi Alexandru, care a consumat ilicit apa potabilă din gospodăria sa.

Au notat instanțele de judecată că deși Nina Straista a menționat că nu a solicitat instalarea contorului de apă la locul de consum de pe adresa: XXXXX, precum și că nu cunoaște cine l-a instalat, totuși în cadrul ședințelor de judecată din 12 iunie 2017 și 08 februarie 2018 a invocat că fratele ei a avut cheie de la gospodăria sa, precum și că l-a rugat să se ocupe de instalarea contorului, care a fost montat de către reprezentanții ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”. Au conchis instanțele de judecată că la casa individuală de locuit de pe adresa XXXXX, a fost instalat contorul, sigilat, doar că pe parcursul a 2 ani, proprietarul bunului imobil nu a prezentat ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” datele contorului, precum și nu au fost preluate de persoana responsabilă, deoarece la ieșirea la fața locului, poarta era încuiată.

În urma avarierii, produse la 30 august 2016, în căminul de branșament de pe adresa XXXXX, din cauza forței apei, contorul a fost smuls împreună cu furtunul, astfel, din pozele prezentate, s-a depistat că contorul este umed, deoarece a plutit în apa scursă în canalizare prin căminul de branșament. Instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat neîntemeiat argumentul Ninei Straista precum că de dispariția contorului se face responsabilă ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu”, deoarece contorul a fost ridicat și sigilat într-o pungă, cu aplicarea sigiliului, indicii contorului fiind 03094, care a fost lăsat în gospodăria Ninei Straista în prezența fratelui acesteia Tarnovschi Alexandru și a vecinului Cojocaru Mihail.

La fel, au considerat instanțele de judecată irelevant argumentul Ninei Straista referitor la indicii exagerați a consumului de apă în mărime de 3094 m3, deoarece datele contorului nu au fost prezentate de către proprietar pe parcursul a 2 ani de zile.

Totodată, s-a reținut că contorul este instalat la casa individuală de locuit, unde apa este folosită nu numai în casă, dar și în curte, grădină, etc. 4 Cât privește acțiunea reconvențională instanțele de judecată ierarhic inferioare au indicat că Straista Nina s-a adresat cu acțiune reconvențională în instanța de judecată peste termenul prevăzut de lege, or, somația privind achitarea benevolă a datoriei în mărime de 30.940 de lei a fost recepționată de către ultima la 10 octombrie 2016, însă cu cererea prealabilă s-a adresat la 02 martie 2017, adică peste 5 luni, cu omiterea evidentă a termenului de prescripție de 30 de zile prevăzut de art. 17 din Legea contenciosului administrativ, iar acțiunea în judecată a depus-o abia la 03 mai 2017. La 23 ianuarie 2019, Straista Nina a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 06 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii inițiale ca neîntemeiată și de admitere a acțiunii reconvenționale.

În susținerea recursului Straista Nina a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material. La 16 februarie 2019, în adresa ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” a fost expediată copia recursului declarat de către Straista Nina, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 15 martie 2019, ÎM „Regia Comunal Locativă Ciorescu” a depus referință, solicitând să fie considerat ca inadmisibil recursul declarat de către Straista Nina, cu menținerea deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 06 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Straista Nina este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; 5 c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Reieșind din prevederile art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia integrală se întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești. Instanța de recurs reține că potrivit informației de pe pagina web a Curții de Apel Chișinău: www. cac.instante.justice.md, decizia din 26 septembrie 2018 a fost publicată la 02 noiembrie 2018. Subsecvent, din materialele dosarului rezultă că copiile deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost expediate atât în adresa Ninei Straista, cât și reprezentantului său– avocatul Victor Furtună la 26 octombrie 2018 (f.d.

196), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către aceștia. În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 23 ianuarie 2019. In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective. Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Nina Straista, completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare 6 alegațiilor inserate în cererea de apel, asupra cărora Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din cererea de apel. Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea de recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel. În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs. Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat, deoarece Nina Straista nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Nina Straista nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată. 7 Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost depusă după ce Nina Straista a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48- 50). Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67) Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Straista Nina împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Straista Nina împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Municipală „Regia Comunal Locativă Ciorescu” împotriva Ninei Straista cu privire la încasarea datoriei, și la cererea reconvențională a Ninei Straista împotriva Întreprinderii Municipale „Regia Comunal Locativă Ciorescu” cu privire la anularea chitanței și avizului de plată, cu excluderea sumei din contul personal.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic 8